Arvinte

Tuturor celor prezenţi şi viitori, saluatre!
Poema din rândurile de mai jos nu are cine ştie ce valoare artistică sau literară. Dar are o valoare practică de nepreţuit. Pur şi simplu, ea ne arată cum un om abil, Arvinte pe numele lui, a reuşit să răstoarne chinurile ispăşirii unei pedepse într-un câştig net. Chiţibuşari cum suntem, nu rezistăm să ne punem întrebarea: dar Părintele de unde a ştiut adresele? Nu cumva... ceva..., cândva...

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi îi spune:
- Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptămâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu'ndurare,
Uite-am păcătuit!
- Ai furat? întreabă popa.
- Nu, pea sfinte! Fără vrere
M-am dat diavolului, hopa
C'o grădină de muiere!
- Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mintuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul şi mai greu,
Nu pot s-o divulg, Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!
… Era'naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar...
- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum!
… Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit…
- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa Cea uşoară ca un fulg?
Din Buzeşti? - Cere-mi şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!
… Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!
- Măi, Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Sfinte, geaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!
… O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat...
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine, mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vântu',
S-a-ntâlnit cu Calistrat,
Care l-a-ntrebat:
- Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat?
Încă nu! răspunse-Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!
Să auzim de bine!