Arca lui Noe

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În anul 2009, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit pe o străduţă vecină cu Apusului şi-i zice:
- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii m-au uitat. Toată ziua se uită doar la telenovele, trosnesc semniţe de floare şi ascultă manele. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că voi trimite iar Potopul peste oameni. Să iei din fiecare specie câte un exemplar, mascul şi femelă. Dar acum ai la dispoziţie doar 6 luni!
După 6 luni se uită Dumnezeu spre pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădina din spatele casei.
- Noe! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca? strigă el cu voce tunătoare, iar cerul se întunecă în întregime.
- Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp, îi răspunde Noe hohotind.
- Am nevoie de autorizaţie de construcţie pentru hala în care lucrez la arcă. Mă tot cert cu un inspector de la pompieri care nu-mi dă viză pentru un sistem anti-incendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime ale zonei urbanistice. Degeaba am dat eu de exemplu blocul BRD. Apoi, compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansată la apă. Pentru că, dacă nu ştii, trebuie să ajung cu ea tocmai la Mangalia... Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut. Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate, deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete şi şorecele cu mustăţi galbene, care sunt specii protejate. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita şi şoarecele, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine. Iar din pădurile mai îndepărtate nu mai am ce tăia pentru că localnicii au defrişat totul ca să-şi facă bani de gipane. Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor şi, de asemenea, au susţinut că dacă pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor. Ştiai că cangurului fără marsupiu îi trebuieşte un areal de 8,3 hectare pentru fiecare exermplar? Sau că m-au ţinut o zi întreagă ca să vizitez azilul de animale de la Glina? Apoi, Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. REMAT-ul mi-a impus un contract oneros pentru colectarea deşeurilor şi bani nu am destui. Şi mai am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarce încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii mei, deoarece nu fac parte din Sindicat, iar eu nu am certificare ISCIR pentru construcţia de Arce. Am doar pentru rezervoare de şapte sute de litri şi lifturi pentru blocuri cu două etaje. În plus, un agent sindical stă toată ziua pe capul meu ca să fie sigur că nu ţin muncitorii peste programul legal de muncă. Până acum am fost dat de zece ori pe posturile de televiziune ca exemplu de comportare abuzivă şi indisciplină. Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarce susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Nici nu ştiu ce să fac, pentru că pot lua de la opt luni la doi ani de puşcărie.
- Deci, Doamne iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai poruncit şi o mulţime de bani.
Dintr-o dată cerul s-a luminat, norii au dispărut, iar soarele din nou a apărut strălucitor pe cer.
- Doamne, mare e puterea Ta! Să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea?
- Nu, Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte...
Să auzim de bine!