Tututror celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem cazaţi în Sf. Gheorghe Deltă, la o bravă familie de localnici. Numita familie este compusă din soţie (şi mamă concomitent), definită ca persoana care face treabă toată ziua de una singură, soţ (şi tată concomitent), dar care nu prea este definit pentru că îl vedem doar seara, pe întuneric, atunci când vine de la pescuit şi un fiu moştenitor unic, dar pe care nu îl putem defini nicicum pentru că nu l-am văzut încă, dar despre care am aflat că oscilează în jurul vârstei de 14 ani. Dimineaţa, după micul dejun (între noi fie vorba, foarte copios) când femeia începe să care apă cu găleata din Dunăre am întrebat-o:
- De ce nu îi cereţi băiatului să vă ajute?
- E ocupat, a venit răspunsul scurt al femeii.
După amiaza, venind de la plajă, o găsim trebăluind prin curte, măturând sau pregătind camerele pentru noapte, ca să nu mai vorbim de momentul important al pregătirii cinei.
- De ce nu vine băiatul să vă ajute? risc o nouă întrebare.
- E ocupat, răspunde femeia după tipic şi fără alte explicaţii.
Acum, trebuie să recunosc, imaginea suferă o oarecare frântură pentru că se întunecă, noi suntem cu burţile pline de la cina mai copioasă decât micul dejun, iar pe parcursul nopţii avem alte treburi decât să ne interesăm de soarta copilului.
Indiferent la ce oră din zi încercăm o abordare privind odrasla din dotare, răspunsul este acelaşi. Aşa s-au scurs toate cele şase zile de odihnă, iar acum, ajungând în ultima, mă decid să iau taurul de coarne şi să fiu mai incisiv cu întrebările mele:
- Bine, doamnă dragă, cred că sunteţi foarte mândră de un aşa copil. Ocupat de dimineaţa până la asfinţit? Aşa ceva mai rar, o încurajez eu.
- Mândră pe dracu’! vine răspunsul prompt. E ocupat că stă toată ziua pe dune şi se uită cu binoclul la nudişti.
Să auzim de bine!
Suntem cazaţi în Sf. Gheorghe Deltă, la o bravă familie de localnici. Numita familie este compusă din soţie (şi mamă concomitent), definită ca persoana care face treabă toată ziua de una singură, soţ (şi tată concomitent), dar care nu prea este definit pentru că îl vedem doar seara, pe întuneric, atunci când vine de la pescuit şi un fiu moştenitor unic, dar pe care nu îl putem defini nicicum pentru că nu l-am văzut încă, dar despre care am aflat că oscilează în jurul vârstei de 14 ani. Dimineaţa, după micul dejun (între noi fie vorba, foarte copios) când femeia începe să care apă cu găleata din Dunăre am întrebat-o:
- De ce nu îi cereţi băiatului să vă ajute?
- E ocupat, a venit răspunsul scurt al femeii.
După amiaza, venind de la plajă, o găsim trebăluind prin curte, măturând sau pregătind camerele pentru noapte, ca să nu mai vorbim de momentul important al pregătirii cinei.
- De ce nu vine băiatul să vă ajute? risc o nouă întrebare.
- E ocupat, răspunde femeia după tipic şi fără alte explicaţii.
Acum, trebuie să recunosc, imaginea suferă o oarecare frântură pentru că se întunecă, noi suntem cu burţile pline de la cina mai copioasă decât micul dejun, iar pe parcursul nopţii avem alte treburi decât să ne interesăm de soarta copilului.
Indiferent la ce oră din zi încercăm o abordare privind odrasla din dotare, răspunsul este acelaşi. Aşa s-au scurs toate cele şase zile de odihnă, iar acum, ajungând în ultima, mă decid să iau taurul de coarne şi să fiu mai incisiv cu întrebările mele:
- Bine, doamnă dragă, cred că sunteţi foarte mândră de un aşa copil. Ocupat de dimineaţa până la asfinţit? Aşa ceva mai rar, o încurajez eu.
- Mândră pe dracu’! vine răspunsul prompt. E ocupat că stă toată ziua pe dune şi se uită cu binoclul la nudişti.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!