Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Cu toţii am auzit de ceea ce se numeşte ghinion. Şi cu toţii am avut parte de el. Mai mult sau mai puţin. Dar ca să reuşeşti să fii cel mai ghinionist, ei bine, vă rog să mă credeţi că trebuie un efort serios. Sunteţi amatori să vedeţi cel mai ghinionist om în relaţia cu o bancă? Uitaţi-vă la poza mea.
Cu aproximativ un an în urmă, atras de o promoţie a unei bănci, ne-am prezentat (eu, împreună cu soţia) la cea mai apropiată unitate a respectivei bănci. Ni s-a spus că, pentru a beneficia de promoţie, trebuie să constituim un depozit iniţial de 200 ron. L-am constituit. Apoi, am constituit şi unul în euro. Ca supliment, ni s-au propus două carduri: unul de debit şi unul de credit. Le-am acceptat pe ambele. Am venit la o altă dată (deja observaţi cum începe să crească numărul învoirilor) pentru ridicarea cardulurilor, cu care ocazie am solicitat şi activarea lor. Ulterior, aflându-mă într-un magazin unde găsisem un produs mult dorit dar al cărui preţ depăşea suma pe care o aveam la mine, am încercat să folosesc cardul de credit. Nu am putut pentru că mi se spunea că nu e activat! Am fost nevoit să sun la centrala băncii unde, după minute bune consumate pe telefonul meu mi s-a răspuns că a fost activat şi totul e în regulă. M-am întors în magazin ca să descopăr cu nu e activat nici acum. Am fost nevoit să sunt a doua oară, tot pe banii mei. Am fost asigurat că acum totul e bine. Am revenit în magazin şi nu era bine deloc pentru că nu era activat. Am repetat apelul pentru a treia oară şi am primit aceleaşi asigurări. De data asta se rezolvase, dar timpul cât am aşteptat în faţa magazinului a fost de două ore.
Timpul a trecut şi m-am trezit că sunt somat să plătesc datoria restantă. Am ripostat că nu am nicio datorie restantă pentru că nu mi-a venit niciun extras. Într-adevăr, nu primisem niciun extras. Până la urmă am rezolvat problema plătind suma şi mi s-a promis că voi primi extrasele lunare. Nu le-am primit şi iarăşi am fost sunat că am întârziere la plată. M-am dus la agenţia iniţială şi am încercat să aflu motivul. Alte învoiri, alt timp pierdut. Mi s-a răspuns că, dintr-o eroare, cei de la departamentul de IT al băncii nu au preluat contul meu de e-mail din contractul semnat. L-am scris din nou pe alte formulare mai noi dar extrasele tot nu au venit. Am fost nevoit să merg din nou la agenţie unde, după câteva căutări s-a descoperit că respectivul cont de e-mail fusese preluat greşit de aceeaşi colegi IT-işti. Alt timp pierdut, alte învoiri.
Într-adevăr, extrasele au început să apară, dar sumele minime de plată din extrase nu coincideau cu cele pe care le primeam pe SMS. Am dat telefon şi, după o verificare de moment mi s-a spus o altă sumă, a treia. M-am dus să plătesc la una din agenţiile băncii, iar acolo am descoperit a patra sumă. Alte telefoane pe banii mei, alt timp pierdut pentru lămurirea problemei. Credeam problema rezolvată, dar iată că primesc un nou telefon că sunt restant. Revoltat, decid să mai pierd o zi de serviciu şi să merg la agenţie să descopăr adevărul deoarece nu erau decât câteva zile de când plătism cu mâna mea la casierie banii datoraţi. Nu a fost nevoie decât de o jumătate de zi pierdută pentru că am aflat că la ghişeu, casierul îmi virase banii în alt cont decât cel indicat de mine. Am fost nevoit să-i scot din acel cont şi să-i re-plătesc în contul datoriei. Credeţi că am scăpat? Aiurea! După două zile am fost sunat că mai sunt dator cu o diferenţă de vreo 100 ron. I-am plătit şi mi-am regăsit liniştea.
