Ţara chiorilor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Un vechi adagiu de mare profunzime intelectuală şi fineţe în formulare ne spune că în ţara chirilor orbul este împărat.

Sensul mi se pare deosebit de clar, aşa că nu voi mai insista asupra acestui aspect ci, asupra unui alt aspect, mult mai real, legat de recent terminatele alegeri.

Iată că ne-a ajutat Dumnezeu să trecem şi peste acest hop care, personal, mi-a adus două satisfacţii: prima, legată de faptul că românii, în sfârşit, au dat semne de trezire, lucru văzut nu din opţiunile de vot, ci din participarea la vot. O participare care a depăşit chiar estimările optimiste ar trebui să ne ajute să înţelegem, în sfârşit, ce instrument puternic avem în mână atunci când votăm.

A doua satisfacţie este determinată nu de plăcerea împlinirii ci, de confirmarea estimării făcute de mine că aceste alegeri vor avea o violenţă nemaiîntâlnită de la Revoluţie încoace. Estimare făcută cu mult, mult timp înainte de a se hotărî data alegerilor.

Şi iată cum, datorită acestui proces electoral, domnul Boc se trezeşte ales primar la Cluj Napoca. La limita limitei, dar tot ales se numeşte că este. Numai că domnul Boc nu este un candidat banal, comun, un candidat ca oricare altul. Nuuu! Domnul Boc a fost primul ministru al României în pofida tuturor semnalelor negative venite de la societate. Domnul Boc a fost Dacăvoinumăvreţieuvăvreau-l României.

Că domnul Boc a vrut să candideze la primăria unui municipiu atât de important nu are nimic negativ în conţinut. Este dreptul dânsului, la fel ca al oricărui cetăţean cu drept de a fi ales. Numai că, domnul Boc nu se mulţumeşte că a fost ales, ci începe să facă promisiuni. Că va avea un mandat transparent, iar presa îi va fi aproape de suflet. Frumoase vorbe, dar cine l-a pus ca, pe vremea când era primul ministru al unei ţări să se comporte exact pe dos? Domnul Boc promite că va dialoga cu societatea, lucru care este iarăşi de mare mirare dacă ne amintim că, nu cu mult timp în urmă, ar fi fost ultimul lucru pe care l-a făcut. Domnul Boc promite că partenerii sociali nu vor lipsi nicio zi de la dialogurile cu dânsul, lucru pe care l-a refuzat cu obstinaţie în vremuri nu de mult trecute. Este posibil ca domnul Boc să aibă o memorie mai selectivă şi să fi uitat aceste aspecte. Ascultând însă angajamentele dânsului ca primar cred că dânsul nu are memorie deloc dacă îşi închipui că noi, cetăţenii, am şi uitat comportamentul avut în funcţia primului ministru al unei ţări, comportament opus total, dar absolut total promisiunilor făcute în calitate de primar ales.

Să fie acesta un lucru curios pentru societatea noastră? Nu cred, având în vedere că sunt vorbe scoase de aceeaşi gură care minţea de îngheţau apele când afirma că măsurile dispuse de el sunt opera unui laureat al premiului Nobel sau că au fost dictate de Comisia Europeană. Vă mai aduceţi aminte? “În timp de criză nu se majorează taxele” declara dânsul ritos şi cu mânie proletară în priviri. Dacă da, atunci vă amintiţi şi ce a făcut exact a doua zi.

Atunci ce este curios în toată această alegere? Păi, este curios faptul că, în pofida colecţiei de gafe, minciuni şi comportamnt haotic şi slugarnic, dânsul a fost reales. Ei da! veţi zice, asta sigur este o ciudăţenie! Ce Dumnezeu se întâmplă cu jumătate dintre votanţii Clujului? Şi-au pierdut busola? Nu mai au ţinere de minte sau au avut probleme cu auzul de câţiva ani încoace?

Ei bine, dragii mei, nu este nimic ciudat la clujeni, se pare că toţi sunt perfect sănătoşi. Trebuie doar să vă amintiţi că jumătate dintre votanţii României l-au reales pe domnul Băsescu pentru un al doilea mandat, în condiţiile în care, timp de un mandat, dânsul dăduse suficiente motive ca să nu mai fie reales.

Acum putem spune cu mâna pe inimă: da, ţara chiorilor a fost identificată şi chiar capitala ei!

Să auzim de bine!