Avantajele cunoaşterii unei limbi străine (5)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
A patra zi de concediu se anunţă deosebită. Avem programată, printre altele, o croazieră anunţată ca „barbecue trip”. Vom traversa din nou marea spre continent până în portul Syvota, apoi vom face o escală pe o plajă din insula Agios Nikolaos, după care vom avea parte de un barbecue organizat pe vas. Suntem ameninţaţi că pe insula Agios Nikolaos vom avea posibilitatea să vedem corali şi peşti exotici. Pe vas ne îmbarcăm aproximativ douăzeci de pasageri de diferite naţionalităţi şi religii. Printre noi, un grup de vreo şase persoane din Brazilia!
Vasul este curat, bine întreţinut, iar echipajul primitor şi vesel. Căpitanul îmi spune câteva vorbe care mă măgulesc:
- Aţi fost aseară în Lefkimmi? mă întreabă el.
- Da, îi răspund eu cu sinceritatea care mă caracterizează.
- Aţi fost cu maşina? continuă el.
- Da, îi răspund şi mai mirat.
- V-am văzut! Eraţi cu o Dacia Logan.
Dincolo de memoria vizuală a căpitanului, mă bucură vorbele lui pentru că am văzut circulând destule Dacia Logan cu număr de Corfu.
Acostarea la ţărmul insulei Agios Nikolaos îmi provoacă satisfacţii deosebite pentru că este prima dată când reuşesc să filmez sub apă un coral şi o anemonă de mare aflată în timpul orelor de program.
Vine şi momentul întoarcerii, iar odată cu el, petrecerea cu barbecue promisă. Căpitanul face inventarul, suntem cu toţii, ambarcaţiunea porneşte spre larg, iar noi începem petrecerea. Văd unul din marinari cum iese din cabină cu o sticlă cât toate zilele plină cu un lichid alburiu. Dumnezeule! Dar unde a dispărut mila creştinească? Acesta nu este altceva decât un recipient plin cu Uzo (în stare iniţială Uzo este incolor, dar diluat cu apă, pentru că aşa se bea, devine alburiu)! Într-o mână ţine un set de pahare de unică folosinţă, iar cu cealaltă manevrează sticla. Cu ochii strălucind din cauza viciului care a pus stăpânire pe mine întind mâna şi recepţionez un pahar plin. După ce termină de servit toţi călătorii, marinarul aşează sticla pe un bocaport cu recomandarea că, pe mai departe, suntem rugaţi să ne servim singuri. Ticăloasă recomandare! Pentru că nu ezit şi mai îmi torn un pahar. Vine şi mâncarea, cu fripturi, salată şi tzatzichi, iar căpitanul ne atrage atenţia în mod deosebit asupra unei damigene de cinci litri plină cu renumitul vin Retsina. Aici trebuie să fac precizarea că, între o sticlă de Uzo şi una de Retsina îmi este foarte greu să aleg. De obicei, le beau pe ambele.
Mâncăm şi bem, bem şi mâncăm, iar muzica se revarsă pe punte din staţia de amplificare a vasului. Râsetele sunt tot mai frecvente şi mai tari, oamenii devin tot mai prietenoşi, se leagă cunoştinţe şi se schimbă păreri. Animat de cele mai frumoase intenţii, deşi cred că a fost ajutat şi de un surplus de Uzo, unul din marinari (cel cu bluza portocalie în imagine) se dedă la un act de piraterie.
Năvăleşte în cabina căpitanului, pune mâna pe microfon şi începe un fel de karaoke. Cunoscând foarte bine textele melodiilor, îşi suprapune vocea peste melodia interpretată de cine ştie ce cântăreţ. Efectul este devastator. Toţi aplaudă în ritm şi îl încurajează. Stimulat de încurajări şi de supradoza de Uzo, marinarul dă drumul la voce tot mai puternic. Nu mai rezist, amestecul de ½ litru Uzo+2 litri Retsina devine exploziv, aplauzele ritmate sunt prea puţin pentru ceea ce simt, aşa că mă scol şi încep să dansez. În acel moment, fiica mea mă prinde de mână şi mă apostrofează:
- Tata, potoleşte-te! AICI NU EŞTI ÎN MAGAZIN!
Pentru mine a fost replica zilei, a săptămânii, a lunii şi a anului. A fost replica în care au fost sintetizate cel mai bine întâmplările şi sentimentele mele din acest concediu.
N.A. Bocaport = capac care astupă o deschidere practicată în punte prin care se accede în cala navei.
Să auzim de bine!