Avantajele cunoaşterii unei limbi străine (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prima zi de concediu a trecut. A trecut şi a doua zi cu excursii şi croaziere. E seară şi ne plimbăm puţin pe aleea care leagă staţiunea cu şoseaua principală. În ordine, după hotelul unde suntem cazaţi, urmează un teren viran, apoi un magazin cu articole de plajă şi suveniruri, iar un teren viran şi apoi, supermarket-ul unde am făcut ieri cunoştinţă cu cocktail-ul de Uzo. Ne oprim la magazinul cu articole de plajă şi începem să colindăm printre rafturi şi gondole. Cumpărăm câteva articole şi plec în căutarea casei de plată. În mod absolut normal pentru Grecia, o găsesc ascunsă în fundul magazinului. O mică coadă de trei persoane mă face să aştept. O doamnă distinsă încasează banii, iar un flăcău ambalează produsele. Doamna mă vede şi mă roagă, în limba engleză, să aştept puţin. Îi răspund în greacă că nu e nicio problemă şi că aştept. Femeia mă fixează şi zice doar atât:
- Ah!
Este acel „ah” care înlocuieşte sintagma „da, am înţeles”. Îi spune câteva cuvinte flăcăului şi acesta lasă totul ca să-mi ia şi să-mi ambaleze lucrurile mele. Ajung să plătesc şi doamna îmi spune în greceşte cât am de plată şi îmi mulţumeşte. Îi mulţumesc şi eu şi mă îndepărtez. Ca o paranteză, ţin să vă spun că în Grecia există obiceiul ciudat pentru noi, românii, ca vânzătorul şi nu clientul să fie cel care mulţumeşte.
Soţia decide să mai dea o tură printre rafturi, aşa că eu mă postez lângă un difuzor cât toate zilele din care răsuna melodia “Kyra Giorgena”. Este o melodie superbă şi nu rezist să nu rămân înfipt cu urechea în difuzor ascultând şi bătând tactul cu piciorul. Nu trece mult şi apare patronul, soţul doamnei. Mă vede şi se uită întrebător la mine.
- Ascult, îi spun eu arătând difuzorul, e o melodie foarte frumoasă.
Omul îşi ridică braţele a afirmaţie şi începe să râdă. În acel moment se aude strigătul de luptă:
- Spirooo!
Aici e cazul să vă spun că, în limba greacă, vocativul numelor masculine se formează prin eliminarea „s”-ului final.
Tipul se îndreaptă rapid spre doamna cea distinsă, care îi şopteşte câteva cuvinte. În acest timp, tipul mă priveşte atent câteva secunde, după care vine spre mine.
- Ştiţi să vorbiţi greceşte? mă întreabă el.
- Puţin, atât cât am nevoie, îi răspund prudent.
- Vă place melodia asta?
- Foarte mult. O am şi eu acasă.
- Vă place Grecia? continuă el interogatoriul.
- Foarte mult. O iubesc. Vin în fiecare an de câte ori pot.
- Înseamnă că vă place Uzo? continuă el raţionamentul.
Gata, eram prins în corzi, căzusem în propria plasă. Ştiam ce va urma.
- Da, îi răspund cu glas stins, privind în jur după ajutor.
- Vino aici!
Mă prezint ascultător la tejgheaua la care mă invitase şi observ un gest de acum cunoscut. Cu o mişcare îndemânatică, tipul scoate de sub tejghea două pahare şi o sticlă. După colorit bănuiam conţinutul şi fiori încep să-mi treacă prin corp. Bunul om umple paharele rapid şi la fel de rapid le dăm pe gât.
- Yamas! abia mai apucăm să ne urăm.
De frică să nu mă răzgândesc, omul mai toarnă un rând ras. Altă urare, de data asta mai cu suflet ne însoţeşte gâlgâitul conţinutului. Simt că e bine în acest magazin, atmosfera e excelentă şi toţi îmi sunt prieteni.
- Spiro! se aude din noul strigătul de luptă al tribului. Ţi-am spus că domnul vorbeşte greceşte!
- Scuzaţi-mă! mă priveşte omul cu ochi blânzi, am şi eu scăpări.
Şi mai toarnă un rând. În acest moment, dacă m-aş înţepa cu un ac în deget, sângele ar ţâşni la peste doi metri. Muzica se pare că ţine cu el pentru că devine îndrăcită.
- Opa! zbier eu fără să mă mai controlez.
- Opa! îmi răspunde bunul om şi ne luăm de după umeri.
- Opa! se aude de după rafturi şi apare doamna cea distinsă fluturându-şi braţele.
