Avantajele cunoaşterii unei limbi străine (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prima zi de concediu a trecut. A trecut şi a doua zi cu excursii şi croaziere. E seară şi ne plimbăm puţin pe aleea care leagă staţiunea cu şoseaua principală. În ordine, după hotelul unde suntem cazaţi, urmează un teren viran, apoi un magazin cu articole de plajă şi suveniruri, iar un teren viran şi apoi, supermarket-ul unde am făcut ieri cunoştinţă cu cocktail-ul de Uzo. Ne oprim la magazinul cu articole de plajă şi începem să colindăm printre rafturi şi gondole. Cumpărăm câteva articole şi plec în căutarea casei de plată. În mod absolut normal pentru Grecia, o găsesc ascunsă în fundul magazinului. O mică coadă de trei persoane mă face să aştept. O doamnă distinsă încasează banii, iar un flăcău ambalează produsele. Doamna mă vede şi mă roagă, în limba engleză, să aştept puţin. Îi răspund în greacă că nu e nicio problemă şi că aştept. Femeia mă fixează şi zice doar atât:
- Ah!
Este acel „ah” care înlocuieşte sintagma „da, am înţeles”. Îi spune câteva cuvinte flăcăului şi acesta lasă totul ca să-mi ia şi să-mi ambaleze lucrurile mele. Ajung să plătesc şi doamna îmi spune în greceşte cât am de plată şi îmi mulţumeşte. Îi mulţumesc şi eu şi mă îndepărtez. Ca o paranteză, ţin să vă spun că în Grecia există obiceiul ciudat pentru noi, românii, ca vânzătorul şi nu clientul să fie cel care mulţumeşte.
Soţia decide să mai dea o tură printre rafturi, aşa că eu mă postez lângă un difuzor cât toate zilele din care răsuna melodia “Kyra Giorgena”. Este o melodie superbă şi nu rezist să nu rămân înfipt cu urechea în difuzor ascultând şi bătând tactul cu piciorul. Nu trece mult şi apare patronul, soţul doamnei. Mă vede şi se uită întrebător la mine.
- Ascult, îi spun eu arătând difuzorul, e o melodie foarte frumoasă.
Omul îşi ridică braţele a afirmaţie şi începe să râdă. În acel moment se aude strigătul de luptă:
- Spirooo!
Aici e cazul să vă spun că, în limba greacă, vocativul numelor masculine se formează prin eliminarea „s”-ului final.
Tipul se îndreaptă rapid spre doamna cea distinsă, care îi şopteşte câteva cuvinte. În acest timp, tipul mă priveşte atent câteva secunde, după care vine spre mine.
- Ştiţi să vorbiţi greceşte? mă întreabă el.
- Puţin, atât cât am nevoie, îi răspund prudent.
- Vă place melodia asta?
- Foarte mult. O am şi eu acasă.
- Vă place Grecia? continuă el interogatoriul.
- Foarte mult. O iubesc. Vin în fiecare an de câte ori pot.
- Înseamnă că vă place Uzo? continuă el raţionamentul.
Gata, eram prins în corzi, căzusem în propria plasă. Ştiam ce va urma.
- Da, îi răspund cu glas stins, privind în jur după ajutor.
- Vino aici!
Mă prezint ascultător la tejgheaua la care mă invitase şi observ un gest de acum cunoscut. Cu o mişcare îndemânatică, tipul scoate de sub tejghea două pahare şi o sticlă. După colorit bănuiam conţinutul şi fiori încep să-mi treacă prin corp. Bunul om umple paharele rapid şi la fel de rapid le dăm pe gât.
- Yamas! abia mai apucăm să ne urăm.
De frică să nu mă răzgândesc, omul mai toarnă un rând ras. Altă urare, de data asta mai cu suflet ne însoţeşte gâlgâitul conţinutului. Simt că e bine în acest magazin, atmosfera e excelentă şi toţi îmi sunt prieteni.
- Spiro! se aude din noul strigătul de luptă al tribului. Ţi-am spus că domnul vorbeşte greceşte!
- Scuzaţi-mă! mă priveşte omul cu ochi blânzi, am şi eu scăpări.
Şi mai toarnă un rând. În acest moment, dacă m-aş înţepa cu un ac în deget, sângele ar ţâşni la peste doi metri. Muzica se pare că ţine cu el pentru că devine îndrăcită.
- Opa! zbier eu fără să mă mai controlez.
- Opa! îmi răspunde bunul om şi ne luăm de după umeri.
- Opa! se aude de după rafturi şi apare doamna cea distinsă fluturându-şi braţele.
Facem câţiva paşi de dans printre rafturi şi cuiere, dar lucrurile nu merg cum am vrea. Aşa că ieşim în stradă în faţa magazinului. Grecul dă cu şapca de pământ, la fel fac şi eu cu şapca mea de căpitan de marină. Turiştii aflaţi în zonă se opresc şi ne privesc admirativ, crezând că e vorba de un spectacol artistic. Dar nu e nici un spectacol. Sunt doar trei oameni care iubesc viaţa şi se bucură că trăiesc.
E felul în care i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru darul minunat pe care îl au.
Să auzim de bine!