Ieşi afară, criză ordinară!

Premiile Academiei Caţavencu pentru 2010
Categoria "Din puţul gândirii":
1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): "Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas."
2. Iulian Fota (consilier prezidenţial): "Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc."
3. Victor Ponta (preşedinte PSD): "Vă rog să oprim acest război care nu se va opri."
Câştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): "Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă."
Categoria "Gândire cu premeditare"
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): "Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit."
2. Cristian Preda (europarlamentar): "Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decât mine."
3. Dan Şova (senator PSD): "Opoziţia se caracterizează prin aceea că sunt mai puţini."
Câştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): "Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau."
Categoria "Meandrele concretului"
1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): "Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarâm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior."
2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): "Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, când avem atâtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile
inflaţioniste şi acesta este un mare pericol."
Câştigător
3. Verestoy Attila (senator UDMR): "Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim".
Categoria "Lectura nu ştie carte"
1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): "Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti... te apucă pandaliile!"
2. Gigi Becali (europarlamentar): "Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii."
Câştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): "Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă."
Categoria "Cu ce iubim femeile?"
1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): "Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este că, dacă faci, soţia să nu simtă."
2. Răzvan Theodorescu (academician): "Femeia e bună conducătoare de creştinism."
3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): "Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei."
Câştigător
4. Gigi Becali (europarlamentar): "Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!"
Categoria "Emil Bobu"
1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): "Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter."
2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): "Primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine."
3. Emil Boc (prim-ministru): "Deocamdată, suntem unde ne aflăm."
Câştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): "Furăciunile sunt de asemenea natură încât au depăşit orice limită."
Monden
Categoria "Epoca mondenă şi contemporană"
Nicolae Mitea (fotbalist blond): "Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi." (ProMotor, 24 aprilie)
Andreea Tivadar (fotomodel): "Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon." (Antena 1, 29 iulie)
Emmy (cîntăreaţă pe bani): "Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva." (Cancan, 1 mai)
Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: "M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cât a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el." (OK!, 23 aprilie 2010)
Liviu Vârciu (fost manelist): "Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist." (Pro TV, 21 mai)
Câştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): "Nu sunt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine." (Antena 1, 27 iunie)
Premii speciale
Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric.

Am comis-o!

Acele ceasului îmi spun că ora zece din noapte nu este departe. E vineri seara şi mă întorc dintr-o scurtă vizită de lucru efectuată la buna şi bătrâna mea mamă. De fapt, vizita la ea a fost una de curtoazie. Adevărata vizită de lucru am efectuat-o la o vecină de-a mamei ca să-i repar robinetul flotorului de la wc. Să nu credeţi că sunt un tip intempestiv care dă buzna în apartamentele babelor şi se apucă să le facă reparaţii domestice. Nu, nici vorbă. Acţiunea s-a datorat unei vorbe scăpate de mama în faţa vecinei cu pricina, privind unele abilităţi de instalator pe care le am. Rezultatul a fost că acum, mă trezesc sunat de tot felul de babe cu defecţiuni, care îmi solicită ajutorul.

Nu o fac cu ură sau cu mânie şi nici contra vreunei plăţi, ci cu plăcere, atât din dorinţa mea intimă de a face bine, cât şi din înţelegerea pe care încerc să o manifest faţă de neputinţa unor bieţi bătrâni.

Aşa că mă întorc spre casă cu cântec. La figurat şi la propriu pentru că, aţi ghicit, am bine înfundate în urechi căştile palyer-ului din dotare. Player care, ca rezultat al satisfacţiei pe care o încerc, îmi redă muzică grecească la volum maxim. La un moment dat, începe o melodie foarte frumoasă, pe care ascultând-o, cu siguranţă, oricare dintre voi v-aţi invita partenera sau partenerul la un blues. Dar, ce este interesant la această melodie este textul. Dincolo de faptul că linia melodică şi aranjamentul sunt superbe, textul conţine referiri pentru care un compozitor român ar fi executat prin împuşcare pe loc, fără proces. Όμορφη Ελλάδα, πατρίδα γλυκιά/omorfi Ellada, patrida glikia spune interpretul. Frumoasă Grecie, patrie dulce. Vă imaginaţi un compozitor român care să spună că-şi iubeşte ţara pe muzica unei melodii de dans? E nu. Dar un public căreia să-i placă să asculte sau să danseze pe o astfel de melodie? În mod curios pentru noi, românii cei europeni, grecii o fac.

Ei bine, satisfăcut de treaba făcută şi dus de frumuseţea textului şi a melodiei, încep să fredonez uşor cântecelul sau, mai bine zis, să fac un fel karaoke stradal, cântând în petto, cum se spune în limbaj muzical, odată cu solistul. Deşi am căştile bine înfundate în urechile din dotare, sunt convins că nivelul sonor al interpretării mele nu depăşeşte intensitatea unei şoapte.

Sunt deja în faţa cititorului de card al interfonului şi mă pregătesc să scot cartela când, văd un braţ viguros apărând brusc din dreapta mea, braţ care bagă cheia în broască şi descuie uşa instantaneu. Urmăresc continuarea braţului şi observ că se continuă cu unul din vecinii mei, tot numai zâmbet, care grăieşte privindu-mă cu cea mai mare bunăvoinţă:

- Bună seara! Toată stima! V-am ascultat cu cea mai mare plăcere tot drumul… vă auzeam de la zece metri…

Vaccinul anti-gripal ajută la răspândirea gripei

Cu obiectivitatea care încerc să mă caracterizeze, vă prezint mai jos un punct de vedere privind vaccinurile şi vaccinarea. Nu am pregătirea medicală pentru a emite judecăţi de valoare privind aspectele medicale sau ştiinţifice, dar sper că am o doză substanţială de bun simţ. Iar acest bun simţ îmi spune că organismul uman este o culme a armoniei între organe şi a funcţionării lor. Fiecare celulă din noi ştie foarte bine ce are de făcut, ea singură sau în tovărăşie cu cele din jurul ei, de când se naşte până moare. Toate legăturile dintre ele, toate mecanismele de reglare sunt minunat de armonios integrate, iar funcţionarea lor este fără cusur. A interveni brutal prin metode fizice sau chimice în armonia lor nu poate decât să le dăuneze. Iar efectele le vedem cu ochii noştri: suntem tot mai vulnerabili, tot mai expuşi celor mai mici pericole, organismul nostru este tot mai slab apărat şi îşi îndeplineşte funcţiunile având nevoie de tot mai mult ajutor. Luăm pastile ca să digerăm mai bine şi luăm pastile ca să nu digerăm atât de bine, luăm pastile ca să dormim şi luăm pastile ca să rămânem treji, luăm pastile ca să ne calmăm şi luăm pastile ca să fim mai vioi, luăm pastile şi medicamente pentru aproape orice activitate din viaţa noastră. Corabia pe care o constituie organismul nostru a devenit o banală coajă de nucă în care ne ducem o viaţă schimonosită de traume şi temeri. Organismul nostru este fără putere în faţa oricărui atac şi drumurile la doctor sunt mai dese decât la teatru. Faptul că noi, cei de azi, am ajuns aici nu se datorează medicamentelor sau vaccinurilor, ci faptului că maimuţoii din care ne tragem stăteau cu trupul gol în faţa naturii. Am devenit tot mai sensibili, tot mai expuşi, tot mai lipsiţi de personalitate. Orice răceală ne înspăimântă şi ne închide în casă, orice durere ne trimite le tomograf. Şi tot ce facem are drept urmare scăderea puterii imunitare a organismului şi nicidecum întărirea lui. Dar, haideţi să vedem ce spune articolul.

"Este chiar ironic faptul că vaccinul anti-gripal dă o mana de ajutor în răspândirea epidemiei de gripă.

În ultimii ani se pare că epidemiile de gripă au fost atent programate în societate. La sfârşitul lunii octombrie, dintr-o dată apare o foarte activă epidemie de gripă. Nu este deloc o coincidenţă faptul că exact în această perioada oamenii sunt vaccinaţi anti-gripal. Oficialii din sănătate ne fac să credem că tocmai de aceea ar trebui să ne vaccinăm cu toţii.

O altă imensă păcăleală perpetuată de cartelul farmaceutic este ideea că vaccinul conţine virus gripal inactiv sau mort. Imensă prostie! Dacă virusul ar fi mort, atunci vaccinarea nu ar duce la stimularea unui răspuns de imunizare. Oficial, se spune că vaccinul conţine un virus cu activitate atenuată.

În cartea „Sfinţenia sângelui uman: vaccinarea nu este imunizare” Tim OShea, o mare autoritate în domeniul pericolelor vaccinurilor, explică ce înseamnă de fapt virus atenuat:

-Atenuat înseamnă mort pe jumătate. Virusul este slăbit într-atât încât capacitatea lui de a declanşa un răspuns inflamator în corpul uman se afla imediat sub limita valabilă în cazul a 99 % dintre oameni. Prin acceptarea inoculării unui virus sau a unei bacterii cu acţiune atenuată facem ceea ce natura nu a permis niciodată. Pur şi simplu violăm integritatea fluxului sanguin uman. Am păcălit sistemul imunitar pentru a nu declanşa un răspuns de apărare la invazia agentului patogen. Dacă virusul nu ar fi atenuat, sistemul imunitar ar declanşa imediat o acţiune eficientă de anihilare şi eliminare a invadatorului.

Aceasta dovedeşte că, cei care primesc vaccinul sunt într-o stare contagioasă timp de câteva săptămâni, timp în care nu fac decât să răspândească public virusul. Vaccinul nu numai că manipulează sistemul imunitar, dar mai conţine şi microorganisme străine de corpul uman care se pot înmulţi foarte uşor în interiorul nostru. Autorităţile afirmă în mod ridicol că aceşti germeni nu sunt contagioşi. Există mulţi experţi renumiţi care atrag atenţia că numărul de oameni care contactează gripa ar fi cu mult mai mic dacă nu s-ar administra vaccinurile.

Cea mai sigură metodă de a nu face gripă este să nu fii în preajma celor care au făcut vaccinul.

Vaccinul nu garantează imunitatea

Medicii şi companiile farmaceutice ignoră statisticile care arată chiar că şi cei care se vaccinează fac gripă. În schimb, suntem bombardaţi cu o propagandă penibilă despre cât de mult ne ajută vaccinarea. De exemplu, în 2004 oamenii au aflat de la ştiri că vaccinurile administrate în 2003 nu au avut niciun efect de protecţie pentru sezonul gripal anual. La fel este în fiecare an.

Un exemplu relevant s-a petrecut în Canada în 2003. O casă de îngrijire a trimis un ordin intern ca întreg personalul medical să fie vaccinat anti-gripal, iar cei care nu acceptau erau trecuţi absenţi şi riscau desfacerea contractului de muncă. O asistentă medicală a refuzat însă să fie vaccinată, deşi întreaga ei echipă o făcuse. Spre surprinderea ei, toată lumea a făcut gripă în acel sezon, în afară de ea. Această poveste nu este deloc singulară, însă mass-media nu e deloc interesată de aceste aspecte, mulţumindu-se să încaseze banii din publicitatea făcută la vaccinurile anti-gripale.

Încercând să prezică ce tip de gripă va apare în sezonul curent, specialiştii nu fac decât să o ia pe ghicite, devenind penibili. În plus, vaccinul nu protejează deloc împotriva întregului spectru de agenţi patogeni care afectează aparatul respirator. Ceea ce nu se spune este că aceste vaccinuri slăbesc sistemul imunitar, pe termen lung.

Nu se ştie ce efecte negative au mercurul, aluminiul, formaldehida sau alţi adjuvanţi asupra sistemului imunitar. Se ştie însă că unii dintre aceşti agenţi chimici afectează activitatea ADN-ului. Şi atunci, de unde ştim că ADN-ul nu va acţiona greşit, odată modificat de aceşti componenţi chimici? În plus, chiar dacă nu ai făcut gripă fiind vaccinat, corpul tau este mult mai susceptibil să nu poată lupta împotriva altor viruşi şi agenţi patogeni. Oare merită riscul? Asta e decizia pe care trebuie să o iei.