Facem câţiva paşi de dans printre rafturi şi cuiere, dar lucrurile nu merg cum am vrea. Aşa că ieşim în stradă în faţa magazinului. Grecul dă cu şapca de pământ, la fel fac şi eu cu şapca mea de căpitan de marină. Turiştii aflaţi în zonă se opresc şi ne privesc admirativ, crezând că e vorba de un spectacol artistic. Dar nu e nici un spectacol. Sunt doar trei oameni care iubesc viaţa şi se bucură că trăiesc.
E felul în care i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru darul minunat pe care îl au.
Să auzim de bine!

Avantajele cunoaşterii unei limbi străine (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu scuzele de rigoare, voi începe povestirea aventurii de azi cu o mică fabulă. Ne plimbam într-o seară pe faleza din Pefkohori. Eram cu ani în urmă, la începuturile patimii care ne mistuie pentru Grecia. Ştiam doar două sau trei cuvinte de care eram foarte mândru. Văd o tonetă şi decidem că am putea mânca o îngheţată. Ne oprim şi mă adresez vânzătoarei:
- Vă rog, una din asta, una din asta şi una din asta.
Pronunţia mea ireproşabilă a derutat-o pe vânzătoare, care a început să turuie în greceşte:
- Vreţi mică, mijlocie sau mare? Vreţi simplă sau asortată? Vreţi două sau trei cupe? Vreţi topping cu fragi sau căpşuni etc.
Încercam să fac faţă şuvoiului de vorbe cu câte un “da” sau „nu” spuse absolut întâmplător. Morala fabulei? Dacă ştiţi doar câteva cuvinte într-o limbă străină, pronunţaţi-le astfel încât interlocutorul să înţeleagă că le ştiţi doar pe ACESTEA, Altfel, veţi primi o lecţie…
Ne aflăm în Moraitika, într-un mic supermarket în căutare de băuturi răcoritoare. Suntem în prima zi de concediu, am revenit din preumblările matinale, iar acum este o după amiază senină. Aerul condiţionat funcţionează din plin şi o muzică grecească de calitate se răspândeşte din difuzoarele amplasate pe tot locul. Aşa cum bântui printre gondolele cu mărfuri, ajung în dreptul casieriei. Aici, mă simt obligat să vă spun că în Grecia este obiceiul ciudat de amplasare a casei de marcat oriunde în magazin, numai la ieşire nu. Oamenii nu sunt încă dedulciţi la furtul din magazine şi vânzătorul nu îşi poate imagina că cineva e în stare să plece cu marfa neplătită. În cazul de faţă, casieria este amplasată pe la mijlocul laturii lungi a magazinului. La casă este un tânăr îmbrăcat decent şi cu o figură amabilă. Exact în momentul când ajung în dreptul lui, tipul îmi spune cu o amabilitate deja cunoscută.
- Yasas!
În Grecia, expresia este folosită ca salut la întâlnire sau despărţire şi se traduce ad literam prin „sănătate vouă”, fiind echivalentul românescului „salutare”.
Mă întorc spre el şi observ că are în mână un pahar conţinând un lichid de culoare cărămizie. Simt nevoia să-i corectez exprimarea acum, cât este încă tânăr, aşa că îi răspund:
- Yamas!
În Grecia expresia este folosită la petreceri, când se ciocnesc paharele şi se traduce ad literam prin “sănătate nouă”, fiind echivalentul românescului „hai noroc”. Nu trebuie confundată cu “sthin ygheia mas” care se foloseşte la toasturi şi se traduce ad literam prin „în sănătatea noastră”. Râzând cu gura până la urechi, tipul face o mişcare fulgerătoare şi scoate de sub masă un pahar conţinând acelaşi lichid straniu pe care mi-l plasează scurt în mână.
- Yamas! îmi răspunde râzând.
Ciocnim şi dăm paharele pe gât. O aromă minunată mi se răspândeşte prin gură şi fiori de plăcere mă străbat.
- Acesta nu e Uzo, îi spun eu revoltat.
- Desigur! exclamă el. Nici nu am spus că este! Este un COCKTAIL de Uzo!
- Minunat cocktail, zic eu.
Dovedind însuşiri educative avansate, omul toarnă rapid încă un rând pentru ca întipărirea noţiunilor noi să fie mai eficientă. Dăm paharele pe gât, plescăind de plăcere, după care încerc să mă îndepărtez cu dorinţa de a-mi întregi familia. În acel moment apar la casă un neamţ şi o nemţoaică cu intenţia vădită de a plăti produsele achiziţionate. Neamţul, fire perspicace, observă paharele din mâinile noastre şi atmosfera oarecum de sărbătoare, aşa că ţine să intervină:
- Prosit!
