Ce votează Parlamentul României

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt convins că vi se va părea ciudat titlul acestui articol. Cum adică, ce votează Parlamentul României? Legi, în mod evident! Sunteţi aşa de siguri? Haideţi să vedem cum stă treaba.
Într-o formă de democraţie care nu mai are nimic din forma iniţială a noţiunii (şi nu numai la noi, ci oriunde în lume) Parlamentul este o instituţie în care sunt trimişi reprezentanţii celor cu drept de vot. Deja vedem o primă abatere: nu votează direct cei cu drept de vot, ci reprezentanţii lor. Reprezentanţi care pot ajunge să încheie compromisuri sau înţelegeri care nu mai au nimic comun cu interesele alegătorilor, toate acţiunile fiind dictate de interese politice şi nu de interesele alegătorilor.
Dar, să mergem mai departe şi să acceptăm acest rău necesar şi să presupunem că Parlamentul României este unul ideal, în care reprezentanţii aleşi reprezintă exact interesele alegătorilor care i-au trimis acolo. Pentru ce sunt ei trimişi acolo? Pentru că societatea şi statul au nevoie de legi pentru a-şi continua activitatea. Greşesc oare cu ceva? Nu cred, atâta timp cât consider că o lege reprezintă un cadru normativ prin care se reglementează o activitate sau o acţiune şi atâta timp cât o lege reprezintă rezultatul unei cerinţe fireşti a funcţionării societăţii. Ca să fiu mai concret, să luăm activitatea de pingelit a pantofilor uzaţi. Pentru ca pantofarii să nu-şi bată joc de clienţi şi să nu le ia banii pe produse de proastă calitate, să presupunem că un parlamentar va depune în parlament şi va supune votului o lege prin care se reglementează grosimea pe care o pot avea pingelele, materialele din care se permite confecţionarea lor, tipul şi calitatea materialelor folosite pentru lipit sau pentru cusut şi aşa mai departe. Dar aici, greşesc cu ceva? Nu cred. Parlamentarul a propus o lege coerentă şi concretă, care se va constitui într-un act normativ cu aplicabilitate practică. Rezultatul va fi că toţi pantofarii înregistraţi legal vor respecta acelaşi act normativ, iar clienţii vor avea posibilitatea evaluării rezultatului pe baza unor criterii concrete.
Ce observăm până aici? Că există o legătură foarte strânsă, foarte intimă între elaborarea unei legi, votarea ei şi aplicarea ei practică. Nu cred există printre voi vreunul care să creadă că un Parlament poate vota o lege fără aplicabilitate, o lege fără sens. Nu cred că printre voi ar putea fi cineva care să creadă că un Parlament poate vota o lege pentru pantofari atâta timp cât nu există niciun pantofar în ţara respectivă. Acest aspect mai implică ceva. Ca respectivii parlamentari să ştie ce votează. Ei singuri sau împreună cu echipa lor de consilieri au nevoie de un minim de cunoştinţe despre obiectul legii pe care o vor vota. În fond, chiar acesta este rostul votului într-un parlament: acela ca reprezentanţii aleşi de cetăţenii cu drept de vot să elaboreze şi să valideze legi cu aplicare concretă pentru cei care i-au trimis acolo. Acum, vă rog să citiţi cu atenţie documentul de mai jos.
L-aţi citit? Perfect. Acum, vă rog să îl mai citiţi odată. Aţi reuşit să înţelegeţi ceva? Mă îndoiesc. Puteţi să-l citiţi şi de o mie de ori, că tot nu veţi înţelege nimic. Nici nu aveţi cum, deşi acest document este O LEGE A ROMÂNIEI! O lege pe care nimeni nu o poate înţelege şi aplica. De ce? Pur şi simplu pentru că respectivul document este un fel de document de lucru al Comisiei Europene, un fel de proces verbal al unui plan de măsuri fără nicio conotaţie legislativă. Document de lucru pe care Parlamentul României l-a adoptat drept o lege a României! M-ar bucura deosebit de mult ca un parlamentar mai destoinic să-mi explice metodologia de aplicare a acestei legi precum şi efectele benefice obţinute în urma aplicării ei…
Sper ca acest articol să vă ajute să înţelegeţi mult mai bine importanţa momentul votului, moment în care ştampila pusă de voi va trimite în Parlament un neavenit.
Să auzim de bine!