Tim O Shea mai scrie în cartea sa:

- Un vaccin conţine o versiune a agentului patogen, într-o formă slăbită. În ceea ce priveşte gripa, din momentul în care virusul a fost izolat şi multiplicat pentru a fi apoi distribuit în doze de vaccinare, virusul a avut suficient timp pentru a se transforma devenind o varietate atât de diferită de cea existentă în vaccin, încât eficienţa acestuia este foarte mică.

Chiar Michael Decker, de la Aventis (companie producătoare de vaccinuri), recunoaşte că în momentul în care se descoperă tulpina (varietatea de virus) corectă, e deja prea târziu. Vaccinul nici nu ia în considerare faptul că virusul are o formă diferită pentru fiecare persoană, deci nu se justifică deviza un vaccin pentru toţi. Dacă chiar ar fi util, nu ar mai fi nevoie ca în anul următor să faci un nou vaccin, pentru că imunitatea natural dobândită ţine o viaţă.

Aţi observat că cei care se vaccinează anti-gripal se tot îmbolnăvesc mai mereu? Oare pentru că nu-i lasă răgaz corpului să înveţe să lupte singur împotriva gripei?

Nu poţi să te aştepţi la o întărire a sistemului imunitar dacă injectezi direct în sânge o mulţime de agenţi ce contaminează sângele, viruşi, bacterii, neurotoxine, conservanţi şi disrugatoritori de ADN. Vaccinurile sar peste posibilităţile naturale de apărare oferite de ficat, rinichi, colon, sistemul limfatic şi sistemul imunitar, deversând substanţe toxice direct în corp. Corpul tău nu ştie cum să procedeze atunci când mercurul, aluminiul, formaldehida şi diverse microorganisme sunt lansate împotriva lui întocmai ca o bombă. Unii oameni ajung chiar întro stare de şoc. Alţii mor sau sunt foarte afectaţi iremediabil imediat după ce au fost vaccinaţi.

Iata rezumatul:

“Producătorii de vaccinuri, ajutaţi de corpul medical, care a acceptat aproape fără nici un fel de rezervă sau comentarii principiul vaccinării, au atins adevărate culmi în ce priveşte dezinformarea şi minciuna. Un fapt de neimaginat în istoria umanităţii: să faci oamenii să creadă în eficacitatea şi lipsa de efecte secundare negative a acestui principiu inventat de Jenner şi însuşit de Pasteur, deşi nu are nici un fundament ştiinţific serios.

Imunologia modernă demonstrează, din contra, că actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrităţii sistemului imunitar a persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de viruşi.

Viruşi şi retroviruşi deveniţi pasivi de-a lungul evoluţiei, se găsesc în stare latentă în toate organismele animale şi umane, pierzându-şi o parte din capitalul lor genetic sau enzimatic.

Introducerea în organism (prin vaccinare) a viruşilor vii sau atenuaţi, îi pot permite acestuia să reconstituie acest capital şi să dobândească deci o virulenţă nouă sau să creeze din bucăţi un virus sau un retrovirus hibrid. Aceasta se numeşte recombinare genetică. (HIV - ul este fără îndoială fructul unei astfel de recombinări).

Deşi accidentele provocate de vaccinuri sunt nenumărate, ele sunt trecute sub tăcere.

Se ştie astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influenţă, al publicităţii bine regizate, iar diversele sale experienţe vaccinale erau trucate, după cum au mărturisit chiar colaboratorii săi”."

Sursa: http://nuvaccinurilor.blogspot.com/2008/05/vaccinul-anti-gripal-ajut-la-rspndirea.html

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=301 şi este publicat la Active Information Media.

O vizită la cabinetul medical

Cu Mihăiţă sunt coleg de grupă. Chiar mai mult de atât, suntem prieteni. Ne iubim şi ne respectăm suficient ca să nu ne producem răni care să necesite spitalizarea. Stăm la acelaşi pupitru şi mâncăm aceeaşi mâncare, în sensul că eu îmi mănânc pacheţelul meu de mâncare şi el tot pe al meu. În pauze ni se alătură şi Mirciulică, dar timid, aşa cum îi stă bine unui învăţăcel. Spre surprinderea generală, ne apărăm reciproc şi ne ţinem partea ori de câte ori e cazul. Cum este astăzi. Vin, intru în sala de curs, îmi arunc caietele pe pupitru şi când credeam că îmi este lumea mai dragă, apare Mihăiţă. Roşu la faţă, cu nişte cearcăne cât toate zilele. Roşeaţa ştiu că i se trage de la expunerea prelungită la ultraviolete când stă la bere pe terase, dar nu-mi explic cearcănele. Aşa că intru la idei şi îl iau la întrebări:

- Ce e cu tine?

- Frate, nu ştiu. Am impresia că am febră. Mă dor ochii, mă doare capul, tremur, ce să mai zic, mă simt rău.

- Te simţi rău? Te doare toate? Te-ai uitat în oglindă?

Întrebarea e pur retorică pentru că două lucruri erau stabilite odată pentru totdeauna în viaţa lui: să nu se uite niciodată în oglindă şi să nu-şi facă pantofii.

- Eşti roşu ca un gogoşar, continui eu. Bulgăresc, precizez eu privindu-l cu subînţeles.

Omul lasă vinovat capul în jos şi mă întreabă cu glas stins:

- Şi ce să fac?

Fiind cel mai lucid dintre noi doi consider că a venit momentul să iau atitudine.

- Uite, îţi spun eu cum facem. Lăsăm caietele aici şi vorbă la colegi şi te duc urgent la cabinetul medical.

Zis şi făcut. Din vorbă în vorbă reuşim să identificăm locaţia cabinetului medical, îi scot fişa şi ne aşezăm pe un culoar în faţa unei camere aşteptând apariţia vreunui medic. Cu coada ochiului văd că biata victimă şade cu capul în piept. “Trebuie să-l ajut, trebuie să fac ceva pentru el” mă automotivez gândindu-mă că dacă îl pierd nu voi mai avea parte de murăturile minunate făcute de mama lui.

Nu trec mai mult de 30 de minute şi iese o asistentă. Ne vede stând blegi pe scaune şi, înainte de a apuca să-i explic ceva, scoate două termometre şi ne ordonă scurt:

- Ia băgaţi-vă astea sub braţ!

- Şi eu? întreb timid şi cu glas şugubăţ.

- Dar tu ce ai? Eşti mai cu moţ? Hai, nu mai pierde timpul, vin în cinci minute să le văd.

Mai mult în glumă şi ca să-i dau un suport moral bietului Mihăiţă, bag termometrul sub braţ şi ne punem pe aşteptat. Fix după cinci minute iese asistenta.

- Ia să văd!

Şi întinde mâna spre Mihăiţă. Supus, cu privire de câine, acesta îi dă termometrul, tipa îl ia, îl citeşte şi declară:

- 37 cu 2. Al tău?

Şi întinde mâna spre mine. Stăpânindu-mi cu greu râsul la gândul că va vedea în curând inutilitatea gestului ei, îl scot şi i-l dau cu multă graţie.

- 42 cu trei, decretează ea.

Mă uit disperat când la ea, când la Mihăiţă neştiind cum să răspund la un asemenea tupeu. Cum adică 42? Cum adică cu trei? Cu cine crede ea că vorbeşte aşa? Îmi dau seama că Mihăiţă parcurge şi el un moment de dezechilibru: cine pe cine a adus la cabinet? Iar femeia continuă autoritară:

- Hai, fuguţa înapoi la ore! Iar cu tine nu e de glumă, continuă ea privindu-mă cu tâlc. Treci în cabinet!

Aşa că, până la urmă, Mihăiţă s-a ales cu câteva aspirine, iar eu cu o săptămână de concediu medical şi tratament strict la pat. Evident că nu am pierdut prilejul să-i promit că nu-l voi mai duce niciodată la cabinet chiar dacă mi-a făcut copii la toate cursurile din săptămână.

Aspirina

Aspirina, considerată de mulţi specialişti "medicamentul-minune" a fost primul medicament descoperit din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, în prezent fiind unul dintre cele mai utilizate medicamente pe plan mondial, cu un consum anual estimat de aproximativ 40.000 de tone. Deşi cunoscut sub forma actuală (tablete) de aproximativ 100 de ani, ingredientul activ al apirinei este utilizat pentru tratarea durerii de mai bine de 3.000 de ani. Aspirina ajută la prevenirea producerii de prostaglandine, substanţe chimice produse de organism care regleaza durerea şi inflamaţia. Aspirina a fost descoperită de chimistul Felix Hoffman la finalul secolului XIX şi în scurt timp s-a dovedit a fi cel mai de succes medicament. Administrată în dozele recomandate, aspirina poate fi utilizată fără efecte adverse importante, în ameliorarea unei arii largi de afecţiuni, de la febra până la inflamaţii sau afecţiuni ale inimii. În momentul în care apare o injurie la nivelul unui ţesut, organismul eliberează prostaglandină, care are rolul de a trimite un semnal la nivelul creierului, inclusiv semnalul care contribuie la declanşarea senzaţiei de durere şi inflamaţie la locul injuriei. Prin caracteristicile sale, aspirina suprimă producţia de prostaglandină. În ceea ce priveşte ameliorarea durerilor de cap prin administrarea de aspirină, este important de definit, într-o primă fază, stimulul care a dus la declanşarea durerii.

Iată principalele condiţii medicale ce pot fi ameliorate/tratate prin administarea de aspirină:

Durerea de cap

De exemplu, timp de mulţi ani, s-a considerat că durerile de cap provocate de stările de tensiune au la bază tensiunea musculară de la nivelul feţei, gâtului şi spatelui şi că dilatarea şi comprimarea muşchilor conduc la creşterea inflamaţiei - principala cauză a cefaleei. În prezent, deşi nu se exclude varianta prin care tensiunea musculară poate fi implicată în producerea cefaleei, se consideră că interacţiunea chimicalelor din creier - cum ar fi serotonina şi celulele nervoase din creier, joacă un rol mult mai important în declanşarea durerii.

Unul dintre principalele pericole ale administrării aspirinei este că medicamentul poate fi "prea eficient", suprimând producţia de prostaglandină, atât de la nivelul injuriei care provoacă durerea, dar şi de la nivelul stomacului, ceea ce, în timp, poate conduce la afectarea mucoasei stomacale şi la declanşarea ulcerului.

Studiile atestă faptul că aspirina ameliorează durerea de cap provocată de stările de tensiune în 75% din cazurile în care este administrată şi în aproximativ 60% din cazurile de ă. Conform studiilor efectuate de Universitatea din Oxford, Anglia, aspirina de 900 mg sau 1.000 mg este eficientă în reducerea durerii de cap şi a simptomelor asociate, precum greaţa şi fotofobia.

În prezent, se utilizează în jur de 80 de miliarde de tablete de aspirină zilnic, iar studiile medicale atestă faptul că, administrată corespunzător, aspirina poate fi un medicament foarte eficient şi sigur în tratarea durerilor de cap sau a altor afecţiuni.

Durerea cronică

Aspirina aparţine clasei antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), frecvent utilizate în tratarea durerilor cronice sau acute. Deşi se consideră că aspirina ajută la inhibarea prostaglandinei din organism, ajutând astfel la ameliorarea durerilor, mecanismul prin care reduce inflamaţiile nu a fost încă bine definit.

Facând parte din clasa AINS, aspirina ajută la ameliorarea durerilor uşoare sau moderate şi la reducerea inflamaţiilor, la ameliorarea durerilor provocate de afecţiunile inflamatorii sau în urma unor injurii acute.

Aspirina poate fi eficientă în următoarele afecţiuni cronice:

- artrita reumatoidă;

- osteoartrita;

- migrene;

- dureri musculare cronice.

În unele situaţii, aspirina poate fi combinată cu alte analgezice, precum codeina pentru a trata formele mai severe de durere.

Timp de mulţi ani, aspirina a fost considerată soluţia principală în ameliorarea simptomelor artritei, iar în prezent a rămas etalon pentru măsurarea celorlalte analgezice. Aspirina administrată în doze crescute este adesea utilizată pentru reducerea roşeţii, inflamaţiei şi durerilor provocate de ă. Aspirina în doze mici (1 sau 2 tablete de 325 mg) combate crampele musculare şi alte dureri uşoare.