Săptămâna trecută am fost cu soţia la cumpărături şi am vrut să utilizăm cardul de credit. Ne-am făcut de râs la casă pentru că POS-ul a dat measjul deşi eu ştiam că mai am foarte mulţi bani pe card. Norocul a fost că aveam numerar la noi Ne-am repezit disperaţi la unul din bancomatele băncii unde ni s-a dat chitanţa că soldul cardului este zero! Nu mai contează că nu am dormit toată noaptea de grijă. A doua zi m-am prezentat la una din agenţiile băncii (alte învoiri, alt timp pierdut) unde mi s-a spus că ei nu mă pot ajuta, doar dacă dau telefon la numărul de pe card voi putea primi informaţii. Pe banii mei am sunat la acel număr şi am reclamat situaţia. Am fost sunat ulterior cu care ocazie, după scuzele de rigoare, s-a recunoscut că a fost o eroare în sistemul băncii. Un sistem care îţi spune când că ai beni, când că nu, după cum are chef vi se pare ceva sigur?
Răbdarea mea a ajuns la limită, aşa că m-am prezentat la agenţia iniţială şi am cerut lichidarea depozitelor, urmând ca în curând să restitui sumele cheltuite de pe card şi să îl închid şi pe acesta. Alte învoiri, alt timp pierdut. Am reuşit (şi, vă rog să mă credeţi, consider asta ca pe o mare victorie) să lichidez depozitul în euro, dar nici acum nu am fost scutit de probleme pentru că depozitul meu iniţial în ron, cel făcut pentru a beneficia de oferta bancii, nu mai este de găsit. A dispărut pur şi simplu. Acum, am fost nevoit să mai îmi pierd nişte ore din salariu ca să aflu că, ceea ce mi se spusese iniţial că este un depozit, ei bine, nu a fost un depozit, ci o depunere din care banca să-şi scoată taxele pentru card şi administrare.
Ei, ce mai aveţi de zis? Este că v-am ciuruit? Cineva a emis părerea că toate astea se datorează faptului că, deşi banca este străină, salariaţii ei sunt tot români de-ai noştri...
Să auzim de bine!
Cu toţii am auzit de ceea ce se numeşte ghinion. Şi cu toţii am avut parte de el. Mai mult sau mai puţin. Dar ca să reuşeşti să fii cel mai ghinionist, ei bine, vă rog să mă credeţi că trebuie un efort serios. Sunteţi amatori să vedeţi cel mai ghinionist om în relaţia cu o bancă? Uitaţi-vă la poza mea.
Cu aproximativ un an în urmă, atras de o promoţie a unei bănci, ne-am prezentat (eu, împreună cu soţia) la cea mai apropiată unitate a respectivei bănci. Ni s-a spus că, pentru a beneficia de promoţie, trebuie să constituim un depozit iniţial de 200 ron. L-am constituit. Apoi, am constituit şi unul în euro. Ca supliment, ni s-au propus două carduri: unul de debit şi unul de credit. Le-am acceptat pe ambele. Am venit la o altă dată (deja observaţi cum începe să crească numărul învoirilor) pentru ridicarea cardulurilor, cu care ocazie am solicitat şi activarea lor. Ulterior, aflându-mă într-un magazin unde găsisem un produs mult dorit dar al cărui preţ depăşea suma pe care o aveam la mine, am încercat să folosesc cardul de credit. Nu am putut pentru că mi se spunea că nu e activat! Am fost nevoit să sun la centrala băncii unde, după minute bune consumate pe telefonul meu mi s-a răspuns că a fost activat şi totul e în regulă. M-am întors în magazin ca să descopăr cu nu e activat nici acum. Am fost nevoit să sunt a doua oară, tot pe banii mei. Am fost asigurat că acum totul e bine. Am revenit în magazin şi nu era bine deloc pentru că nu era activat. Am repetat apelul pentru a treia oară şi am primit aceleaşi asigurări. De data asta se rezolvase, dar timpul cât am aşteptat în faţa magazinului a fost de două ore.
