Esti fenomenal. Ai un dar de-a povesti.., Creanga nu altceva. Imi place tare mult modul cum explici amanunte si cum inserezi in povestire ironii fine si autoironii. Nu este prima data cand te-am laudat si te-am "aplaudat" in legatura cu acest "dar" pe care-l detii. Frumoase amintiri din armata. Astept cu nerabdare continuarea intamplarilor. Mi-am dorit, in adolescenta, sa satisfac si eu un stagiu d'asta militar. Eram foarte curioasa pentru ce baietii se duc acolo baieti si se intorc barbati (asa auzeam) si de ce, cand se intorc, vin cu povestiri de cat de greu le fusese si cum faceau instructie aproape in bataie de joc. N-am reusit sa-mi satisfac aceasta curiozitate. Poate daca era vreun razboi (Doamne fereste!) ma lasau si pe mine, la cerere. Superb, Vio!
QED: Îţi mulţumesc pentru vorbele frumoase. Ehe, se pare că s-a format un nucleu "dur" al admiratorilor mei... Mâine vei avea o nouă povestire din armată. Iar în ceea ce mă priveşte, pot spune că acolo am devenit bărbat. Problemele, viaţa aspră, instrucţia, renunţările, subordonarea şi multe altele m-au călit.
Toti cei ce-au facut armata recunosc ca acolo s-au calit, ca au suportat lucruri pe care acasa nu le-ar fi conceput, dar ca asta i-a transformat in barbati. Aud tot felul de povestiri pe aceasta tema si unele ma distreaza, dar numai pt ca sunt spuse si ascultate la distanta mare de eveniment, iar timpul a aratat ca n-a fosr rea armata, ci utila.
@ QED: Absolut! Nu mă va putea convinge nimeni, niciodată că nu a fost utilă, cel puţin din acest punct de vedere. Pentru un băiat a fost mijlocul cel mai eficient de a fi depărtat de fusta mamei...
Esti fenomenal. Ai un dar de-a povesti.., Creanga nu altceva. Imi place tare mult modul cum explici amanunte si cum inserezi in povestire ironii fine si autoironii. Nu este prima data cand te-am laudat si te-am "aplaudat" in legatura cu acest "dar" pe care-l detii. Frumoase amintiri din armata. Astept cu nerabdare continuarea intamplarilor. Mi-am dorit, in adolescenta, sa satisfac si eu un stagiu d'asta militar. Eram foarte curioasa pentru ce baietii se duc acolo baieti si se intorc barbati (asa auzeam) si de ce, cand se intorc, vin cu povestiri de cat de greu le fusese si cum faceau instructie aproape in bataie de joc. N-am reusit sa-mi satisfac aceasta curiozitate. Poate daca era vreun razboi (Doamne fereste!) ma lasau si pe mine, la cerere. Superb, Vio!
RăspundețiȘtergereQED: Îţi mulţumesc pentru vorbele frumoase. Ehe, se pare că s-a format un nucleu "dur" al admiratorilor mei... Mâine vei avea o nouă povestire din armată. Iar în ceea ce mă priveşte, pot spune că acolo am devenit bărbat. Problemele, viaţa aspră, instrucţia, renunţările, subordonarea şi multe altele m-au călit.
RăspundețiȘtergereToti cei ce-au facut armata recunosc ca acolo s-au calit, ca au suportat lucruri pe care acasa nu le-ar fi conceput, dar ca asta i-a transformat in barbati. Aud tot felul de povestiri pe aceasta tema si unele ma distreaza, dar numai pt ca sunt spuse si ascultate la distanta mare de eveniment, iar timpul a aratat ca n-a fosr rea armata, ci utila.
RăspundețiȘtergere@ QED: Absolut! Nu mă va putea convinge nimeni, niciodată că nu a fost utilă, cel puţin din acest punct de vedere. Pentru un băiat a fost mijlocul cel mai eficient de a fi depărtat de fusta mamei...
RăspundețiȘtergereVai de mine, cat am putut sa rad! Chiar ca ai un umor deosebit.
RăspundețiȘtergereMi-ai dat si o idee faina de articol, apropo de "armata" pe care am apucat-o si eu, timp de numai trei luni, ce-i drept!
Pe mine m-ai castigat de cititor fara doar si poate.
@ kaninsferoingus: Îţi mulţumesc pentru vorbele frumoase! Vor mai fi câteva întâmplări vesele de prin armată în zilele următoare.
RăspundețiȘtergere