Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ne îndreptăm, eu şi cu familia, spre Câmpulung Muscel, unde vom lăsa în leasing copiii din dotare pe toată perioada vacanţei. Am ales ruta prin Târgovişte deoarece porţiunea dintre Târgovişte şi Câmpulung oferă peisaje de basm oriunde întorci privirea. E un drum pe care l-am mai parcurs de nenumărate ori, e vară, cald, fluturii zboară şi păsărelele ciripesc. Sper că acum aveţi o imagine completă asupra situaţiei. Harnicii muncitori de la drumuri au presărat pietriş pe suprafaţa carosabilă cu intenţia vădită de a face economie la manoperă. Altfel nu îmi explic de ce nu au trecut cu un compresor peste el şi lasă operaţiunea în grija maşinilor care parcurg şoseaua. Văd că în curbe, forţele centrifuge apărute au făcut pietrişul să migreze spre exteriorul curbei, lucru ce mă face să îi spun de câteva ori soţiei că asta înseamnă moarte curată. O maşină intrată în curbă va deveni de necontrolat pe pietrişul strâns pe exteriorul curbei. Ajungem la destinaţie, debarcăm ceata lui Papuc, stăm şi noi la o vorbă cu gazdele după care o luăm din loc pe aceeaşi rută spre Bucureşti, capitala frumoasei noastre patrii. Nu ne grăbeşte nimeni, aşa că nu depăşesc viteza de 80 km/oră ca să putem admira liniştiţi splendorile peisajului. Cu puţin înainte de Târgovişte şoseaua face un uşor “S” peste un podeţ betonat aflat chiar la mijlocul S-ului. Curba nu e deloc accentuată, şoseaua e liberă, viteza e stabilă, sunt în treapta a IV-a. Intru în curbă şi mişc (REPER) uşor volanul spre stânga, pe curbă. Simt maşina că derapează puternic spre stânga. Ridic piciorul de pe acceleraţie şi îmi mângâi soţia pe mâna stângă cu care ea se prinsese reflex de scaun spunându-i să stea liniştită. Mă uit în oglinzile retrovizoare (stânga şi mijloc) şi văd şoseaua goală în apropierea mea. Mă uit în faţă şi văd câteva maşini pe sensul opus care, la vreo 200 m, încep să oprească pe dreapta văzând derapajul meu. Maşina se roteşte tot mai accentuat spre stânga, aşa că încep să trag de volan spre dreapta, concomitent cu schimbarea vitezei în treapta a II-a (debraiat, schimbat treapta, ambreiat). Maşina îşi schimbă brusc sensul derapajului spre dreapta şi văd cum se apropie tot mai mult de parapetul din beton al podeţului. Mă asigur din nou în oglinzile retrovizoare şi văd că primul dintre şoferii opriţi scoate capul pe geam. Îmi privesc soţia, o văd crispată la maximum şi îi zâmbesc. Mă asigur şi în faţă şi văd cum deja a apărut o maşină care trăsese pe dreapta la vreo 50 m în urmă (acum eram întors la aproape 180 de grade). Trag de volan puternic spre stânga concomitent cu o accelerare foarte puternică. Ştiu că toată puterea se va transmite la roata din dreapta, cea aflată pe pietriş şi exact aşa se întâmplă. Roata scurmă pietrişul şi dă de asfalt, făcând priză. În acel moment maşina se opreşte din derapaj şi se întoarce brusc cu faţa către înapoi (pe sensul opus), eu având volanul bracat spre stânga. Îndreptat volanul (REPER) şi, lucrând uşor din ambreiaj şi din acceleraţie trag pe dreapta, frânez, trag frâna de mână, opresc motorul şi cobor ca să-mi şterg sudoarea. După care, mă duc la uşa din dreapta şi îmi ajut soţia albă la faţă să coboare.
- Ţi-am spus că pietrişul ăsta e moarte curată, încerc eu să o liniştesc.
Cu majuscule am scris de două ori cuvântul REPER. Între primul şi cel de-al doilea (adică între începutul derapajului şi sfârşitul lui) am parcurs distanţa măsurată pe şosea de 27 de metri, distanţă parcursă în aproximativ 2,5 secunde. Acum, vă rog să mai citiţi încă odată câte s-au putut întâmpla în acest răstimp. Cine spune că în anumite situaţii timpul nu se dilată, înseamnă că nu a fost niciodată într-o situaţie limită.
Să auzim de bine!
