Ce tip de temperament aveţi? (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Temperamentul SENTIMENTAL
Să începem cu o precizare: împărţirea antică a lui Hyppocrate, cuprinzând temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic are tendinţa să vă repartizeze în categoria melancolicilor. După o apreciere superficială un om sentimental este considerat adesea melancolic.
Nimic nu este mai greşit decât să considerăm sentimentalul un temperament slab. Bănuim că nici dumneavoastră nu aţi accepta această tipologie şi v-aţi considera undeva la mijloc, între celelalte temperamente.
În realitate aveţi o trăsătură care nu este deloc slabă - emotivitatea. Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viaţă interioară de o bogăţie care respinge epitetul slab. Dovada este dată de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel încât s-a ajuns la concluzia că sentimentalii prezintă un număr aproape infinit de varietăţi care nu se lasă reduse prea uşor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastră este “frate” cu tipul nervos, de care îl aproprie şi carenţa de energie. Citind descrierea “nervosului” aţi găsit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. În ciuda acestor puncte comune, cele două firi sunt adesea în contradicţie: dacă “nervosul” rămâne un veşnic adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curând un permanent copil fragil şi sensibil. Dacă nervosul are uneori tendinţa să fie egoist, sentimentalul este mai curând egocentric, în sensul că pentru dumneavoastră tot ce se petrece în jur apare ca o problemă personală.
Ceea ce vă deosebeşte cel mai mult de nervos (şi vă aproprie de pasionat şi flegmatic) este desfăşurarea în timp a vieţii sufleteşti. Trăiţi mai curând în trecut şi în viitor decât în prezent. Vi se poate reproşa că nu ştiţi să uitaţi. Sensibil şi tentat spre autoanaliză, chiar dacă nu vă place, din teamă sau din rezervă, să vă destăinuiţi altora, vă supuneţi unei continue autoaprecieri, din păcate adesea subiective.
Vă cunoaşteţi mai bine slăbiciunile decât forţele. Pentru dumneavoastră principala problemă este voinţa, depăşirea acelei nesiguranţe, a neîncrederii în sine, care vă este proprie. Există o mare contradicţie între idealurile pure şi perfecte pe care le aveţi şi acest sentiment de neputinţă (de altfel nerealist). Mulţi sentimentali manifestă o resemnare anticipată, având o adevărată fascinaţie a eşecului, subtil exprimată în zicala populară: “mai bine un sfârşit cu spaimă, decât o spaimă fără sfârşit.
Pentru că am început prin a descrie temperamentul dumneavoastră, aşa cum se manifestă în special în adolescenţă, trebuie să mai notăm subiectivitatea dumneavoastră analitică - atenţia excesivă pe care o aveţi pentru amănunte - astfel încât adesea “din cauza copacilor nu vedeţi pădurea”, timiditatea şi nehotărârea paralizantă pe care o simţiţi atunci când trebuie să acţionaţi.
Despre sentimentali se spune că, spre deosebire de nervoşi, care încep mereu şi nu termină niciodată, ei se pregătesc mereu şi nu încep niciodată.
O trăsătură interesantă a temperamentului dumneavoastră este reacţia la situaţiile grave. Paradoxal, în timp ce micile neplăceri şi piedici vă tulbură profund, atunci când obstacolul sau pericolul devine clar şi nu mai poate fi amplificat prin imaginaţie, reacţionaţi cu mult echilibru şi curaj. Menţionăm acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor i-au uimit de multe ori pe cei din jur şi au fost chiar relatate de scriitori.
Temperamentul COLERIC
Asemenea pasionaţilor, flegmaticilor şi sangvinicilor, şi temperamentul dumneavoastră este considerat puternic. Vă caracterizează în esenţă trei trăsături: o emotivitate puternică, multă energie şi o mare legătură cu prezentul.
La coleric dialectica interioară este mai puţin utilă. El este tentat atunci când nu reuşeşte ceva să schimbe mai curând obiectele sau situaţiile din jurul său, decât pe el însuşi. O altă trăsătură peste care psihologii vă recomandă insistent să treceţi este cea sintetizată într-o expresie caracteristică pentru dumneavoastră: “sunt aşa cum sunt şi trebuie să mă luaţi ca atare”, trăsătură excelent exprimată în celebrul “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” al lui Alexandru Lăpuşneanu.