Timpul a trecut şi m-am trezit că sunt somat să plătesc datoria restantă. Am ripostat că nu am nicio datorie restantă pentru că nu mi-a venit niciun extras. Într-adevăr, nu primisem niciun extras. Până la urmă am rezolvat problema plătind suma şi mi s-a promis că voi primi extrasele lunare. Nu le-am primit şi iarăşi am fost sunat că am întârziere la plată. M-am dus la agenţia iniţială şi am încercat să aflu motivul. Alte învoiri, alt timp pierdut. Mi s-a răspuns că, dintr-o eroare, cei de la departamentul de IT al băncii nu au preluat contul meu de e-mail din contractul semnat. L-am scris din nou pe alte formulare mai noi dar extrasele tot nu au venit. Am fost nevoit să merg din nou la agenţie unde, după câteva căutări s-a descoperit că respectivul cont de e-mail fusese preluat greşit de aceeaşi colegi IT-işti. Alt timp pierdut, alte învoiri.
Într-adevăr, extrasele au început să apară, dar sumele minime de plată din extrase nu coincideau cu cele pe care le primeam pe SMS. Am dat telefon şi, după o verificare de moment mi s-a spus o altă sumă, a treia. M-am dus să plătesc la una din agenţiile băncii, iar acolo am descoperit a patra sumă. Alte telefoane pe banii mei, alt timp pierdut pentru lămurirea problemei. Credeam problema rezolvată, dar iată că primesc un nou telefon că sunt restant. Revoltat, decid să mai pierd o zi de serviciu şi să merg la agenţie să descopăr adevărul deoarece nu erau decât câteva zile de când plătism cu mâna mea la casierie banii datoraţi. Nu a fost nevoie decât de o jumătate de zi pierdută pentru că am aflat că la ghişeu, casierul îmi virase banii în alt cont decât cel indicat de mine. Am fost nevoit să-i scot din acel cont şi să-i re-plătesc în contul datoriei. Credeţi că am scăpat? Aiurea! După două zile am fost sunat că mai sunt dator cu o diferenţă de vreo 100 ron. I-am plătit şi mi-am regăsit liniştea.
Săptămâna trecută am fost cu soţia la cumpărături şi am vrut să utilizăm cardul de credit. Ne-am făcut de râs la casă pentru că POS-ul a dat measjul deşi eu ştiam că mai am foarte mulţi bani pe card. Norocul a fost că aveam numerar la noi Ne-am repezit disperaţi la unul din bancomatele băncii unde ni s-a dat chitanţa că soldul cardului este zero! Nu mai contează că nu am dormit toată noaptea de grijă. A doua zi m-am prezentat la una din agenţiile băncii (alte învoiri, alt timp pierdut) unde mi s-a spus că ei nu mă pot ajuta, doar dacă dau telefon la numărul de pe card voi putea primi informaţii. Pe banii mei am sunat la acel număr şi am reclamat situaţia. Am fost sunat ulterior cu care ocazie, după scuzele de rigoare, s-a recunoscut că a fost o eroare în sistemul băncii. Un sistem care îţi spune când că ai beni, când că nu, după cum are chef vi se pare ceva sigur?
Răbdarea mea a ajuns la limită, aşa că m-am prezentat la agenţia iniţială şi am cerut lichidarea depozitelor, urmând ca în curând să restitui sumele cheltuite de pe card şi să îl închid şi pe acesta. Alte învoiri, alt timp pierdut. Am reuşit (şi, vă rog să mă credeţi, consider asta ca pe o mare victorie) să lichidez depozitul în euro, dar nici acum nu am fost scutit de probleme pentru că depozitul meu iniţial în ron, cel făcut pentru a beneficia de oferta bancii, nu mai este de găsit. A dispărut pur şi simplu. Acum, am fost nevoit să mai îmi pierd nişte ore din salariu ca să aflu că, ceea ce mi se spusese iniţial că este un depozit, ei bine, nu a fost un depozit, ci o depunere din care banca să-şi scoată taxele pentru card şi administrare.
Ei, ce mai aveţi de zis? Este că v-am ciuruit? Cineva a emis părerea că toate astea se datorează faptului că, deşi banca este străină, salariaţii ei sunt tot români de-ai noştri...
Să auzim de bine!
Foarte adevarata concluzia. Principiile straine se gasesc si la noi, dar sunt facute praf de compatriotii nostrii. Oricum, incurcata poveste mai ii si asta...
RăspundețiȘtergereFoarte bun articolul, keep it up !