Gânduri de primăvară

Până una, alta, iată că în locul iernii ne trezim că vine primăvara. Păsărelele ciripesc, fluturaşii zboară (presupun...), femeile şi-au luat cizmele la purtare (în România ăsta e primul semn că vine căldura...), serele din Grădina Botanică se închid. Hormonii încep să zumzăie, dorinţa de ieşit la iarbă verde creşte proporţional. Om sunt şi eu, nu fier de călcat, aşa că trebuie să iau măsuri urgente. Ei bine, ce credeţi că face un grecofil ca mine în această situaţie (aici nu rezist tentaţiei să vă spun că "grecofil" are sensul românesc de "iubitor de greci, prieten al grecilor", sufixul "filo" venind de la Φίλο/filo=prieten. Antonimul sintagmei este "grecofob", sufixul "fob" venind de la φόβος/fovos=frică, sensul corect fiind nu acela de "neiubitor de greci, inamic al grecilor", ci "cel căruia îi este frică de greci". Dar, prin extensie, sintagma are sensul românesc de "cel care nu suportă grecii")? Ei bine, aţi ghicit! Mă duc să fotografiez Bucureştii noaptea! Am deja două ţinte în vizor pe care le pândesc de câteva zile. Fire slabă cum sunt este posibil să deviez şi să fotografiez şi alte lucruri... Aşa că, în concluzie, mi-am luat cu mine un mic inventar format din una bucată aparat foto, una bucată trepied şi una bucată autoturism. Voi începe sesiunea către orele 17h21m37s şi o voi termina când vrea Dumnezeu. De mâncat, voi mânca mâine. Dar sper să merite şi să iasă ceva... O să vedeţi rezultatele pe blogul frate. Ţineţi-mi pumnii!