Omul pare o fire constructivă, aşa că nu îl pot lăsa să trăiască în ignoranţă şi îl corectez folosind o germană aproximativă:
- Prosit niht gud. Yamas gud!
Neamţul dă dovadă de o receptivitate deosebită, mai ales că se trezeşte şi el cu un pahar în mână conţinând acelaşi lichid miraculos.
- Yamas! zbiară teutonul din el, făcând cumpărătorii risipiţi prin magazin să întoarcă speriaţi capetele.
Dăm pe gât şi acest rând. Sângele începe să-mi circule prin vene cu viteză supersonică. Nu mai îmi simt extremităţile, iar în genunchi am o moliciune care nu mă caracterizează. Sprijinit lejer de gondole, reuşesc să-mi localizez soţia şi fiica lângă un stand cu sucuri.
- Uite, au Pepsi Twist cu lămâie, mă atenţionează fericită soţia.
- Excelent! o încurajez în campania ei antialcoolică, gândindu-mă că sunt băuturi mult mai valoroase care ar trebui remarcate. De exemplu, cocktail-ul de Uzo. Meditaţia îmi este întreruptă de casier, care mă cheamă insistent la el. Mă îndrept oarecum anevoie spre zona pierzaniei şi văd că lângă el a mai apărut un tip.
- Uite, îmi spune el, este fratele meu, Nikos. Eu sunt Michalis, face el prezentările.
Mă prezint la rândul meu, iar el continuă:
- Am vrut să te cunoască pentru că vorbeşti foarte bine greceşte.
Şi îşi susţine spusele cu încă un rând din miraculoasa băutură. Îmi trebuie câteva secunde ca să-mi dau seama că acum, aş putea fi operat de apendicită fără anestezie.
- Stai, nu pleca, continuă el, vreau să ţi-o prezint şi pe soţia mea.
Scoate capul pe geam şi urlă ca un bezmetic:
- Harulaaa!
Încep să cred în existenţa teleportării pentru că femeia apare aproape din pământ lângă noi. Durata teleportării a fost suficientă pentru ca omul să mai pună un rând în pahare. Dăm pe gât băutura şi instantaneu îmi dau seama că în jurul meu, toţi oamenii sunt minunaţi, că sunt înconjurat numai de iubire şi fluturaşi roz. Sentimentul se pare că e reciproc pentru că ne repezim unii la alţi cu ochii umezi şi începem să ne îmbrăţişăm, asigurându-ne de cele mai alese sentimente. Reuşesc să pornesc iar întru reîntregirea familiei. Ajuns lângă soţie, aceasta mă întreabă îngrijorată:
- Ai băut Uzo?
- Cine? Eu? În nici un caz, îi răspund făcându-mi cruce cu limba în cerul gurii pentru că e prima dată când o mint.
Dar, după o socoteală sumară îmi dau seama că nu băusem Uzo, ci cocktail de Uzo, ceea ce e cu totul altceva, aşa că nu minţeam.
- Dar miroşi de trăsneşti a Uzo, insistă ea.
- Cred şi eu. Am trecut prin raionul de băuturi şi e o sticlă spartă. Grecii ăştia sunt extraordinari de neglijenţi cu clienţii lor!
Ne terminăm periplul şi ajungem, aşa cum e firesc, la casă. Pe când soţia punea produsele pe masă pentru a fi contorizate, aud în difuzoare o melodie în care solistul spunea la un moment dat „Opa”!
În Grecia, expresia „Opa” are o însemnătate deosebită. Atunci când eşti la o petrecere şi cineva spune „Opa’, orice altă preocupare trece pe planul doi şi trebuie să ieşi la dans.
- I-auzi, îi spun soţiei, Opa!
Se pare că nu am vorbit suficient de încet, pentru că noii mei prieteni s-au oprit brusc din activităţile curente şi zbiară din fundul bojocilor.
- Opa! Opa! Opa! zbiară toţi trei în cor.
Îndemnul nu a rămas fără urmări, pentru că, după încă un rând din băutura trăsnitoare, toţi ne ridicăm mâinile şi ne cuprindem după umeri. Ca la o comandă, începem să dansăm printre gondolele cu mărfuri. Râzând în hohote, soţia îndepărtează copila de la acest spectacol care poate avea urmări dramatice asupra educaţiei fetei.
Efectele devastatoare ale acestei întâmplări nu au întârziat să apară. Zilnic, pe toată durata şederii, indiferent de oră, le făceam o vizită noilor mei prieteni. Evident, cu această ocazie mai goleam câteva pahare cu cocktail de Uzo.
Să auzim de bine!