Atacul de cord

Administarea zilnică a unei doze reduse de aspirină reduce cu 25% riscul unui infarct. Studiile demonstrează că utilizarea regulată a unei doze mici de aspirină în cazul pacienţilor care au suferit în trecut un atac de cord, scade considerabil riscul de a mai experimenta un al doilea atac. Majoritatea experţilor recomandă adulţilor o tabletă pentru copii sau o doză redusă - o tabletă de 81 mg, zilnic. În timpul unui atac de cord acut, mestecarea a 2 tablete de aspirină (325 mg) poate ajuta pacientul să supravieţuiască suficient timp pentru a se prezenta la camera de gardă.

Cum funcţionează?

Interferând cu producerea anumitor chimicale din organism, aspirina reglează temperatura corpului, amelioreaza durerile şi inflamaţiile şi previne formarea de cheaguri de sânge-scăzând riscul de dezvoltare a afecţiunilor cardiace. Cheagurile de sânge se formează prin gruparea trombocitelor. Aspirina blochează acest proces de grupare, inhibând producerea de prostaglandine.

Această calitate a aspirinei de a subţia sângele reducând riscul de boli cardiovasculare este totodată şi unul dintre motivele pentru care unele persoane nu pot administra medicamentul. Aspirina poate fi unul dintre cele mai sigure şi eficiente medicamente de pe piaţă dar, totodată, în anumite condiţii, poate avea efecte adverse serioase în cazul persoanelor a căror organism nu o tolerează: poate afecta stomacul şi crea senzaţie de ă, agrava ulcerul şi cauza hemoragie; în cazul copiilor poate conduce la Sindromul Reye, iar în cazul persoanelor alergice poate declanşa şoc anafilactic.

Deşi administrată sub supravegherea medicului, aspirina în mod cert poate fi eficientă în prevenirea şi reducerea riscului dezvoltării afecţiunilor cardiovasculare, ea nu trebuie considerată un substitut al renunţării la fumat, exerciţiilor fizice sau reducerii nivelului colesterolului. Administrarea aspirinei în acest scop nu trebuie începută fără consultul medicului, pentru determinarea avantajelor şi potenţialelor riscuri.

Memoria

Studiile bazate pe pacienţi demonstrează că administrarea unei doze reduse de aspirină zilnic, poate încetini sau chiar preveni instalarea demenţei şi a bolii Alzeimer. Un studiu efectuat în Utah pe un eşantion de peste 300.000 de pacienţi, a demonstrat că administarea de aspirină, advil sau ibuprofende 4 ori pe săptămână pentru mai mult de 2 ani, reduce riscul de a dezvolta Alzeimer cu 45%.

Conform teoriilor experţilor, Alzeimer este cauzat de inflamaţii, efecte pe care aspirina le combate. O altă teorie susţine că prin caracteristicile sale anti-inflamatorii, aspirina previne formarea plăgilor amiloid, care alterează memoria.

Atacul cerebral

Administrarea de aspirină poate reduce cu 25% riscul de atac cerebral şi cu 13% riscul de deces, comparativ cu pacienţii care nu administrează medicamentul. Totodată, se consideră că aspirina poate preveni atacul ischemic cerebral prin subţierea sângelui. Aspirina interferează cu producerea de protrombină, necesară formării cheagurilor de sânge.

Cancerul

Un studiu recent desfăşurat pe un eşantion de peste 4.000 de asistente a arătat că administrarea de aspirină reduce cu 50% riscul de a deceda în urma dezvoltării cancerului şi cu 50% riscul de răspândire a bolii în organism. Aspirina ar putea preveni de asemeni recurenţa cancerului de prostată. Un studiu al Universităţii din Chicago a descoperit că medicamentele anti-coagulante, precum aspirina, reduc rata de recurenţă cu până la 46%.

Aspirina luptă de asemeni împotriva cancerului de colon. Un articol publicat de Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane relevă faptul că pacienţii care au administrat aspirină în urma diagnosticării cu cancer de colon au înregistrat un risc de deces cu 29% mai mic decât cei care nu au utilizat aspirina. Mai mult, pacienţii care au administrat aspirină pentru prima dată după ce au fost diagnosticaţi cu cancer de colon au înregistrat un risc de deces redus cu 47%. Cercetătorii consideră că aspirina poate controla celulele cancerigene combătând inflamaţia.

Aspirina ar putea fi utilizată şi pentru prevenirea cancerului de plămâni. Un studiu al Universităţii de Medicină din New York a descoperit că aspirina reduce cu 50% riscul de a dezvolta cancer de plămâni.

Precauţii în administrarea aspirinei

- Aspirina poate cauza probleme la nivelul stomacului, astm, urticarie, afecţiuni renale, probleme de coagulare;

- Dacă doza recomandată nu dă rezultate, creşterea acesteia nu are nici un efect;

- Medicamentul nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor pentru varice sau la simptome gripale fără a se consulta medicul cu privire la sindromul Reye, afecţiune rară asociată cu consumul de aspirină!

- În cazul pacienţilor cu diabet, administrarea unei doze mari sau moderate poate altera rezultatele testului de glucoză.

Sarcina şi alăptare

- Efectele aspirinei pe perioada sarcinei nu au fost evaluate de FDA. Cu toate acestea, aspirina administrată pe perioada sarcinii poate afecta inima fătului sau poate reduce greutatea la naştere. Astfel, nu se recomandă administrarea în cazul femeilor însărcinate decât după consultarea medicului.

- Totodată, este importantă evitarea aspirinei în ultimele 3 luni de sarcină, pentru a evita potenţiale complicaţii în timpul naşterii.

- Pe perioada alăptării, este indicată evitarea administrării de aspirină fără acordul medicului; aspirina poate ajunge în lapte şi poate afecta sănătatea bebeluşului.

Alte condiţii medicale

Evitaţi administrarea de aspirină în condiţiile în care prezentaţi:

- alergie la aspirină;

- alergie la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen, naproxen, indometacin, ketoprofen, nabumeton etc;

- alergie la tartrazină;

- ulcer sau sângerări stomacale;

- afecţiuni ale ficatului;

- afecţiuni renale;

- tulburări de coagulare (ex: hemofilie)

- retenţie de lichide;

- astm;

- polipi nazali.

Potenţiale efecte adverse

Întrerupeţi administarea şi consultaţi de urgenţă medicul dacă prezentaţi:

- reacţii alergice: dificultăţi de respirare, inflamarea gâtului, inflamarea buzelor, limbii sau feţei;

- scaune negricioase sau cu sânge;

- greaţă, vărsături sau durere abdominală;

- febră;

- sânge în urină sau vomă;

- apoplexie;

- reducerea auzului sau sunete în urechi;

- ameţeală, confuzie sau halucinaţii.

Continuaţi administrarea, dar consultaţi medicul dacă experimentaţi:

- arsuri stomacala sau indigestie;

- somnolenţă;

- cefalee.

Interacţiuni cu alte medicamente

În cazul administrării unui anticoagulant cum ar fi warfarina, administarea aspirinei în paralel poate creşte riscul de complicaţii majore.

În categoria medicamentelor care pot interacţiona cu aspirina, se regăsesc:

- Warfarina;

- Heparina;

- Ibuprofenul administrat regulat;

- Corticosteroizii;

- unele antidepresive (clomipramina, paroxetina etc)

Există şi anumiţi suplimenţi alimentari care pot creşte riscul de sângerare:

- suplimentele cu extract de danshen;

- suplimentele tonice nutritiv cu Dong Quai;

- suplimentele pe baza de Ginkgo;

- acizii graşi omega 3;

- policosanolul.

O groază de salvamontişti

Una dintre cele mai dificile probleme pentru un ghid montan este stăpânirea turiştilor din grup. Şi aici nu este vorba de stăpânire în sensul de asuprire, ci în sensul de control. Orice ghid, chiar şi numai cu o lună de activitate în urmă, poate observa lesne că turiştii din grup sunt asemenea unor iepuri: sar şi ţâşnesc care încotro exact atunci când te aştepţi mai puţin.

Aparent, problema nu e gravă pentru că există şi arme de foc cu lunetă şi bătaie lungă... Adevărata problemă este că trebuie să-i aduci la punctul iniţial în aceeaşi stare în care au fost la plecare. Corolarul este că, atunci când îi preiau, întâi îi miros ca să aflu care e beat şi care nu, pentru că exact în aceeaşi stare va trebui să-i aduc înapoi.

Astăzi am un grup de tineri neliniştiţi, dar nu băuţi. Îi preiau conform listei de inventar şi pornim la drum. Personal, am un obicei ciudat: de câte ori vedem ceva interesant, fac un popas şi le explic. Probleme de istorie a locului sau legende legate de el, le dau amănunte despre ce văd spre toate punctele cardinale etc. Se pare că metoda dă roade. Punându-i să gândească, afluxul de sânge din muşchi se îndreaptă spre creier şi astfel sunt mai liniştiţi. E doar o presupunere...

Din panoramă în panoramă şi din popas în popas ajungem la vila unde urma să fim cazaţi. A doua zi, urma să plecăm de acolo pe trasee montane. Pe drum am o atitudine democratică, în sensul că merg în mijlocul lor. Acest lucru le permite să-mi asculte diverse povestiri legate de munte şi de viaţa de aici. Între ele, una le captează atenţia în mod deosebit. Le povestesc cum mi s-a întâmplat odată ca, fiind cu un grup pe un traseu, să mă întâlnesc cu un salvamontist pe care îl cunoşteam. Omul plecase iarna, pe o zăpadă de un metru, prin creierul munţilor, doar în cămaşă, până la o cabană aflată la vreo două ore de mers (pentru noi) ca să-şi cumpere ţigări. La sfârşitul istorisirii am simţit cum sentimentele lor faţă de salvamontişti au suferit o schimbare radicală.

Ajunşi la vilă le dau camerele în primire şi merg cu ei la masă. Mi se par destul de responsabili ca să îi las singuri până la ora de culcare, dar nu atât de responsabili încât să îi las de capul lor. Drept pentru care, ajunşi înapoi la vilă, îi strâng pe toţi şi le spun:

- Dragii mei, uitaţi cum stau lucrurile. Eu mă voi băga acum în pat şi mă voi culca. Voi aveţi liber să umblaţi prin staţiune până la orele doisprezece fix. Aţi înţeles?

- Da, îmi răspund ei într-un mod nu prea convingător, ca să nu zic cu jumătate de gură.

Atunci continui:

- Dacă la ora doisprezece fix nu sunteţi la căpătâiul meu să ştiţi că nu voi chema Poliţia.

- Nuu? se miră ei nevenindu-le să creadă urechilor.

- Nu! Adică da, nu voi chema Poliţia, ci voi chema Salvamontul. Şi ăia vor şti ce să vă facă...

Grupul pleacă spăşit, cu capetele în pământ. Mă învelesc şi adorm instantaneu. La orele unsprezece şi cincizeci de minute fix, simt cum mă zgâlţâie cineva. Fac ochi, mă ridic în capul oaselor şi văd tot grupul adunat la capul patului ca la priveghi. Toţi cu ochii cât cepele şi respiraţia precipitată.

- Mgh, mbhm, ce s-a întâmplat? L-a prins pe asasin? bâigui pe jumătate adormit şi trezit brusc din vis.

- Domnu’ ghid, vă rugăm uitaţi-vă la ceas. Nu am întârziat niciun minut. Vă rugăm frumos să nu chemaţi Salvamontul!

Stăpânindu-mi cu greu hohotele de râs, le răspund cât pot de sobru:

- Bine, e-n regulă. Mergeţi la culcare. Tocmai pusesem mâna pe telefon...

