Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iar acum să vedem bomboana de pe tort: ţinutul lanternei în mână. Există în fizică, mai precis în optică, o mică definiţie care se referă la raportul dintre intensitatea luminoasă şi distanţă. Ea (adică definiţia) ne spune că intensitatea luminii scade proporţional cu pătratul distanţei. Altfel spus, dacă depărtezi sursa de lumină cu un multiplu de doi, intensitatea va scădea cu un multiplu de patru. Cel mai lesne se poate observa aplicarea ei la proiectoarele de ceaţă ale autoturismelor. Acestea (adică proiectoarele) sunt montate pe bara din faţă, cât mai jos posibil pentru ca să fie cât mai aproape de carosabil. De altfel, e o lege pe care o aplicăm instinctiv, ori de cîte ori e nevoie să luminăm ceva: apropiem sursa de lumină de obiectul vizat în loc să o depărtăm. Ei, dar fizica nu are aplicare în filmele americane. Acolo (adică în filmele americane) personajele apucă lanterna astfel încât oglinda este orientată spre spatele mâinii. În acest caz, singura posibilitate de a lumina un obiect este să ridici braţul, îndoindu-l din cot. Doar astfel oglinda va fi îndreptată spre faţă. Dar acest lucru este împotriva firii. În primul rând pentru că depărtează sursa de lumină de obiect prin ridicare. În al doilea rând pentru că va duce la oboseala rapidă a mâinii (chiar şi un sportiv va trebui să recunoască faptul că e pur şi simplu obositor să ţii mâna în sus îndoită din cot). În al treilea rând se pierde mai mult de jumătate din mobilitatea oferită de încheietura pumnului. Puteţi verifica singuri acasă (chiar în prezenţa unui copil sub 12 ani) ce mobilitate şi cât de uşor puteţi lumina spaţiul din faţă dacă ţineţi braţul coborât pe lângă corp şi cât de mult se reduce această mobilitate atunci când îl ţineţi ca un actor american. În situaţia lor (adică a actorilor americani) practic, ei nu pot lumina absolut de loc în sus, iar cea mai mică mişcare a pumnului va orienta lumina spre picioarele lor şi nu în faţa lor. Poate că aceste rânduri îi vor ilumina şi pe ei.
Să auzim de bine!
Iar acum să vedem bomboana de pe tort: ţinutul lanternei în mână. Există în fizică, mai precis în optică, o mică definiţie care se referă la raportul dintre intensitatea luminoasă şi distanţă. Ea (adică definiţia) ne spune că intensitatea luminii scade proporţional cu pătratul distanţei. Altfel spus, dacă depărtezi sursa de lumină cu un multiplu de doi, intensitatea va scădea cu un multiplu de patru. Cel mai lesne se poate observa aplicarea ei la proiectoarele de ceaţă ale autoturismelor. Acestea (adică proiectoarele) sunt montate pe bara din faţă, cât mai jos posibil pentru ca să fie cât mai aproape de carosabil. De altfel, e o lege pe care o aplicăm instinctiv, ori de cîte ori e nevoie să luminăm ceva: apropiem sursa de lumină de obiectul vizat în loc să o depărtăm. Ei, dar fizica nu are aplicare în filmele americane. Acolo (adică în filmele americane) personajele apucă lanterna astfel încât oglinda este orientată spre spatele mâinii. În acest caz, singura posibilitate de a lumina un obiect este să ridici braţul, îndoindu-l din cot. Doar astfel oglinda va fi îndreptată spre faţă. Dar acest lucru este împotriva firii. În primul rând pentru că depărtează sursa de lumină de obiect prin ridicare. În al doilea rând pentru că va duce la oboseala rapidă a mâinii (chiar şi un sportiv va trebui să recunoască faptul că e pur şi simplu obositor să ţii mâna în sus îndoită din cot). În al treilea rând se pierde mai mult de jumătate din mobilitatea oferită de încheietura pumnului. Puteţi verifica singuri acasă (chiar în prezenţa unui copil sub 12 ani) ce mobilitate şi cât de uşor puteţi lumina spaţiul din faţă dacă ţineţi braţul coborât pe lângă corp şi cât de mult se reduce această mobilitate atunci când îl ţineţi ca un actor american. În situaţia lor (adică a actorilor americani) practic, ei nu pot lumina absolut de loc în sus, iar cea mai mică mişcare a pumnului va orienta lumina spre picioarele lor şi nu în faţa lor. Poate că aceste rânduri îi vor ilumina şi pe ei.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!