Ne îndreptăm, eu şi cu familia, spre Câmpulung Muscel, unde vom lăsa în leasing copiii din dotare pe toată perioada vacanţei. Am ales ruta prin Târgovişte deoarece porţiunea dintre Târgovişte şi Câmpulung oferă peisaje de basm oriunde întorci privirea. E un drum pe care l-am mai parcurs de nenumărate ori, e vară, cald, fluturii zboară şi păsărelele ciripesc. Sper că acum aveţi o imagine completă asupra situaţiei. Harnicii muncitori de la drumuri au presărat pietriş pe suprafaţa carosabilă cu intenţia vădită de a face economie la manoperă. Altfel nu îmi explic de ce nu au trecut cu un compresor peste el şi lasă operaţiunea în grija maşinilor care parcurg şoseaua. Văd că în curbe, forţele centrifuge apărute au făcut pietrişul să migreze spre exteriorul curbei, lucru ce mă face să îi spun de câteva ori soţiei că asta înseamnă moarte curată. O maşină intrată în curbă va deveni de necontrolat pe pietrişul strâns pe exteriorul curbei. Ajungem la destinaţie, debarcăm ceata lui Papuc, stăm şi noi la o vorbă cu gazdele după care o luăm din loc pe aceeaşi rută spre Bucureşti, capitala frumoasei noastre patrii. Nu ne grăbeşte nimeni, aşa că nu depăşesc viteza de 80 km/oră ca să putem admira liniştiţi splendorile peisajului. Cu puţin înainte de Târgovişte şoseaua face un uşor “S” peste un podeţ betonat aflat chiar la mijlocul S-ului. Curba nu e deloc accentuată, şoseaua e liberă, viteza e stabilă, sunt în treapta a IV-a. Intru în curbă şi mişc (REPER) uşor volanul spre stânga, pe curbă. Simt maşina că derapează puternic spre stânga. Ridic piciorul de pe acceleraţie şi îmi mângâi soţia pe mâna stângă cu care ea se prinsese reflex de scaun spunându-i să stea liniştită. Mă uit în oglinzile retrovizoare (stânga şi mijloc) şi văd şoseaua goală în apropierea mea. Mă uit în faţă şi văd câteva maşini pe sensul opus care, la vreo 200 m, încep să oprească pe dreapta văzând derapajul meu. Maşina se roteşte tot mai accentuat spre stânga, aşa că încep să trag de volan spre dreapta, concomitent cu schimbarea vitezei în treapta a II-a (debraiat, schimbat treapta, ambreiat). Maşina îşi schimbă brusc sensul derapajului spre dreapta şi văd cum se apropie tot mai mult de parapetul din beton al podeţului. Mă asigur din nou în oglinzile retrovizoare şi văd că primul dintre şoferii opriţi scoate capul pe geam. Îmi privesc soţia, o văd crispată la maximum şi îi zâmbesc. Mă asigur şi în faţă şi văd cum deja a apărut o maşină care trăsese pe dreapta la vreo 50 m în urmă (acum eram întors la aproape 180 de grade). Trag de volan puternic spre stânga concomitent cu o accelerare foarte puternică. Ştiu că toată puterea se va transmite la roata din dreapta, cea aflată pe pietriş şi exact aşa se întâmplă. Roata scurmă pietrişul şi dă de asfalt, făcând priză. În acel moment maşina se opreşte din derapaj şi se întoarce brusc cu faţa către înapoi (pe sensul opus), eu având volanul bracat spre stânga. Îndreptat volanul (REPER) şi, lucrând uşor din ambreiaj şi din acceleraţie trag pe dreapta, frânez, trag frâna de mână, opresc motorul şi cobor ca să-mi şterg sudoarea. După care, mă duc la uşa din dreapta şi îmi ajut soţia albă la faţă să coboare.
- Ţi-am spus că pietrişul ăsta e moarte curată, încerc eu să o liniştesc.
Cu majuscule am scris de două ori cuvântul REPER. Între primul şi cel de-al doilea (adică între începutul derapajului şi sfârşitul lui) am parcurs distanţa măsurată pe şosea de 27 de metri, distanţă parcursă în aproximativ 2,5 secunde. Acum, vă rog să mai citiţi încă odată câte s-au putut întâmpla în acest răstimp. Cine spune că în anumite situaţii timpul nu se dilată, înseamnă că nu a fost niciodată într-o situaţie limită.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!