Desigur, nu este nimic rău în faptul că, foarte natural, aveţi iniţiativa şi conduceţi grupul în care vă aflaţi. Necazurile apar atunci când datorită firii dumneavoastră prea aprinse, impulsive, prea puţin controlate, mai ales în adolescenţă, vi se întâmplă să faceţi gafe sau să întreceţi măsura.
Temperamentul dumneavoastră are o mare calitate: căldura, uşurinţa cu care vorbiţi cu oamenii, reconfortante chiar şi pentru temperamentele mai reci (flegmaticii, nonşalanţii, melancolicii).
Altfel, o trăsătură importantă a temperamentului coleric este valoarea mare acordată acţiunii. Psihologia şi literatura de specialitate au descris de multe ori destine tumultoase ale unor colerici ca Beaumarchais sau Hemingway, care au avut tendinţa să trăiască mai multe existenţe, să cunoască tot, să realizeze tot.
Alţi colerici, deşi excelent dotaţi, au realizat foarte puţin, fiindcă n-au reuşit să se restrângă doar la câteva domenii. “Strunit” prin educaţie şi integrare în colectiv, temperamentul dumneavoastră se îndulceşte şi devine mai stabil şi mai înţelept.
Temperamentul PASIONAT
Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei forţe: afectivitatea puternică, activitatea intensă şi tenacitatea.
Dacă nu se poate vorbi despre superioritatea prin definiţie a unui temperament, se poate spune despre cel pasionat că este cel mai intens. Ceea ce iese în evidenţă la dumneavoastră este intensitatea dramatică şi concentrarea trăirilor. Marii pasionaţi ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Louis Pasteur, au vrut “totul”. Spre deosebire însă de temperamentul coleric, pasionaţii intuiesc că nu pot ajunge departe decât stabilindu-şi o direcţie unică, mergând în profunzime. De aceea se spune că pasionatul preferă absolutul totalităţii.
Pentru că am început descrierea cu superlative şi pentru că nu dorim să vă măgulim gratuit amorul propriu, vă precizăm că pasionat nu înseamnă cu tot dinadinsul “genial”. Prea de multe ori unii pasionaţi nu se realizează, sau nu creează nimic, pentru că nu îşi îndreaptă forţele spre direcţii sociale utile.
Este un temperament echilibrat. Echilibrul dumneavoastră este însă scump plătit, fiind, după cum vă daţi şi singur seama, rezultatul unui efort de “strunire a tensiunilor” pe care vi le produc emotivitatea intensă şi dorinţa de a realiza cât mai mult. Din cauza acestor presiuni interioare, diferenţele de comportare, de personalitate între reprezentanţii temperamentului dumneavoastră sunt foarte accentuate.
Caracterologii francezi consideră că pasionaţii se manifestă de la singurătatea cea mai abstractă şi nedreaptă până la un adevărat model de echilibru şi sociabilitate în funcţie de gradul lor de interiorizare. În orice caz, ceea ce sunteţi la maturitate, găsirea unei vocaţii, depinde în cea mai mare măsură de ceea ce psihologii numesc “dialectica personală”, modul în care vă construiţi conştient şi voluntar o personalitate faţă de care aveţi toată răspunderea. Este motivul pentru care autoaprecierea acelor “lucruri pe care nu le cunoaştem despre noi înşine, sau dacă le bănuim ne este frică să le afirmăm cu certitudine”, constituie o adevărată datorie a temperamentului dumneavoastră.
Ca şi pentru sentimentali, trecutul, copilăria, amintirile au o mare importanţă pentru dumneavoastră. Puterea de muncă şi dorinţa de activitate vă orientează însă mai mult spre viitor, pentru că trăiţi mai mult pentru viitor. Napoleon spunea: “am trăit totdeauna cu un avans de doi ani”.
Cei mai activi reprezentanţi ai temperamentului pasionat au o obsesie a folosirii timpului care curge prea repede, supraîncărcându-şi zilele, scurtându-şi nopţile, renunţând la tot în favoarea muncii care îi pasionează. Pasteur remarca: “un singur lucru poate fi interesant - munca”.
