„Rondul de noapte”

Nu m-am bucurat niciodată de răul cuiva, cu atât mai puţin al plantoanelor. Aşa că, atunci când sunt eu Sergent de Serviciu pe Companie, evenimentul e primit cu ovaţii şi aplauze pentru că toţi ştiu (inclusiv plantoanele) că vor dormi pe rupte.
Aşa e şi azi. După felicitările de rigoare şi urările de sănătate, trec oamenii pe programul de seară şi îi urmăresc până îi văd bine înveliţi. Inclusiv pe plantoane, care nu numai că nu au voie în pat după regulament, dar nu au voie nici să stea jos, consemnul lor fiind să păzească dormitorul şi rastelul pe timpul nopţii. Îi mai verific odată: toţi sunt la pijamale (inclusiv plantoanele) şi unii au început deja să sforăie. Încui dormitorul şi mă bag şi eu în pat.
Aici, e cazul să spun că singurele înlesniri pe care le am pe timpul exercitării respectivei funcţii sunt: prima copcă de la gât descheiată şi centura desfăcută din pafta, dar fără a fi scoasă. Dezbrăcat? Descălţat? Pijama? Dormit în pat? Văleu, nici vorbă de aşa ceva!
Pun cheia dormitorului pe noptieră şi adorm. Pe când mi-era somnul mai dulce, aud nişte zgomote ciudate. Mă întorc pe partea cealaltă, dar zgomotele persistă. Dându-mi seama că nu e un vis, încerc să deschid ochii şi să mă dezmeticesc. Mă ridic în capul oaselor şi devin suficient de lucid ca să îmi dau seama că cineva bate în uşă. După forţa şi intensitatea bătăilor, se pare că e cineva nervos. Mă uit prin dormitor, dar ceilalţi dorm duşi. Intru în papuci, deschid uşa, iar în prag îl văd pe Ofiţerul de Serviciu pe Unitate cu ochii holbaţi. Anticipez câteva momente dificile deoarece tipul e un ofiţer chimist căpos şi cu pică pe mine.
- Ce se întâmplă aici? scrâşneşte el din dinţi. Unde sunt plantoanele? continuă fără a mă lăsa să răspund.
- Permiteţi să raportez! Dorm.
- Dorm? Plantoanele dorm? În ţara ASTA plantoanele dorm? continuă el diatriba cu mâinile în şolduri. Şi, mă rog frumos, unde dorm? încearcă el să fie caustic.
- Permiteţi să raportez! În paturile lor. Fiecare în patul lui, le-am interzis să le schimbe ca să-i pot găsi mai uşor.
În lumina de veghe îl văd cum se înroşeşte la faţă şi se sufocă de mânie. Eu continui să stau în pijama în faţa lui în poziţie de drepţi.
- Alarmă! şuieră el, dă-le alarmă! Acum, în momentul ăsta!
Aici e nevoie să vă precizez că, la auzul comenzii respective venită din partea unui superior, trebuie să zbieri din fundul bojocilor: ALARMĂĂĂ! suficient de tare şi de răstit ca cei care o aud să se îmbrace înainte de a termina tu de strigat.
Îl las în prag şi încep să mă duc din pat în pat, zgâlţâindu-i uşor pe băieţi şi şoptindu-le:
- Alarmă, frate! Hai, scoală că e alarmă!
Şi tot aşa, la fiecare pat. După vreo zece paturi, îl aud că mă cheamă la el. Mă întorc şi tipul mă ia la întrebări:
- Ce faci tu aici, ce execuţi? mă întreabă el cu răsuflarea tăiată de nervi.
- Permiteţi să raportez! Le dau alarmă, cum aţi ordonat.
- Le dai alarmă! Le dai alarmă? se întrebă el nevenindu-i să-şi creadă urechilor. Auziţi, continuă el către echipa care îl însoţea, domnul Sergent de Serviciu le dă ah-lahr-mhă, spune el hohotind de nervi.
După care, se întoarce spre dormitor şi urlă ca un apucat:
- ALARMĂĂĂ!
Toţi sar bezmetici şi încep echiparea. Inclusiv plantoanele. Bănuind necazul şi profitând de semiobscuritatea din dormitor, aceştia îşi lasă nasturii de la veston descheiaţi ca abaterea să nu pară atât de mare. Pentru cine întreba, pur şi simplu tocmai intraseră în dormitor şi se întinseseră îmbrăcaţi pe pat. Termin şi eu să mă îmbrac. La fix ca să-l aud adresându-se unuia dintre însoţitori:
- Tu, preiei funcţia aici. Plantoanelor, continuă el adresându-se celor cu banderolă care apăruseră din întuneric, voi treceţi la posturi. Iar tu, spune el uitându-se pătrunzător la mine, tu mă urmezi!
Mă ţin după el ca mielul după oaie până la Corpul de Gardă, unde văd că mă predă la camera de arest. Îl văd cum completează registrul cu un rânjet de satisfacţie. Libertatea mea ca sanitar are o oarecare notorietate în unitate, iar el îmi găsise ac de cojoc.
Abia se terminase goarna apelului de dimineaţă, că văd un soldat cum dă buzna în arest şi mă ia pe sus:
- Hai, fuga, nu mai sta! Uite şireturile, centura şi hai, fuga la infirmerie!
- Dar ce este, ce s-a întâmplat? îl întreb în timp ce mă echipez.
- Ofiţerul de Serviciu pe Unitate are nişte crampe cumplite la stomac şi te-a rugat frumos ca să-ţi reiei postul la infirmerie ca să-i dai ceva contra durerilor.
Ajuns la infirmerie, văd ofiţerul zvârcolindu-se pe canapea, descheiat la haine şi rânjind la mine:
- Sper că ştii de glumă. Nu mai eşti supărat pentru azi noapte, nuuu?