Angajarea unei vânzătoare

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutarw!
Florin este vecinul meu de bloc. Nici el şi nici soţia lui nu au nişte servicii bănoase, aşa că s-au decis să îşi deschidă o mică afacere. Oameni cu bun simţ şi cu bani puţini, ce altă afacere puteau deschide decât o tonetă? Sau butic, cum în mod pompos şi total nejustificat este denumită respectiva tonetă de către populaţia stabilită la gurile Dunării. Câteva cutii de biscuiţi, câteva sticle de apă plată sau denivelată, sucuri sau băuturi alcoolice şi alte câteva articole asemănătoare. Oameni harnici şi fără frică de muncă au lucrat până seara târziu, în zilele libere, au uitat de concedii şi plimbări şi au reuşit să-şi ridice afacerea la un nivel superior în condiţiile în care, asemenea gen de afacere, necesită o prezenţă permanentă la vânzare. După câţiva ani de asemenea ritm, se decid că ar putea angaja o vânzătoare. Dau ei un anunţ la ziar şi, iată că vine o candidată. Femeia este disperată. Are doi copii, nu mai are ajutorul de şomaj de câteva luni bune şi e singură. Cei doi patroni schimbă câteva priviri cu subînţeles şi cad de acord în mod tacit că biata femeie merită un regim preferenţial, spunându-i că, având în vedere situaţia ei, nu va fi nevoie să vină la serviciu şi duminica. În ziua de duminică vor veni patronii cu schimbul şi astfel, va avea şi ea timpul liber necesar. Mai corect nici că se putea.
- Ei, hai, cum aşa? se răţoieşte candidata cea disperată. Eu vreau să am liber tot sfârşitul de săptămână! Ce, voi să vă odihniţi şi eu să muncesc?
Năuci de asemenea răspuns, cei doi rămân o vreme muţi, după care trec la a doua candidată. Femeia venise cu nişte recomandări fabuloase. Se părea că, angajând-o pe ea, vei face una din cele mai bune afaceri pe plan european. Şi au angajat-o. În aceleaşi condiţii de muncă pe care le oferiseră şi primei candidate. După o săptămână, având ceva timp la dispoziţie, se decid să facă un mic inventar. Rezultatul? Şaizeci de lei lipsă. Oarecum îngrijoraţi, se gândesc că ar putea fi rezultatul unor scăpări din vremea când erau ei la vânzare, aşa că se opresc aici cu analiza. Vorbind cu un cunoscut, acesta le sugerează că ar fi bună o repetare a inventarului după o lună. Ceea ce a şi făcut. Rezultatul? Trei sute de lei lipsă.
Greu mai e să angajezi un vânzător în România, nu-i aşa?
Să auzim de bine!