O trăsătură negativă spre care este posibil să tindeţi e duritatea, neglijenţa faţă de oamenii cu care veniţi în contact. Uneori vi se reproşează individualismul, izolarea de cei din jur sau, dimpotrivă, tendinţa de a-i domina, de a spune “eu” în loc de “noi”. Adevărul este că oricât de multă energie, fermitate şi independenţă aţi avea, în afara colectivului nu puteţi realiza nimic viabil.
O ultimă remarcă despre dragoste. Caracterologii vă avertizează asupra tendinţei de a reacţiona după cum urmează: “îi dăruiesc celui iubit (celei iubite), toată viaţa mea”, ceea ce se poate traduce şi în: “îl (o) oblig să trăiască numai viaţa mea, nu şi pe a sa proprie, pe care eu oricum nu o înţeleg”. Pasionaţii vor să facă fiinţei iubite tot binele sau, dacă nu se poate aşa, tot răul de care sunt în stare.
Poate că principala primejdie a temperamentului dumneavoastră, atât de dotat, este excesul, fie în muncă, fie în familie, în relaţiile din societate, cu oamenii de care aveţi mare nevoie, iar principala cale spre succes este modestia, deschiderea spre lume şi spre oameni.
Temperamentul SANGVINIC
Temperamentul dumneavoastră a fost mult timp considerat, şi nu întâmplător, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate susţinută, reacţionând prompt la realităţile înconjurătoare şi, în general, echilibrat, nu vă remarcaţi de obicei ca având deosebite probleme psihologice. Aceasta explică şi interesul mai redus al temperamentului dumneavoastră pentru investigaţii de tipul acestui test.
Psihologii sunt de obicei de acord că principala dumneavoastră calitate este bunul simţ, care vă face să vă bucuraţi de viaţă şi să nu aveţi dificultăţi în relaţiile cu oamenii pe care ştiţi să-i luaţi aşa cum sunt, punând foarte rar la inimă micile conflicte pe care, de altfel, aveţi priceperea să le transformaţi în jocuri.
Aparţinând unui tip care ştie să se exteriorizeze fără să se aprindă şi să-şi piardă controlul, sociabil şi plin de respect faţă de normele, vă remarcaţi în sens pozitiv, dar şi negativ prin abilitatea de a manevra oamenii şi lucrurile în propriul interes. Caracterologii remarcă tendinţa tipului dumneavoastră de a pune la punct o “tehnică a reuşitei” bazată pe experienţă, sau reţete de care ştiţi să nu vă îndepărtaţi, obţinând maximum de confort material şi moral.
Ar fi totuşi o eroare să transformăm normalitatea într-o vină şi dorinţa justificată a oricui de a trăi mereu mai bine şi fără conflicte în oportunism. Nenumăratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux, Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin să demonstreze încă o dată că nu există temperamente negative sau pozitive şi că în nici un caz personalitatea conştientă şi responsabilă a unui om nu poate fi explicată prin integrarea pasivă a unui “dat” înnăscut. Reţinând aceste precizări, putem aminti în continuare dintre observaţiile referitoare la temperamentul sangvinic, aptitudinea de a păstra din viaţă ceea ce este plăcut, amical, util şi de a neglija pur şi simplu lucrurile neplăcute, dar evitabile. “Fugi de rele, cruţă-ţi mâhnirile, nu duce ştirile rele şi nu le primi”, spune Gracian într-o viziune tipic sangvinică.
Trăind activ, muncind eficient, fără grabă, cu optimism şi prudenţă, deschis spre orice experienţă utilă şi agreabilă, rezistent şi echilibrat, sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca orice temperament şi acesta are însă dezavantajele sale, cum ar fi adaptabilitatea rapidă, bună pentru activităţi creatoare poate să nu mai fie valoroasă în relaţiile cu oamenii şi îndeosebi în ordinea morală.
Modul în care stabiliţi relaţiile cu oamenii este piatra de încercare a posibilităţii şi voinţei dumneavoastră de a dezvolta şi perfecţiona o personalitate multilaterală care să se identifice comunităţii umane.
Să auzim de bine!