Poliţistul centralist

Ca să fiu sincer, totul a pornit de la parafrazarea în practică a vechiului adagiu tomitan “colorata mâine-i gata!”, varianta astfel obţinută fiind „combinata mâine-i gata”. Aşa că, în urma unui proces matur de analiză am decis că cel mai bine e să combinăm zilele de concediu, în sensul că, după cura de aerosoli de la mare să ne strămutăm pentru o cură de aerosoli la munte. Sau invers, ordinea nu conta atât de mult, ci efectul. Subliniez că este vorba de efectul aerosolilor şi nicidecum de efectul Coandă.

Deci, după două săptămâni la mare, iată-ne bronzaţi şi cu pieile jupuite la munte, mai precis în staţiunea Bran. Motelul din localitate care, culmea, se numeşte tot „Bran” şi nu „Obcina bucovineană” sau „Briza mării” îmi este binecunoscut, nefiind la prima escapadă de acest gen. După o cazare eficientă şi un tur prin sala de mese a restaurantului din dotarea motelului pentru stabilirea unei mese reprezentative, începem chiar de a doua zi incursiunile prin teritoriul inamic.

În funcţie de formaţiunile geologice şi exemplarele dendrologice existente în zonă, alegem mijlocul de transport adecvat: cu maşina, pe jos, cu maşina şi pe jos. Într-un din zile am încercat varianta mai nouă „pe jos şi cu maşina”, dar nu ne-a reuşit. După zece metri de împins la maşină, zăceam cu toţi cu ficaţii făcuţi praf şi gâfâind ca locomotivele cu aburi când urcă la Timiş întrebându-ne care e rostul acestui efort.

Locurile sunt minunate, liniştea inexistentă din cauza drujbelor celor de la exploatările forestiere, iar apele mai tulburi ca Dunărea din cauza şeptelului localnicilor. Dar Dumnezeu e bun şi le vede pe toate aşa că, de cele mai multe ori găsim câte un locşor cu linişte, un locşor cu verdeaţă pentru o binemeritată odihnă. Arealul are totuşi o suprafaţă limitată, aşa că decidem ca, într-una din zile să bântuim împrejurimile, asta însemnând localităţile Râşnov sau Făgăraş.

Azi suntem într-una din cele două localităţi. Localitate frumoasă, curată, dar cu predispoziţie la pene de cauciuc. Stau şi mă uit la roată şi încerc să mă mobilizez la o acţiune bărbătească. Culmea, reuşesc o mobilizare exemplară, aşa că mă apuc să schimb roata cu cea de rezervă. Nu durează mult şi suntem apţi de plecare dar, prudent cum mă ştiţi, întreb un localnic cu înfăţişare paşnică unde ar putea fi o vulcanizare ca să repar roata spartă:

- ‘ trăiţi, glăsuiesc eu pe geamul deschis.

Omul se uită scurt la mine, îmi face un examen sumar din ochi şi răspunde:

- Să trăiţi şi dumneavoastră!

Începutul mi se pare de bun augur, aşa că îndrăznesc o continuare:

- Ştiţi unde este vulcanizarea?

Întrebarea mea are o adresare precisă pentru că nu îmi imaginez că există câte o vulcanizare la fiecare casă. De data asta bunul cetăţean mă priveşte mai lung şi oarecum semnificativ.

- Sigur. La Vasile, nu?

Ca să nu dau loc la echivocităţi îi confirm că, da, la Vasile vreau să merg. Omul îmi explică şi în nici trei minute sunt la poarta omului. Până am ajuns, până am parcat la bordură, până am golit portbagajul ca să scot roata de rezervă a trecut ceva timp, suficient însă ca să-mi văd interlocutorul că apare şi el în dreptul porţii, intră şi începe să vorbească cu un băştinaş rotofei pe care îl suspectez a fi numitul Vasile. Mă apropii, dau să ciocănesc, dar îmi iese în faţă rotofeiul menţionat, rumen la faţă, zâmbind cu gura până la urechi şi strigând din toate puterile:

- Lenuţooo! Sări, deschide poarta să bage maşina că a venit inspecţie de la Bucureşti!

Adresarea mi se pare puţin cam pretenţioasă ca şi importanţa care mi se acordă. Mă uit mai atent la numitul Vasile şi observ că e îmbrăcat în haine de poliţist. Nimic mai plăcut: un poliţist care face vulcanizări mi se pare o garanţie a calităţii. Bag maşina în curte şi îi explic ce doresc, iar respectivul Vasile ajutat de respectiva Lenuţa şi bunul samaritean se apucă să-mi rezolve problema. Nu pierd prilejul de a-i sublinia că nu sunt în inspecţie, ci în concediu şi că tot ce vreau este să am roţile maşinii în regulă. Între altele, Vasile mă întreabă:

- Ei, şi ce mai e pe la centrală, pe la Bucureşti?

Cunosc suficient de bine situaţia Bucureştilor pentru a purta o discuţie, dar nu ştiu nimic despre centralele de acolo. Aşa că răspund în dodii:

- Ei, ce să fie...

În acest răstimp încerc să fac nişte legături logice privind vorbele lui Vasile. Nu apuc să procesez prea mult, pentru că el continuă:

- Dom’ colonel mai e acolo?

Hopa, de data asta situaţia se complică. Un colonel? Ce colonel? Unde să fie un colonel? Sunt întrebări legitime care îmi apar pe monitor. Încerc o eschivă:

- Nu ştiu, nu cred...

Vasile dă din cap a înţelegere şi continuă trist:

- Daaa, ce om minunat... Ne înţelegem foarte bine. Nu e an să nu vină pe aici, continuă el privindu-mă cu tâlc.

Privirea mea opacă îi dă de înţeles că nu am priceput aluzia, aşa că vine cu precizări:

- Şi dumneavoastră păreţi un om de treabă. Ne-ar face mare plăcere să veniţi mai des pe la noi. Ştiţi, nu suntem noi grozavi, dar ceva mai găsim prin casă sau prin ogradă... O să fie şi doamna mulţumită.

Îmi dau seama că sunt victima unei confuzii periculoase, aşa că simt nevoia să precizez:

- Momentan, doamna ar fi foarte mulţumită să ne vedem cu roata reparată, îi răspund eu cu sec.

Omul o preia în plin. Se îmbăţoşează şi începe să zbiere la nevastă:

- Hai, Lenuţo, n-ai terminat? Ce Dumnezeu te mocăi acolo?

În două minute treaba e gata. Plătesc, mă pregătesc să plec şi Vasile mă conduce la poartă aplecându-se umil:

- Să trăiţi, să trăiţi! Mă bucur că aţi trecut pe la mine. Vă rog să-i transmiteţi salutările mele domnului colonel când ajungeţi la Bucureşti. Sunteţi binevenit oricând! Dar vă rog să mă sunaţi cu o zi înainte la secţie ca să fiu acasă.

Rezultatele campaniei de recoltări de vineri seara

Dragii mei, ceea ce trebuia să se întâmple odată şi odată s-a întâmplat: m-am trezit vineri seară în plină campanie de recoltare că bateria aparatului şi-a dat duhul. Nu de veche ce e, ci pentru că nu am alimentat-o cu vitamine liposolubile, aşa cum ar trebui să facă orice fotograf gospodar când porneşte în campanie. Aşa că, nu am reuşit să trag plin de necaz câteva cadre chinuite... pe care, ca de obicei, le puteţi vedea pe blogul frate.

Automatul victorios

Stau pe terasa fostei Poşte din Mamaia. Cum urci scările la etaj, chiar pe colţ e o cofetărie discretă, dar bine poziţionată. De acolo, de la etaj, ai o vedere panoramică deosebit de frumoasă asupra teatrului de vară şi a complexului Cleopatra. Deşi nu este în drumul turiştilor, văd un aflux constant de amatori de un suc rece sau ceva dulce. Întru sporirea eficienţei, patronul a montat afară, chiar lângă intrare, un automat de suc la pahar. Nu ştiu dacă e oranjadă, limonadă sau citronadă, dar dacă mă iau după abureala de pe pahare, cu siguranţă e ceva rece. Iar numărul amatorilor dovedeşte că este şi ceva plăcut.

Cum spuneam, stau la o măsuţă şi aştept un cunoscut. Evident că am fost unul din amatorii de suc de la automat. Stau şi aştept. Mai beau o gură, mai aştept. Şed şi cuget, cum zice ardeleanul din banc. Mai o privire spre plajă, mai o privire spre cofetărie şi timpul trece.

Sunt acum la al doilea pahar şi tocmai mă uit spre intrarea cofetăriei când, un tip îmi atrage atenţia. Tipul este un exemplar desăvârşit de cocalar de vârsta a treia spre a patra. Înalt de statură, cu o expresie de mulţumire pe faţă, brunet, cu părul lung dat pe spate şi uns cu briantină (deşi la cât şi-a dat, pare mai degrabă magiun), bronzat în exces, sugându-şi abdomenul cu eforturi vizibile, cu toţi muşchii încordaţi ca să nu i se observe pielea căzută. Mă face să zâmbesc. Cu această ţinută, probabil că orice ieşire în public constituie un efort remarcabil pentru el. La gât poartă un lanţ ca de ancoră de care atârnă evidenta cruce în care, cu siguranţă, nu crede. Are un ghiul cât piatra de moară pe un deget şi nu mă mai obosesc să-i observ unghia degetului mic de la mână. Privindu-i înfăţişarea sunt convins că e convins de faptul că persoana lui e atracţia litoralului. Mă trece un fior: Dumnezeule, ce se va întâmpla cu litoralul românesc după ce va trebui să se întoarcă în mahalaua lui dragă?

Ţanţoş şi fălos ca un cocoş, emanând masculinitate prin toţi porii, tipul se apropie de automat şi, după ce aruncă în jur o privire de genul „fiţi atenţi la mine, EU o să-mi iau un suc”, omul introduce cu mână sigură o fisă în fanta aparatului. Cu aceeaşi fală, se uită în jur pregătindu-se să întindă mâna ca să apuce paharul. Până acum se pare că nicio tipă nu s-a arătat interesată de măreaţa lui persoană. Şi nici paharul care uită să iasă. Uşor nedumerit, omul ciocăneşte uşor aparatul, dar fără rezultat. Apasă pe butonul de retur a fisei, dar tot degeaba. Oarecum dezamăgit mai introduce o fisă. Trec câteva secunde, dar acelaşi rezultat. Observ cu uimire că muşchii încep să i se dezumfle uşor. Iritat, macistele apasă nervos butonul de retur şi îi aplică un pumn aparatului pervers. Atât de aşteptatul pahar cu suc refuză în continuare să-şi facă apariţia. Deja omul stă aplecat spre aparat. Burta a început să i se reverse, muşchii s-au relaxat complet şi îi atârnă. În culmea enervării cetăţeanul mai introduce o fisă. Nu se mai uită în jur, nu mai are nevoie de admiraţia nimănui. Scopul lui în viaţă a devenit foarte restrâns: vrea şi el un simplu pahar de suc! Apasă în neştire pe unde apucă, ciocăneşte aparatul şi îi dă palme, dar fără folos. Părul atât de lins a început să-i atârne, iar faţa îi este schimonosită într-un rictus de ură. Individul se dă bătut şi părăseşte gârbovit arena. Umerii îi sunt căzuţi, capul e aplecat, burta fleşcăită. Toată bărbăţia lui s-a dus pe copcă, nu mai face două parale. Un amărât de automat de suc l-a pus jos.

Sunt şi eu din tagma bărbaţilor şi asta mă face să mă gândesc la o metodă ieftină şi accesibilă de verificare a adevăraţilor bărbaţi de pe litoral: un automat defect la intrarea în staţiune.

Poze noi, imagini ciudate!



Atenţie! Pe blogul frate aveţi ocazia să vizionaţi câteva imagini cu animale aflate în situaţii ciudate. Vizionare plăcută!

