Naufragiu cu năbădăi

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Fraţilor! Nu ştiu cine este Sorin Olariu (pentru că el este autorul versurilor). Nu-l cunosc şi nu mă cunoaşte. Nu îi cunosc nici măcar calificarea. Tot ce cunosc este că sunt un mare amator de poezie bună şi că dânsul a scris o poezie versificată superb, chiar dacă este evident caracterul ei epigramic. Pentru iubitorii acestui gen, le precizez că versuri de un asemenea calibru nu am mai citit de la Petre Dulfu încoace. Aceeaşi cadenţă, aceeaşi versificare, aceeaşi rimă. Vă mărturisesc că după ce am citit versurile de mai jos m-am repezit la bibliotecă şi am recitit (pentru a câta oară?) “Aventurile lui Păcală” scrisă în versurile marelui Petre Dulfu pomenit mai sus. Felicitările mele sincere, domnule Sorin Olariu! Dar, iată creaţia domnului Olariu:

Pe o insulă uitată din Oceanul Pacifíc

S-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.

Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,

Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.

Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,

Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu.

Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,

Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:

Doi broscani şi cu-o broscancă, doi franţuji şi-o franţuzoaică

Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusneci şi cu-o rusoaică,

Doi nemţoci cu o nemţoaică, doi arabi şi-o arăboaică,

Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.

Başca au iesit din valuri, cu noroc, doi mexicani

Şi cu-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.

Şi-ncă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor

Evident că împreună cu americanca lor.

Şi-n final, să vezi necazu’: cocoţaţi frumos pe-o stâncă,

Uite c-au scăpat ai dracu’ doi români şi cu-o româncă!

Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat

Şapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai întâmplat.

Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa

Să rămană numai unul pe felie cu ragazza.

Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel

Fac de-o săptămană-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.

Englezoii înc-aşteptă, poate pică tam-nesam

Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.

Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică

Pe vreun kilogram de votcă chiar făcută din pufoaică.

Nemţii s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemţoaica lor

Şi-au plecat în largul zării înotând cu mare zor.

Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă

Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.

Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,

Blestemându-şi a ei soartă îi priveşte pofticioasă.

Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze

Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.

Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă

Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră…

Iar românii cei uniţi în cultură şi idei

Au format fix trei partide şi se ceartă între ei.

Să auzim de bine!