Automatul victorios

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Stau pe terasa fostei Poşte din Mamaia. Cum urci scările la etaj, chiar pe colţ e o cofetărie discretă, dar bine poziţionată. De acolo, de la etaj, ai o vedere panoramică deosebit de frumoasă asupra teatrului de vară şi a complexului Cleopatra. Deşi nu este în drumul turiştilor, văd un aflux constant de amatori de un suc rece sau ceva dulce. Întru sporirea eficienţei, patronul a montat afară, chiar lângă intrare, un automat de suc la pahar. Nu ştiu dacă e oranjadă, limonadă sau citronadă, dar dacă mă iau după abureala de pe pahare, cu siguranţă e ceva rece. Iar numărul amatorilor dovedeşte că este şi ceva plăcut.
Cum spuneam, stau la o măsuţă şi aştept un cunoscut. Evident că am fost unul din amatorii de suc de la automat. Stau şi aştept. Mai beau o gură, mai aştept. Şed şi cuget, cum zice ardeleanul din banc. Mai o privire spre plajă, mai o privire spre cofetărie şi timpul trece.
Sunt acum la al doilea pahar şi tocmai mă uit spre intrarea cofetăriei când, un tip îmi atrage atenţia. Tipul este un exemplar desăvârşit de cocalar de vârsta a treia spre a patra. Înalt de statură, cu o expresie de mulţumire pe faţă, brunet, cu părul lung dat pe spate şi uns cu briantină (deşi la cât şi-a dat, pare mai degrabă magiun), bronzat în exces, sugându-şi abdomenul cu eforturi vizibile, cu toţi muşchii încordaţi ca să nu i se observe pielea căzută. Mă face să zâmbesc. Cu această ţinută, probabil că orice ieşire în public constituie un efort remarcabil pentru el. La gât poartă un lanţ ca de ancoră de care atârnă evidenta cruce în care, cu siguranţă, nu crede. Are un ghiul cât piatra de moară pe un deget şi nu mă mai obosesc să-i observ unghia degetului mic de la mână. Privindu-i înfăţişarea sunt convins că e convins de faptul că persoana lui e atracţia litoralului. Mă trece un fior: Dumnezeule, ce se va întâmpla cu litoralul românesc după ce va trebui să se întoarcă în mahalaua lui dragă?
Ţanţoş şi fălos ca un cocoş, emanând masculinitate prin toţi porii, tipul se apropie de automat şi, după ce aruncă în jur o privire de genul „fiţi atenţi la mine, EU o să-mi iau un suc”, omul introduce cu mână sigură o fisă în fanta aparatului. Cu aceeaşi fală, se uită în jur pregătindu-se să întindă mâna ca să apuce paharul. Până acum se pare că nicio tipă nu s-a arătat interesată de măreaţa lui persoană. Şi nici paharul care uită să iasă. Uşor nedumerit, omul ciocăneşte uşor aparatul, dar fără rezultat. Apasă pe butonul de retur a fisei, dar tot degeaba. Oarecum dezamăgit mai introduce o fisă. Trec câteva secunde, dar acelaşi rezultat. Observ cu uimire că muşchii încep să i se dezumfle uşor. Iritat, macistele apasă nervos butonul de retur şi îi aplică un pumn aparatului pervers. Atât de aşteptatul pahar cu suc refuză în continuare să-şi facă apariţia. Deja omul stă aplecat spre aparat. Burta a început să i se reverse, muşchii s-au relaxat complet şi îi atârnă. În culmea enervării cetăţeanul mai introduce o fisă. Nu se mai uită în jur, nu mai are nevoie de admiraţia nimănui. Scopul lui în viaţă a devenit foarte restrâns: vrea şi el un simplu pahar de suc! Apasă în neştire pe unde apucă, ciocăneşte aparatul şi îi dă palme, dar fără folos. Părul atât de lins a început să-i atârne, iar faţa îi este schimonosită într-un rictus de ură. Individul se dă bătut şi părăseşte gârbovit arena. Umerii îi sunt căzuţi, capul e aplecat, burta fleşcăită. Toată bărbăţia lui s-a dus pe copcă, nu mai face două parale. Un amărât de automat de suc l-a pus jos.
Sunt şi eu din tagma bărbaţilor şi asta mă face să mă gândesc la o metodă ieftină şi accesibilă de verificare a adevăraţilor bărbaţi de pe litoral: un automat defect la intrarea în staţiune.
Să auzim de bine!