Măsuri anticriză

 Iată că, în sfârşit, după atâta aşteptare, Guvernul a elaborat primele măsuri anticriză. Să le urmărim cu atenţie:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizări începute în Epoca de Aur: Canalul Dunăre-Marea Neagră, Dunăre-Bucureşti, construcţia unei noi Case a Poporului etc.
2. Impozitarea consumului de hârtie igienică în funcţie de straturi, deoarece în aşa vremuri căcăcioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potenţial. Cei care nu mănâncă nimic şi, în consecinţă, nu "produc", vor plăti un impozit forfetar.
3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numărul de mc consumaţi va fi stabilit de către specialiştii Guvernului împreună cu Medici de familie în funcţie de capacitatea pulmonară a fiecărei persoane. Asmaticii au reducere de la 25% până la 100% în cazul când se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
4. Impozitarea pe kilogram. Orice român peste 35 de kg este un "gras nesimţit'' şi va proceda conform principiului lui Băsescu "slăbuţul îl duce în spate pe cel gras".
5. Taxa pe a doua limba vorbită. Dacă au bani şi timp să înveţe o altă limbă în afară de română, să le fie ruşine şi să plătească pentru asta pentru că sigur o fac intenţionat ca să poată pleca din ţară. Taxa va fi de 50 % din valoarea totală a alocaţiei care a primit-o persoana respectivă până la vârsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiţi de taxă ungurii din Harghita, Covasna şi Mureş deoarece ei, oricum, nu ştiu decât ungureşte, deci nu se pune problema că ar şti mai mult de o limbă.
6. Orice bărbat care are mai mult de 124.899 de fire de păr va plăti o taxă pe fir de păr echivalentă cu 10 euro/1.000 fire de păr. Peste 20.000 de fire în plus, se va considera că ai un alt cap şi se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminentă şi/sau cu şuviţă peste chelie sunt scutiţi.
7. Persoanele care îşi rod unghiile vor achita TVA-ul aferent care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un preţ care va fi stabilit de către guvern deoarece consumă un aliment şi e normal să plătească.
8. Persoanele cu dizabilităţi, care umblă în cărucioare pe străzi (scaune electrice conform D-şoarei Elena Băsescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au cărucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoană (însoţitor cu retribuţia micşorată cu 15%) vor plăti "taxa de atelaj împins/tras de animal de povară" (bou/vacă în cazul nostru). Dacă vor fi prinşi cu taxa neplătită, li se va confisca căruciorul şi vor fi trimişi acasă pe jos.
9. Taxa de căldură pentru vară, deoarece orice cetăţean care ţine geamul deschis primeşte gratuit încălzire prin bunăvoinţa Sfântului Guvern şi nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la căldură de peste 18 grade Celsius, se va plăti o "taxă de geam deschis" în valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casă şi se va impozita dublu. Pentru geamurile închise se va acorda o reducere de 50%, dar numai până la 24 de grade Celsius.
10. Sugarii şi bebeluşii care folosesc pampers (nesimţiţii!!!) vor plăti o taxă de poluare în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă fiecare din reziduurile acumulate în scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate în care se încadrează fiecare bebeluş, se vor trimite obligatoriu la sediul Guvernului până la 1 iunie 2010 pentru fiecare copil între 0 şi 2 ani, mostre din "produsul" rezultat şi acumulat în pamperşi pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare părinte va primi acasă o declaraţie de impozitare pe care o va achita în 24 de ore la cea mai apropiată agenţie CEC.
11. ŞI, NU ÎN ULTIMUL RÂND, TAXA PE PROSTIE CĂ MAI SUNTEM ATÂT DE PROŞTI ÎNCÂT ÎI RĂBDĂM SĂ-ŞI BATĂ JOC DE NOI!

Angajarea unei vânzătoare

Florin este vecinul meu de bloc. Nici el şi nici soţia lui nu au nişte servicii bănoase, aşa că s-au decis să îşi deschidă o mică afacere. Oameni cu bun simţ şi cu bani puţini, ce altă afacere puteau deschide decât o tonetă? Sau butic, cum în mod pompos şi total nejustificat este denumită respectiva tonetă de către populaţia stabilită la gurile Dunării. Câteva cutii de biscuiţi, câteva sticle de apă plată sau denivelată, sucuri sau băuturi alcoolice şi alte câteva articole asemănătoare. Oameni harnici şi fără frică de muncă au lucrat până seara târziu, în zilele libere, au uitat de concedii şi plimbări şi au reuşit să-şi ridice afacerea la un nivel superior în condiţiile în care, asemenea gen de afacere, necesită o prezenţă permanentă la vânzare. După câţiva ani de asemenea ritm, se decid că ar putea angaja o vânzătoare. Dau ei un anunţ la ziar şi, iată că vine o candidată. Femeia este disperată. Are doi copii, nu mai are ajutorul de şomaj de câteva luni bune şi e singură. Cei doi patroni schimbă câteva priviri cu subînţeles şi cad de acord în mod tacit că biata femeie merită un regim preferenţial, spunându-i că, având în vedere situaţia ei, nu va fi nevoie să vină la serviciu şi duminica. În ziua de duminică vor veni patronii cu schimbul şi astfel, va avea şi ea timpul liber necesar. Mai corect nici că se putea.

- Ei, hai, cum aşa? se răţoieşte candidata cea disperată. Eu vreau să am liber tot sfârşitul de săptămână! Ce, voi să vă odihniţi şi eu să muncesc?

Năuci de asemenea răspuns, cei doi rămân o vreme muţi, după care trec la a doua candidată. Femeia venise cu nişte recomandări fabuloase. Se părea că, angajând-o pe ea, vei face una din cele mai bune afaceri pe plan european. Şi au angajat-o. În aceleaşi condiţii de muncă pe care le oferiseră şi primei candidate. După o săptămână, având ceva timp la dispoziţie, se decid să facă un mic inventar. Rezultatul? Şaizeci de lei lipsă. Oarecum îngrijoraţi, se gândesc că ar putea fi rezultatul unor scăpări din vremea când erau ei la vânzare, aşa că se opresc aici cu analiza. Vorbind cu un cunoscut, acesta le sugerează că ar fi bună o repetare a inventarului după o lună. Ceea ce a şi făcut. Rezultatul? Trei sute de lei lipsă.

Greu mai e să angajezi un vânzător în România, nu-i aşa?

Zodiacul banilor 3

Imagine preluată de pe adevarul.it

Săgetător. "Hei, mare risipitor... vrei să petrecem ceva timp împreună?"... Da, mă refer cu siguranţă la un Săgetător, la cei născuţi sub acest semn, care iubesc să cheltuiască banii şi care, de obicei, au parte de destui. Săgetătorul este considerat a fi cel mai norocos semn al zodiacului. Dar cum se spune norocul şi-l face omul cu mâna lui, iar un Săgetător reuşeşte foarte bine cu optimismul său. Îi place să petreacă, să viseze la tot ce este mai bun în viaţă şi să aibă o viaţă aventuroasă. Concluzia cu Săgetătorii este că iubesc banii şi tot ceea ce pot cumpăra cu ei - mai ales distracţia şi libertatea. Banii le oferă posibilitatea să facă multe sau nimic, dar la urma urmei rămâne la alegerea lor. Sunt "binecuvântaţi" în privinţa banilor şi tot timpul au impresia că banii li se cuvin. Nu-şi fac niciodată probleme în privinţa banilor din moment ce nu au de gând să-i păstreze. Se ghidează deseori după zicala "va veni şi vremea mea", de aceea sunt iubitori de jocuri de noroc şi îşi asumă riscuri. Se descurcă bine cu banii, deşi ar prefera să se ocupe de viitoarea afacere, decât să-şi bată capul cu ce au în mână. Şi pentru că sunt atât de plictisiţi de lucrul cu banii, ar fi indicat să apeleze la un contabil. Sunt atât de buni când este vorba de cheltuirea banilor şi atât de optimişti când îşi imaginează că altcineva în urma lor le va umple contul! Nu se dau în lături de la a da bani cu împrumut, mai ales prietenilor, deşi aceste împrumuturi se transformă de cele mai multe ori în daruri. Însă nu este indicat să împrumuţi cu bani un Săgetător căci va uita cu siguranţă să ţi-i înapoieze. Viaţa sa se reduce la aici şi acum, aşa că distracţie plăcută! Spre norocul lor, se pare că mereu sunt destui bani în jurul lor încât să trăiască aşa cum îşi doresc.

Capricorn. Capricornul este atât de grijuliu când vine vorba de bani! Disciplinat şi mereu concentrat asupra a ceea ce face, iubeşte rutina şi nu-l deranjează să muncească mult pentru a-şi asigura un viitor financiar strălucit. Este destinul caprei să urce încet fiecare munte, oprindu-se doar pentru a lua o gură de aer proaspăt şi apoi să o ia de la capăt până ajunge în vârf. Se aşteaptă ca totul să fie foarte dificil, din moment ce sunt foarte pesimişti. Poate de aceea nu ocolesc nici o cale care îi poate duce în vârful muntelui. Îşi doresc foarte mult să fie remarcaţi, iar dacă se întâmplă să aibă şi portofelul plin cu această ocazie, cu atât mai bine. Sunt foarte ageri când este vorba de făcut şi păstrat bani - adevăraţii profesorii ai banilor din întreg zodiacul. Banii le dau sentimentul de siguranţă şi împlinire. Avându-i, Capricornii vor putea rămâne în joc, lucru pe care şi-l doresc foarte mult, alături bineînţeles de abilitatea de a face şi mai mulţi bani. Muncesc constant şi metodic pentru a avea succes pe plan financiar şi, în general, nu-şi găsesc liniştea până când nu au destui bani în buzunar. Cu siguranţă nu se vor îmbogăţi peste noapte, pentru că "precauţie" este al doilea nume al lor. Şi vor avea tot timpul ceva bani puşi deoparte pentru "zile negre". Nu sunt ieftini, dar nici prea rispitori. Le este foarte uşor să aibă grijă de banii lor, poate mai bine decât un contabil. Nu sunt adepţii împrumuturilor, deci nici nu iau cu împrumut, dar nici nu dau. Se mai bagă din când în când şi în treburile familiei pentru a le atrage atenţia celorlalţi că sunt prea risipitori - membrii familiei nu sunt tocmai fericiţi de această intervenţie. Îşi fac cumpărăturile numai atunci când sunt necesare şi plătesc tot timpul pe loc. Odată ce şi-au propus să câştige bani, nimeni nu-i va opri. Şi probabil vor ajunge şi în vârf!

Vărsător. Este Vărsătorul un isteţ? Că nu degeaba este geniul zodiacului! Înzestraţi cu o minte sclipitoare, Vărsătorii pot face o avere - dacă asta îşi propun. Dar, de obicei, ei au idei de genul "să salvăm lumea". Aşa este, o lume cu totul nouă înseamnă distracţie pentru un Vărsător. Probabil, par distraţi mai tot timpul, dar asta pentru că trăiesc într-o lume proprie - în mintea lor unde rotiţele se învârtesc tot timpul. Cei născuţi sub acest semn sunt calculaţi, le place să gândească mult şi se bucură atunci când pot ajuta pe cineva - se implică în special în acte caritabile. Banii, la bine şi la rău, nu sunt primii pe lista priorităţilor pentru un Vărsător. Banii pe care îi câştigă nu au o foarte mare importanţă, din moment ce sunt alte lucruri mai importante la care să se gândească. Uneori au destui bani încât să-şi satisfacă toate nevoile, alteori deloc. Astăzi vând un program pentru calculatoare şi câştigă un milion, mâine sunt vânaţi de fisc. Din fericire, se descurcă în orice situaţie dificilă. Găsesc mereu drumul către bani, probabil, deoarece mintea lor lucrează permanent. Preferă să fie angajaţi, salariul să fie primit regulat, pentru că dacă nu ar fi aşa, cu siguranţă si-ar produce o gaură (greu de acoperit) în buget. Un carneţel în care să-şi noteze toate cheltuielile şi veniturile poate deveni cel mai bun prieten al unui Vărsător. Sunt destul de conservatori când vine vorba de cheltuitul banilor i nu îi deranjează un trai simplu. Nu suferă să se împrumute, iar dacă dau cu împrumut se aşteaptă să-şi recupereze banii la timp. Nu obişnuiesc să meargă foarte des la cumpărături, dar atunci când o fac nu se mai opresc - vorba aceea "dacă-i bal, bal să fie". Calitatea este cea care îi caracterizează pe cei născuţi sub acest semn. Mereu fac o mişcare deşteaptă.

