Recunoştinţă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ia încercaţi să spuneţi după mine:
Sunt recunoscător/recunoscătoare:
Soţiei/soţului care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine şi nu cu altcineva.
Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele, pentru că înseamnă că este acasă şi nu pe străzi.
Impozitelor pe care le plătesc, pentru că înseamnă că am un serviciu.
Murdăriei de curăţat după o petrecere, pentru că înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.
Hainelor care sunt puţin cam strâmte, pentru că înseamnă că am destul de mâncare.
Umbrei mele care mă însoţeşte la muncă, pentru că înseamnă că pot vedea lumina soarelui.
Podelei care trebuie ştearsă şi ferestrelor care trebuiesc spălate, pentru că înseamnă că am o locuinţă.
Tuturor nemulţumirilor pe care le aud la adresa guvernului, pentru că înseamnă că avem libertatea cuvântului.
Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării, pentru că înseamnă că pot să merg şi că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.
Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, pentru că înseamnă că pot auzi.
Grămezii de rufe de spălat şi călcat, pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.
Oboselii şi durerilor musculare la sfârşitul unei zile, pentru că înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.
Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei, pentru că înseamnă că sunt viu.
Şi, în sfârşit, pentru e-mail-uri, deoarece înseamnă că am prieteni care se gândesc la mine.
Ei, cum e? Nu-i aşa că vă simţiţi mai bine?
O zi frumoasă ... şi încercaţi să gândiţi pozitiv ... doar avem atâtea daruri ... pe care le uităm ... din păcate!
Să auzim de bine!