Dacă ar fi trăit, astăzi tata împlinea vârsta de 99 de ani. Frumoasă şi semnificativă vârstă, dar destul de greu de atins în condiţiile actuale.
Înalt, slab, dar cu o forţă şi o rezistenţă ieşite din comun a trăit o viaţă de o modestie umilitoare. Calm, aşa cum îi şade bine unui ardelean, cu o răbdare îngerescă, minte sclipitoare şi inventator genial, s-a alăturat morţilor mei iubiţi la fel cum a trăit, în linişte şi înţelegere, deşi suferinţa îi era nemăsurată.
L-am spălat, l-am îmbrăcat şi l-am îngrijit până în ultima clipă a vieţii lui şi a murit cu numele meu pe buze şi în suflet cu încredere în puterile mele. Nu a ridicat niciodată vocea la mine şi mi-a binecuvântat copilăria cu cele mai minunate jucării, toate făcute de mâinile lui. Cinstit până la absurd, m-a învăţat aproape tot ce ştiu doar prin puterea exemplului.
Îl văd şi acum cu nelipsita-i pălărie şi îi aud vorbele aproape permanent, de fiecare dată când mă aşez la volan întrebându-mă cum ar fi încăput în maşină cu pălăria şi înălţimea lui.
Blând şi înţelept, priceput la toate, abia aştepta să-i cer sfatul, aşa cum o fac şi acum adeseori. Şi acum, la fel ca şi atunci, nu mă dezamăgeşte niciodată. Nu a fost pomul sub care am crescut, ci aracul de care m-am sprijinit. Şi-a iubit şi respectat familia în mod constant la modul absolut fără să cunoască cuvintele "minciună' sau "făţărnicie". Întotdeauna m-a lăsat să fac ce vreau cu o singură condiţie: să fie lucruri de care să nu-mi fie ruşine.
Ştiu că odată şi odată va veni o vreme când mă voi întâlni cu el şi tare multe vom avea de povestit despre câte s-au întâmplat de când nu ne-am mai văzut...
Dacă ar fi trăit i-aş fi urat să trăiască în continuare mulţi ani fericiţi şi sănătoşi. Dar Dumnezeu l-a iubit mai mult decât am făcut-o eu, aşa că tot ce pot să spun acum este că, deşi acum suntem atât de departe unul de altul, el nu a lipsit nicio clipă de lângă mine.
Înalt, slab, dar cu o forţă şi o rezistenţă ieşite din comun a trăit o viaţă de o modestie umilitoare. Calm, aşa cum îi şade bine unui ardelean, cu o răbdare îngerescă, minte sclipitoare şi inventator genial, s-a alăturat morţilor mei iubiţi la fel cum a trăit, în linişte şi înţelegere, deşi suferinţa îi era nemăsurată.
L-am spălat, l-am îmbrăcat şi l-am îngrijit până în ultima clipă a vieţii lui şi a murit cu numele meu pe buze şi în suflet cu încredere în puterile mele. Nu a ridicat niciodată vocea la mine şi mi-a binecuvântat copilăria cu cele mai minunate jucării, toate făcute de mâinile lui. Cinstit până la absurd, m-a învăţat aproape tot ce ştiu doar prin puterea exemplului.
Îl văd şi acum cu nelipsita-i pălărie şi îi aud vorbele aproape permanent, de fiecare dată când mă aşez la volan întrebându-mă cum ar fi încăput în maşină cu pălăria şi înălţimea lui.
Blând şi înţelept, priceput la toate, abia aştepta să-i cer sfatul, aşa cum o fac şi acum adeseori. Şi acum, la fel ca şi atunci, nu mă dezamăgeşte niciodată. Nu a fost pomul sub care am crescut, ci aracul de care m-am sprijinit. Şi-a iubit şi respectat familia în mod constant la modul absolut fără să cunoască cuvintele "minciună' sau "făţărnicie". Întotdeauna m-a lăsat să fac ce vreau cu o singură condiţie: să fie lucruri de care să nu-mi fie ruşine.
Ştiu că odată şi odată va veni o vreme când mă voi întâlni cu el şi tare multe vom avea de povestit despre câte s-au întâmplat de când nu ne-am mai văzut...
Dacă ar fi trăit i-aş fi urat să trăiască în continuare mulţi ani fericiţi şi sănătoşi. Dar Dumnezeu l-a iubit mai mult decât am făcut-o eu, aşa că tot ce pot să spun acum este că, deşi acum suntem atât de departe unul de altul, el nu a lipsit nicio clipă de lângă mine.
Am mai citit ceva ce-ai scris in legatura cu tatal tau. Si atunci ca si acum m-a impresionat dragostea pe care ne-o transmiti, dragostea fiului pentru parintele care i-a indrumat pasii, respectul pe care i-l vei purta etern. Te-am felicitat sia tunci, o fac si acum. Minunat, Vio!
RăspundeţiŞtergere@ QED: Da, ne-am iubit foarte mult. A fost idolul meu şi am fost sufletul lui...
RăspundeţiŞtergereRespectele mele... catre dânsul, chiar daca nu am avut onoarea sa-l cunosc, dar si catre tine, deoarece ai mereu astfel de cuvinte frumoase despre parinti.
RăspundeţiŞtergere