Peşti. Când vine vorba de Peşti, este greu de ştiut la care dintre ei te referi, din moment ce sunt de obicei doi (în unul). Cu o personalitate complexă şi dispuşi să accepte schimbări, sunt visătorii zodiacului, suflete mereu în căutare de mai mult. Deşi se pare că au tot ce-şi doresc, nu vor fi niciodată mulţumiţi. Cel mai bine se simt atunci când explorează, muncă destul de obositoare din moment ce simt cu intensitate orice moment. Aceste "escapade" sunt revigorante pentru ei, le oferă tot ceea ce au nevoie pentru a continua orice luptă. Chiar dacă sunt aşa visători, se descurcă destul de bine cu banii. Aceştia nu sunt foarte importanţi pentru ei, oricum nu aşa cum sunt visele. Din păcate, multe vise li se pot îndeplini numai dacă au şi ceva bani, aşa că îşi doresc bani pentru a-şi îndeplini visele. Nu-şi fac probleme în privinţa banilor, din moment ce unii îi moştenesc, iar ceilalţi îi obţin când se căsătoresc. Cu siguranţă, banii aflaţi în preajma lor îi vor face fericiţi - îşi vor atinge scopurile cu ajutorul lor. Acei Peşti care nu s-au "trezit" înconjuraţi de bani nu ar trebui să se îngrijoreze - sunt înzestraţi cu o minte sclipitoare, aşa că îşi vor putea face singuri averea. Pot fi extrem de generoşi, ceea ce poate duce până la extravaganţă. Deşi nu se îngrijorează în privinţa banilor, atunci când o fac exagerează. Îşi doresc să aibă "cuibul" lor care să-i ţină departe de lumea mereu în schimbare. Agili cum sunt cu banii, ştiu cum să-i economisească făcând ca o haină de mâna a doua să arate cât mai original şi să fie la modă în acelaşi timp. Chiar şi aşa nu vor avea grijă de contul din bancă. "Nu mai am bani?!" va spune Peştele. "Of, îmi este teamă că nu m-am gândit când am cheltuit atât." Amabili din fire, nu pot spune "nu" când cineva le cere ceva bani cu împrumut şi nici nu vor umbla după acesta dacă nu-i va înapoia banii. Unele lucruri pur şi simplu nu se pot schimba... Sunt Peştii pricepuţi când este vorba de bani? Păi, se decid cam greu dacă să aleagă plăcerea sau partea practică ("trebuie să plătesc factura de telefon, dar pantofii aceia sunt perfecţi pentru petrecerea de mâine seară!"). Dacă partenerul de viaţă este dispus să aibă grijă de punga cu bani, viaţa alături de un Peşte poate fi o adevărată bucurie!

Gânduri de primăvară

Până una, alta, iată că în locul iernii ne trezim că vine primăvara. Păsărelele ciripesc, fluturaşii zboară (presupun...), femeile şi-au luat cizmele la purtare (în România ăsta e primul semn că vine căldura...), serele din Grădina Botanică se închid. Hormonii încep să zumzăie, dorinţa de ieşit la iarbă verde creşte proporţional. Om sunt şi eu, nu fier de călcat, aşa că trebuie să iau măsuri urgente. Ei bine, ce credeţi că face un grecofil ca mine în această situaţie (aici nu rezist tentaţiei să vă spun că "grecofil" are sensul românesc de "iubitor de greci, prieten al grecilor", sufixul "filo" venind de la Φίλο/filo=prieten. Antonimul sintagmei este "grecofob", sufixul "fob" venind de la φόβος/fovos=frică, sensul corect fiind nu acela de "neiubitor de greci, inamic al grecilor", ci "cel căruia îi este frică de greci". Dar, prin extensie, sintagma are sensul românesc de "cel care nu suportă grecii")? Ei bine, aţi ghicit! Mă duc să fotografiez Bucureştii noaptea! Am deja două ţinte în vizor pe care le pândesc de câteva zile. Fire slabă cum sunt este posibil să deviez şi să fotografiez şi alte lucruri... Aşa că, în concluzie, mi-am luat cu mine un mic inventar format din una bucată aparat foto, una bucată trepied şi una bucată autoturism. Voi începe sesiunea către orele 17h21m37s şi o voi termina când vrea Dumnezeu. De mâncat, voi mânca mâine. Dar sper să merite şi să iasă ceva... O să vedeţi rezultatele pe blogul frate. Ţineţi-mi pumnii!

Zodiacul banilor 2

Imagine preluată de pe adevarul.it

Leu. Vedeta zodiacului a sosit! Leii adoră să fie pe scenă, iar audienţa să fie foarte mare. De asemenea, iubesc frumuseţea şi bogăţia şi de obicei, se pare că sunt "binecuvântaţi" cu amândouă. Atunci când nu este pe scenă, este uşor să identifici un Leu în mulţime. Este mereu cea mai magnetizantă prezenţă din cameră, înconjurată parcă de o aură magică. Misiunea sa în viaţă este de a-şi găsi locul potrivit în lumea afacerilor. Dacă este ales să conducă, consideră că este o funcţie care i se cuvine! Riscă dar, de obicei, numai dacă şansele sunt în favoarea sa. Urăşte să piardă (şi să arate rău!). Flerul de jucător de care dispune poate fi benefic atâta timp cât nu îl conduce spre decizii financiare greşite. Leii cred cu fermitate că banii sunt făcuţi ca să le ofere tot ceea ce îşi doresc, fie că este vorba de o casă grozavă, o maşină sport sau mai multe jucării decât ar avea nevoie. Extravaganţa este cea care îi caracterizează. Vor găsi o cale de a câştiga bani, deoarece ştiu cu siguranţă cum să-i cheltuiască - şi o vor face. "Există mai mulţi acolo de unde au venit banii ăştia" este mereu în gândul Leilor. Le place să-şi trăiască viaţa cât mai bine - probabil că un Leu a fost acela care a inventat petrecerile cu şampanie şi caviar. Dacă va cheltui prea mult, cu siguranţă va avea ceva rezerve ca să revină pe linia de plutire. În caz că nu va reuşi să facă asta, va apela cu siguranţă la un bancher, din moment ce este prea mândru ca să împrumute de la un prieten. Secretul succesului unui Leu este spiritul lui generos. Va împrumuta şi ultimul ban pe care îl are in buzunar - vorba aceea, ce pleacă se şi întoarce.

Fecioara. Cunoscută ca fiind foarte modestă, Fecioarei nu îi stă în fire să folosească cecuri. Cei născuţi sub acest semn au o grijă foarte mare de banii lor (şi de ai altora). Fiind prevăzătoare, Fecioara analizează mai întâi orice situaţie, apoi ia o decizie, ceea ce o face un bun partener de afaceri. O afacere în care este implicată va merge ca pe roate din moment ce "perfecţiune" este numele jocului. Concluzia este că se descurcă de minune cu banii. Ei se potrivesc cu mintea sa "matematică". Contul va fi mereu pus la punct şi va reuşi să pună ceva bani deoparte fiind atât de calculată. Fecioara urăşte să fie risipitoare. Să aibă bani în bancă înseamnă pentru nativi o grijă în minus. Nu că ar fi cel mai important! lucru în viaţa lor, dar îi ajută cât de cât. Vor avea cu siguranţă bani pentru zile "negre" şi nu se vor feri să muncească mult pentru a face acest lucru, din moment ce nu vor trebui să depindă de alţii - lucru de care se feresc tot timpul. Mai sunt numiţi şi "magicienii bugetului", din moment ce ştiu să trăiască din puţini bani şi totuşi să se simtă bine. Probabil îţi vor spune că "multe lucruri în viaţă sunt gratuite", ceea ce cred cu încăpăţânare. Vor împrumuta bani numai unei rude apropiate, care are mare nevoie sau altei persoane de la care ştiu sigur că îi va recupera. Un salariu regulat este ca o muzică bună pentru urechile Fecioarei, iar dacă este consistent, cu atât mai bine. Nu preferă să lucreze pe cont propriu, fiind ghidate de zicala "pasărea din mână este mai bună decât cea de pe gard". Nu se distrează cheltuind banii, ci cultivându-se sau făcându-şi prieteni.

Balanţa. Nu trebuie să fie o surpriză că cei născuţi în această zodie iubesc să-şi ţină totul în balanţă - viaţa, carnetul de cecuri. Balanţa se delectează, de obicei, cu frumuseţea şi bunăstarea şi este mereu în căutare de perfecţiune, dornică să fie pe placul celor din jur şi urăşte să ia decizii greşite. Se simt bine cu un partener alături, de preferinţă cineva care să le ajute să-şi atingă scopurile. Apreciază într-adevăr banii şi ceea ce aceştia pot cumpăra: tot ce are viaţa mai bun de oferit. Din fericire, Balanţa are mereu în jur destui bani încât să-şi permită să trăiască în stilul dorit. Tânjeşte după confort şi lux şi chiar crede că îi este menit să trăiască aşa! Nu este nevoie să mănânci hamburger când poţi foarte bine să iei un filé mignon, nu? Îi place romantismul, aşa că potenţialii parteneri sunt avertizaţi să-şi ţină cărţile de credit la îndemână. Ar prefera să nu ia decizii financiare deoarece pare un pic cam plictisitor. Cele născute sub acest semn sunt atractive şi carismatice, aşa că sunt obişnuite să obţină uşor tot ce îşi doresc. Îşi vor plăti facturile la timp doar în două situaţii: dacă au noroc sau dacă beneficiază de ajutorul unui prieten. Insuficienţi bani? Balanţa îşi va fermeca un prieten pentru a căpăta un împrumut. Nu vor ezita să se împrumute, chiar dacă risca să nu aibă de unde să-i înapoieze. Nu este neobişnuit să-şi golească contul din bancă pentru o cauză "nobilă": fie o operă de artă sau un bilet de avion.

Scorpion. Misterisosul Scorpion este maestrul afacerilor ciudate. Niciodată nu ştii cu siguranţă ce pun aceştia la cale! Din fericire, ceva bun. Deoarece îşi stăpâneşte foarte bine nervii, se descurcă de minune într-o situaţie criză. Hei, cei născuţi sub acest semn sunt puternici! Scorpionul impune întotdeauna respect... sau este vorba de frică? Ideea este să ai grijă să nu îl superi la o întâlnire de afaceri, poate fi o greşeală fatală - doar este vorba de semnul care domină sexul, moartea şi banii. Scorpionul este perfect acolo unde este vorba de bani. Mulţi îşi construiesc singuri "averea", iar alţii o moştenesc. De-am fi toţi aşa de norocoşi! Este uşor de observat la un Scorpion dorinţa de a avea bani, indiferent cum. Ei îi aduc siguranţa, libertatea şi cel mai important dintre toate, controlul. Controlul înseamnă putere şi Scorpionul crede cu tărie în cuvintele "Cine are mai multe jucării câştigă!" În cazul lor, jucăriile acelea sunt probabil bucăţi de aur. Nu se dau în lături de la a face sacrificii pentru a-şi atinge scopurile. Dacă nu reuşesc întocmai ce şi-au propus, vor suporta bine şi o înfrângere. Însă, dacă le merge bine, nu-şi vor uita prietenii şi se vor grăbi să-i susţină în tot ceea ce-şi propun. Fiind destul de disciplinaţi, se vor ocupa bine de buget, iar ochiul lor ager va avea grijă să fie totul în ordine cu contul. Va împrumuta bani prietenilor, dar nu-i va aprecia pe cei ce îşi vor plăti datoria la timp. În concluzie, Scorpionul preferă să economisească decât să fie cheltuitor. Şi urăşte să fie risipitor!

Zodiacul banilor 1

Imagine preluată de pe adevarul.it

Asta e! Timp de trei zile vă voi bate la cap cu un zodiac al banilor sau, altfel spus, ce fac cu banii persoanele născute în diferite zodii. Personal, cred că există o trăsătură comună: aceea că îi cheltuie...

Berbec. Este Berbecul mereu în căutare de faimă şi avere? Cu siguranţă este în căutare de faimă, dar nu şi de avere. Mai degrabă banii vor fi un rezultat al dorinţei de a avea succes şi nicidecum din dorinţa de a fi bogat. Cei născuţi sub acest semn sunt foarte îndrăzneţi. Adoră să conducă "spectacolul" şi să iasă câştigători în orice situaţie. Această calitate îi poate băga în încurcătură dacă este vorba şi de ceva bani la mijloc, dar vor reuşi să iasă la suprafaţă. Berbecul tânjeşte după acţiune şi aventură indiferent de preţul pe care trebuie să-l plătească. Când se află în mijlocul tuturor, Berbecul va toarce precum o pisică. Concluzia: şeful echipei a sosit! Nu stă prea mult să se gândească la bogăţie - pentru el contează clipa. Prioritară este dorinţa de a merge mai departe, de a trăi din plin, chiar dacă planurile de viitor nu sunt acoperite finaciar - dar de ce să comentăm? Planurile lor, problema lor! De cele mai multe ori Berbecul priveşte banii ca pe o simplă "monedă" care îl ajută să aibă ce îşi doreşte. Iubeşte sentimentul de libertate şi este foarte flexibil. Îi place să cheltuiască bani şi este visul oricărui vânzător. "Aşa de ieftin!" vor spune, "Cumpăr 10." Acest comportament poate aduce ceva cheltuieli în plus şi o înclinare nu tocmai pozitivă a balanţei de conturi. Ar fi indicat să pună ceva bani deoparte pentru "zile negre", dar probabil că nu o vor face. Este indicat să-i împrumuţi cu bani pe Berbeci? Nu, dacă te aştepţi să-ţi recuperezi banii repede. Ceea ce mai trebuie să ştii este că, dacă au ceva bani în mână sunt mai mult decât bucuroşi să ţi-i împrumute.

Taur. Cei născuţi sub acest semn sunt grozavi atunci când este vorba de bani, probabil pentru că îi preţuiesc atât de mult. Iubesc de asemenea şi viaţa bună, care de obicei costă ceva mai mult. Din fericire, Taurul nu se teme să muncească mult pentru a-şi satisface gusturile - confortul are şi el preţul lui. Nu putem spune că nu îi plac şi lucrurile mărunte cum ar fi apusul soarelui, un suc de grappe fruit sau o carte bună, dar Taurul, care este mereu practic, preferă mai degrabă o maşină nouă ce aleargă repede ca un vis. Ca semn al pământului, el îşi doreşte să deţină o mică parte din acesta, aşa că o mică moşie va fi mereu o atracţie pentru el. Asta este şi una din căile prin care au grijă de cei iubiţi. Au o abilitate născută de a fi mereu "cu ochii pe premiul cel mare", aşa că încet dar sigur vor obţine ceea ce vor. Taurul iubeşte tot la bani - culoarea, forma şi mirosul - şi mai ales simte că îi aparţin! Pentru că este atât de confortabil în jurul banilor se descurcă foarte bine atunci când îi foloseşte. Nu are tendinţa să cheltuiască foarte mult, preferă mai degrabă siguranţa pe care aceştia le-o conferă. Nu va lua niciodată decizii financiare pripite care să-l poata duce spre pierderea "comorii". Lucrurile de preţ pe care Taurii le pot vedea, simţi şi atinge sunt cele care îi interesează. Antichităţile şi proprietăţile sunt tot timpul preferate în locul acţiunilor sau conturilor în bancă. De aceea sunt buni investitori: iubesc în acelaşi timp să facă şi să păstreze banii. Ce iubeşte cel mai mult în viaţă vigurosul Taur? Mâncarea, sexul şi banii, nu neapărat în această ordine! Este un maestru al banilor, aşa că facturile vor fi întotdeauna plătite la timp şi contul va fi mereu "în ordine". Maxima "nici să mă împrumut, dar nici să dau la alţii" i se potriveşte de minune.

Gemeni. O petrecere cu multe cock-tail-uri este minunată pentru a-şi face noi prieteni, este Raiul pe pământ pentru amuzanţii şi vorbăreţii Gemeni. Imprevizibilii Gemeni iubesc să-şi cheltuiască banii fără a-şi face griji de viitor. Carisma lor îi va conduce cu siguranţă către un nou câştig! Adoră flexibilitatea, deci cu siguranţă nu vor primi ca premiu de fidelitate un ceas de aur după 25 de ani de muncă - vor schimba 25 de slujbe în acest timp! Banii sunt un rău necesar pentru ei. Hei, sunt atâtea de făcut! Şi dacă e nevoie de bani pentru asta, aşa să fie - Gemenii vor găsi cu siguranţă o metodă pentru a face rost de ei. Slujbele sunt foarte căutate de protagoniştii acestei zodii, pentru că atunci când sunt ocupaţi se simt bine. Adoră să aibă mai mult de o slujbă la care să se adauge şi câteva "scheme" pentru a face ceva bani în plus - aceasta este o zi perfectă de muncă pentru ei. Se potrivesc cel mai bine la vânzări din moment ce aşa pot vorbi tot timpul, iar orarul este destul de flexibil. Şi să nu vă mire - pot vinde chiar gheaţă unui eschimos! Rar vei vedea pe cineva născut sub acest semn, care să-şi facă griji în privinţa banilor, din moment ce sunt atât de încrezători în forţele lor încât pot scoate un iepure din orice joben.

Rac. Crezi că Racii sunt mereu echipaţi cu o cască de protecţie? Poate pentru că siguranţa este foarte importantă pentru ei, ceea ce înseamnă că şi cea financiară ocupă acelaşi loc. Iubesc banii şi se simt cu mult mai bine când ştiu că au un cont în bancă care este bine "căptuşit". Foarte încrezători în ei şi curajoşi, să facă rost de bani este foarte uşor pentru cei născuţi sub acest semn. Sau mai bine spus, ei muncesc pentru asta în timp ce alţii doar privesc. Se pricep de minune să ducă tratative şi să încheie afaceri, însă nu vor ezita să se retragă în "carapace" dacă pot încheia afacerea în alt moment. Atunci când pun mâna pe "premiu", indiferent pe ce cale, nu-l vor mai scăpa din ochi. Sunt foarte strângători (trebuie să fie aşa!) şi interesaţi tot timpul să-şi satisfacă propriile dorinţe. Mari iubitori de bani (verde trebuie să fie culoarea lor preferată!), Racii sunt foarte buni în posturi de bancheri sau oameni de afaceri. Ei privesc banii ca pe o măsură a valorii lor - îi fac să se simtă mai puternici şi le permit să aibă grijă mai uşor de cei dragi. Nici ei nu pun prea mulţi bani deoparte pentru zilele "negre". Se ocupă cu plăcere de buget şi vor avea grijă întotdeauna ca frigiderul să fie plin, facturile plătite la zi şi contul din bancă cât mai "sănătos". De obicei, nu prea dau bani cu împrumut, poate doar dacă este vorba de un membru al familiei pe care îl ajută cu cea mai mare plăcere.

În atenţia iubitorilor de fotografie

Hei, iubitori ai fotografiei! Pe blogul frate tocmai au fost postate rezultatele ultimei campanii de recoltare desfăşurată în Bucureşti. Vizionare plăcută!

20 de morţi stupide şi ironice

Morti tragice sau ironice de-a lungul istoriei. Istoria este presărată cu numeroase decese eroice, fie că acestea au survenit în urma unui gest menit să salveze viaţa cuiva sau într-o luptă. Regretabil este că unele decese au fost cât se poate de ironice, dacă nu chiar jenante şi probabil, răposaţii se cutremură în mormânt la gândul că nu au rămas anonime. Ai vrea ca lumea să vuiască la auzul veştii că erai un mare războinic şi că ai murit din cauza unei bătrâne sau că te-ai aruncat într-un vulcan în speranţa că vei deveni nemuritor? Mai jos găsiţi o listă cu 20 dintre cele mai jenante, stupide, ridicole şi tragi-comice decese din istorie.

1. Filosoful Empedocles - 430 Î.Ch.

Cum a murit: S-a aruncat într-un vulcan ca să devină nemuritor

Empedocles era un filosof grec, cel mai bine cunoscut pentru teoria clasică a celor patru elemente şi pentru faptul că era ultimul 'cugetător' care îşi scria ideile în formă lirică.

Conform legendei, Empedocles s-a aruncat în vulcanul activ al muntelui Ena din Sicilia, încercând astfel să-i convingă pe învăţăceii săi că trupul său a dispărut şi că într-o zi se va întoarce ca zeu.

Din păcate pentru filosof, una dintre sandalele sale a rămas pe marginea craterului şi a fost descoperită de un discipol, aşadar planul său a fost dejucat.

2. Războinicul Pyrrhus din Epirus - 272 Î.Ch.

Cum a murit: Ucis după ce a leşinat în urma loviturii unei femei vârstnice

Pyrrhus a fost un războinic măreţ iar luptele de cucerire pe care le purta erau atât de epice încât poporul îi folosea numele pentru a face referire la bătăliile încheiate cu succes - termenul folosit era "victorie pyrrică".

Vestea curajului lui Pyrrhus s-a extins astfel încât i s-a cerut să apere Sparta, urmând să fie răsplătit pe măsura faptelor şi să preia tronul.

Războinicul a subestimat însă puterea adversarilor şi a pierdut controlul asupra unei regiuni spartane. Acesta a pornit spre Argos pentru a-l proteja însă, când a intrat în oraş o bătrânică a aruncat o ţiglă de pe acoperişul casei şi l-a lovit. În stare de inconştientă, Pyrrhus a fost ucis de un soldat care a profitat de ocazie.

3. Oşteanul Eleazar Maccabeus - 162 Î.Ch.

Cum a murit: Ucis de elefantul pe care tocmai îl omorâse

În timpul bătăliei Beth-zechariah, Eleazar a crezut că l-a văzut pe regele Antiochus al V-lea (inamicul său) călărind un elefant în apropiere. Acesta a crezut că va înfăptui un gest eroic ucigând elefantul şi regele s-a băgat aşadar sub abdomenul animalului şi l-a înţepat cu o suliţă. Elefantul lovit mortal a căzut pe curajosul erou şi l-a ucis pe loc. Ironic, nu era elefantul regelui.

Moartea lui Eleazar Maccabeus este amintită şi în Vechiul Testament.

4. Împăratul Valerian - 260 D.Ch.

Cum a murit: Folosit pe post de scăunel pentru picioare, după care a fost jupuit

În timpul dezastruoasei domnii a lui Valerian I, imperiul de vest decăzuse fără şanse de a redeveni ceea ce fusese cândva. În 260 d.Ch., Valerian a fost înfrânt în bătălia de la Edessa (pe teritoriul Greciei actuale) şi a fost luat prizonier de către regele persan Shapur I. Pentru a-l umili pe împărat, Shapur l-a folosit pe post de scăunel pentru picioare. Când Shapur I s-a plictisit, a ordonat ca Valerian să fie jupuit, iar pielea lui să fie împănată şi aşezată în unul dintre uriaşele temple persane.

5. Regele hun Attila (406 – 453 D.Ch.)

Cum a murit: I-a sângerat nasul în noaptea nunţii

Deşi conform spuselor lui Priscus - diplomat şi istoric din Tracia - Attila a murit la un ospăţ dat în cinstea căsătoriei sale cu Ildico din cauza unei hemoragii nazale, există o teorie alternativă care sugerează ca regele hunilor a murit după ce a consumat cantităţi exagerate de alcool, tot din cauza unor sângerări la nivelul căilor respiratorii. Potrivit teoriei din urmă, Attila era prea beat ca să observe faptul că îi sângera nasul, aşa că s-a sufocat în somn în propriul său sânge.

6. Aischylos (Eschil) (525/524 Î.Ch. – 456 Î.Ch.)

Cum a murit: Un vultur i-a aruncat o broască ţestoasă în cap

Considerat fondator al tragediei, Aeschylus este primul dintre cei trei dramaturgi ai Greciei Antice a căror operă încă supravieţuieşte.

Legenda spune că, în timp ce Aeschylus se afla în Sicilia, un vultur care zbura deasupra sa i-a confundat chelia cu o piatră şi i-a aruncat o broască ţestoasă în cap. Din cauza înălţimii de unde a fost aruncată, dramaturgul a murit.

Acest incident nu este unul neobişnuit, deoarece în zona mediteraneană există o specie de vultur care aruncă de la înălţimi mari oase şi testoase pe pietre pentru a le sparge.

7. Nobilul Humphrey de Bohun - 1322

Cum a murit: I-a trecut o suliţă prin anus

Membru al unei familii anglo-normande influente, Humphrey a murit în timpul bătăliei de la Boroughbridge.

Aflată pe un pod, armata pe care o conducea a fost lovită de arcaşii inamicilor, iar într-un moment de neatenţie, Humphrey a fost străpuns de un soldat cu o suliţă. Suliţa i-a trecut prin anus şi a ajuns în intestine.

8. Regele Edward al II-lea - 1327

Cum a murit: I-a fost înfiptă o ţeavă încinsă prin anus

Edward al II-lea a fost regele Angliei pentru o perioada de 20 de ani şi a deranjat nobilimea deoarece prefera cetăţeni cu o poziţie socială joasă şi avea numeroşi prieteni "speciali" de sex masculin cărora le făcea cadouri scumpe şi extravagante.

După ce a abdicat şi a fost întemniţat, Edward a fost ucis în timpul somnului la ordinul soţiei sale Isabella - dovezi în acest sens nu au fost găsite, însă regina era supărată din cauza faptului că bărbatul său avea o relaţie apropiată cu unul dintre tinerii băieţi de la curtea regală.

Într-o noapte, Edward a fost imobilizat şi, în timp ce era sufocat cu ajutorul unei saltele, ucigaşii săi i-au introdus o ţeavă încinsă în anus, astfel încât a murit în urma arsurilor survenite la nivelul intestinelor.

9. Împăratul Humayun - 1556

Cum a murit: S-a împiedicat de fustă şi a căzut pe scări

Împăratul Humayun a domnit în Afghanistan, Pakistan şi în anumite regiuni din India. În afară de pasiunea pe care o avea pentru artele frumoase şi astronomie, acesta mai era şi extrem de religios, lucru care a condus la căderea sa la propriu.

În timp ce căra un teanc de cărţi din bibliotecă, Humayun a auzit chemarea la rugăciune care se practică la musulmani. Împăratul a încercat să îngenuncheze pentru a se ruga, însă şi-a prins un picior în pliurile robei sale. Aflat la capătul unor trepte, împăratul şi-a pierdut echilibrul, a căzut pe spate şi s-a rostogolit până jos. Poate ar fi scapat dacă nu s-ar fi lovit la cap de o piatră în momentul căzăturii.

10. Actorul Bando Mitsugoro al VIII-lea

Cum a murit: A mâncat un peşte balon (fugu) după ce a afirmat că este imun la toxina lui

Bando Mitsugoro al VII-lea a fost unul dintre cei mai de seamă actori Kabuki ai Japoniei.

Într-o zi, Bando s-a decis să mănânce ficat de fugu, pretinzând că este imun la toxina din el - acesta fiind extrem de toxic. Bucătarul care i-a pregătit masa a spus că nu putut sa refuze cererea unui bărbat atât de respectat. Desigur, Mitsugoro a murit în 7 ore.

11. Astronomul Tycho Brahe (14 decembrie 1546 – 24 octombrie 1601)

Cum a murit: Nu a ajuns la toaletă la timp

Pasionat de alchemie şi astronomie, observaţiile făcute de Brahe privind mişcarea planetară au fost deschizătoare de drumuri pentru teoria gravitaţiei formulată de Sir Isaac Newton.

Se ştia despre Brahe că nu avea o vezică rezistentă şi obişnuia să bea excesiv. În afară de asta, era un om foarte politicos. Într-o seară, pe când se afla la un banchet, a refuzat să se ridice de la masă pentru a merge la "tron". Vezica sa nu a rezistat şi acesta a suferit o moarte lenta şi dureroasă care a survenit abia la 11 zile dupa incident. Încă există dileme în privinţa decesului, deoarece nu se ştie dacă Brahe a murit din cauza hiponatremiei sau a unei eventuale otrăviri cu mercur.

12. Filosoful Francis Bacon (22 ianuarie 1561 – 9 aprilie 1626)

Cum a murit: A îndesat zăpadă într-un pui mort

Francis Bacon a fost un renumit om politic, filosof, creator al eseului englez, susţinător al revolutiei ştiinţifice şi "ghinionist convins".

Bacon se încadrează în rândul persoanelor care au murit în urma experimentelor proprii.

În anul 1625, acesta privea pe fereastră ninsoarea cand, deodată, l-a lovit inspiraţia - de ce nu ar ajuta zăpada la păstrarea cărnii în acelaşi mod în care o face şi sarea? Dornic să afle răspunsul la întrebare şi ignorând vijelia de afară, Bacon s-a dus grăbit în oraş ca să cumpere un pui, după care s-a întors acasă. Aflat afară în vscol, acesta a omorât puiul şi a început să-l umple cu zăpadă.

Experimentul său a fost desigur un eşec - puiul nu a îngheţat, iar ca urmare a faptului că a stat afară în frig, a făcut o formă gravă de pneumonie. Ca totul să fie mai dramatic, a prăjit puiul şi l-a mâncat. La scurt timp după aceea a murit.

13. Soldatul Arthur Aston - 1649

Cum a murit: Ucis în bătaie cu piciorul său de lemn

Arthur Aston a fost toată viaţa un soldat profesionist, renumit pentru rolul important pe care l-a jucat în Războiul Civil al Angliei. În anul 1644, Aston a căzut de pe cal, iar în urma accidentului s-a ales cu un picior de lemn.

În anul 1649, oamenii lui Oliver Cromwell i-au invadat oraşul ca urmare a asediului de la Drogheda, iar aceştia au primit ordin ca toată lumea să fie executată.

Aston a vrut să se predea, însă soldaţii care l-au capturat credeau că ascunde aur în piciorul lui de lemn. Aceştia i l-au smuls şi au început să-l lovească pe bărbat cu el, încercând să îl spargă. Din păcate, piciorul era făcut din lemn masiv şi soldatul a fost ucis.

14. Doctorul Julien Offray de La Mettrie - 1751

Cum a murit: A mâncat până a 'pocnit'

Julien Offray de La Mettrie a fost un doctor, filosof şi potenţial fondator al ştiinţei cognitive. Bărbatul, de origine franceză, considera că plăcerile precum mâncatul, sexul şi joaca erau singurul scop real al vieţii, aşadar a decis să-şi trăiască zilele pe baza acestui principiu.

Partea ironică este că a murit în chinuri după ce a mâncat prea multe trufe la un ospăţ dat în cinstea lui de către un om pe care îl vindecase.

15. Regele Adolf Frederick al Suediei (14 mai 1710 – 12 februarie 1771)

Cum a murit: A mâncat prea multă budincă

Adolf Frederick a fost regele Suediei în perioada anilor 1751 - 1771.

În iarna anului 1771, după ce a luat parte la un banchet la care a consumat homari, caviar, sauerkraut, hering afumat şi şampanie, Adolf a decis să treacă la desert. Preferatul regelui era Semla. Una sau două porţii ar fi fost suficiente, însă cele 14 castroane consumate i-au cauzat probleme digestive care au condus la moartea sa.

16. Dentistul Horace Wells (21 ianuarie 1815 – 24 ianuarie 1848)

Cum a murit: A folosit anestezic pentru a se sinucide

Dentist american, Horace Wells a fost unul dintre pionierii folosirii anestezicelor. Cunoscut pentru faptul că nu suporta ţipetele pacienţilor săi, acesta a fost printre primii medici care au folosit diverse substanţe pe post de anestezic.

Investigaţiile sale în materie de substanţe ce atenuează durerile au condus la declinul său deoarece experimenta pe propriul său corp. Într-o zi, bine ameţit, Wells a alergat spre două prostituate pe care le-a atacat cu acid sulfuric. A fost mai apoi arestat şi închis la Tombs Prison din New York.

După ce şi-a revenit din starea de delir, a început să aibă mustrări de conştiinţă. Aşadar, în imposibilitate de a trăi în vinovăţie, dentistul s-a sinucis după ce a inhalat o doză substanţială de cloroform şi şi-a tăiat artera femurală.

17. Grigori Rasputin (22 ianuarie 1869 – 29 decembrie 1916)

Cum a murit: S-a înecat după ce a fost otrăvit, împuşcat, înjunghiat şi bătut

Grigori Rasputin, deşi de origini umile, avea o influenţă majoră la curtea regală rusă. Însă atitudinea sa vulgară şi necugetată i-au adus numeroşi inamici politici care şi-au propus să îl ucidă. Aceştia au hotărât să îl otravească, însă Rasputin nu a fost afectat de otrava care ar fi omorât un bărbat de trei ori mai solid. La următoarea încercare s-au strecurat în spatele lui şi l-au împuşcat în cap, însă în timp ce unul dintre "ucigaşii" săi îi verifica pulsul, acesta l-a prins de gât şi l-a strangulat. Rasputin a încercat să fugă, dar asasinii erau pe urmele lui şi l-au împuşcat de trei ori. Nici aceste gloanţe nu au reuşit să-l răpună, însă l-au încetinit suficient cât urmăritorii săi să îl prindă din urmă şi să îl bată înainte ca să il arunce într-un râu îngheţat.

Când corpul său a fost scos din apă, autopsia a indicat faptul că moartea lui a fost cauzată de...inec.

18. Dansatoarea Isadora Duncan (27 mai 1877 – 14 septembrie 1927)

Cum a murit: Strangulare şi gâtul rupt

Considerată mama dansului modern, Isadora Duncan a murit din cauza gâtului rupt şi a unei strangulări accidentale. Aceasta se afla într-o maşină, iar eşarfa sa de mătase s-a prins de una dintre roţile automobilului.

Aceasta a fost trasă afară din maşina care mergea cu viteză maximă şi a fost târâtă o porţiune de stradă.

19. Christine Chubbuck (24 august 1944 – 15 iulie 1974)

Cum a murit: S-a sinucis în timpul unei emisiuni live

Christine Chubbuck era prezentatoarea emisiunii "Suncoast Digest" difuzată de un post de televiziune din Florida.

În ziua incidentului, Chubbuck a citit ştiri naţionale timp de 8 minute, însă caseta cu înregistrarea a început să funcţioneze prost în timp ce aceasta relata informaţii privind un schimb de focuri de armă de la un restaurant. Vizibil deranjată de defecţiunea tehnică, Christine şi-a îndreptat privirea către cameră şi a spus:

"În conformitate cu politica Channel 40 de a vă aduce ultimele noutăţi în materie de sânge şi maţe în culori vii, veţi vedea încă o premieră: o tentativă de suicid."

Chubbuck a scos un revolver de sub birou şi l-a îndreptat spre cap, după care a apăsat pe trăgaci. Cameramanii au declarat că au crezut că totul era o înscenare, însă în momentul în care prezentatoarea a căzut zvârcolindu-se pe jos au intrat în panică.

20. Sharon Lopatka (20 septembrie 1961 – 16 octombrie 1996)

Cum a murit: S-a oferit voluntară pentru a fi torturată şi ucisă

Sharon lucra în domeniul internetului şi a fost ucisă de către Robert Frederick Glass într-un caz de omucidere consensuală.

În timp ce făcea reclamă la pornografie fetish neobişnuită pe site-ul său, aceasta a început să caute un partener care să fie de acord să o tortureze şi să o ucidă pentru satisfacerea sexuală a amândourora. După câteva răspunsuri la cererea sa care au fost trimise în glumă, Sharon l-a descoperit pe Robert Glass care s-a arătat mai mult decât binevoitor ca să-i îndeplinească fantezia bolnavă.

Au schimbat numeroase mesaje, după care s-au întâlnit în Calorina de Nord. Partenerul său a torturat-o vreme de câteva zile, după care a sugrumat-o. Glass a fost condamnat mai târziu pentru omucidere voluntară şi posesie de pornografie infantilă.

Articol preluat cu modificări şi interpretări din Jurnalul de Vrancea