Avantajele cunoaşterii unei limbi străine (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că a trecut şi a treia zi din concediu. Dimineaţa ne este ocupată de drumeţii prin insulă de la nord la sud şi de la est la vest. Seara ne repliem la hotel, ne întremăm cu un capuccino şi pornim să explorăm împrejurimile. Ocazie cu care cumpărăm şi câte ceva pentru sufletele noastre. Acum am luat direcţional plaja din apropiere. Între hotel şi plajă se găsesc un restaurant pe partea stângă şi un magazin alimentar pe partea dreaptă. Hotărâm să atacăm magazinul. Dăm o tură printre rafturi şi descoperim un zăcământ de lichior din Kum quat. Pentru cei care nu cunosc problema, Kum quat-ul este un fruct deosebit de aromat înrudit cu portocala, având mărimea unei zarzăre, care creşte numai în insula Corfu şi în Sicilia. Simt cum intru în sevraj. Decidem să luăm o sticluţă mai bine dezvoltată pentru consumul intern. Tocmai atunci, ne vede patroana, o doamnă corpolentă şi binevoitoare.
- Vă place Kum quat-ul? ne întreabă ea surâzând.
De felul meu sunt sincer, aşa că îi răspund:
- Da.
- Dar Uzo nu vă place? grăieşte şarpele ispitei din ea. Uitaţi, avem aici câteva mărci renumite din Corfu.
Mă uit în direcţia indicată de ea şi îmi dau seama că nu mai am scăpare.
- Vreau şi eu o sticlă, îi răspund cu glas stins.
În acel moment aud un strigăt care mă înfioară:
- Mihaliii!
Folosind mijloace doar de greci ştiute, numitul Mihalis apare în stânga mea ca din pământ. Un măgădan cât toate zilele, cu barbă şi părul lung prins la spate. Am dat de belea, tipii cu părul prins la spate mi se par cei mai periculoşi. Zâmbind, mă ia după umeri şi mă duce spre o tejghea.
- Vă ştiu, v-am văzut în fiecare zi. Locuiţi la Sea Bird, nu?
- Da, îi răspund puţin mirat de perspicacitatea dovedită.
- V-am făcut semn cu şapca de fiecare dată, dar nu m-aţi observat. Haideţi să gustaţi un Kum quat minunat!
Aici, omul are dreptate, pentru că observasem cu coada ochiului respectivele manifestări, dar cum nu erau singurele, nu le-am dat prea mare atenţie.
Îmi dau seama că sunt pierdut. Încerc să prind privirea soţiei şi să o fac atentă să salveze copila.
- Să ştii că v-am iubit pe toate, apuc să-i mai spun şi mă apropii de tejgheaua fatală.
Măgădanul face mişcarea de acum ştiută pe de rost de a scoate o ditamai sticla şi două pahare. Le umple rase aproape instantaneu, gest care trădează un antrenament îndelungat.
- Yamas! spune el plin de veselie.
- Yamas! îi răspund eu cu glas pierit.
- Aa, asta înseamnă că nu prea aveţi antrenament. Daţi-mi voie, vă rog, să vă ajut.
Şi fără un cuvânt în plus, mai pune două pahare.
- Yamas! spune el cu convingere.
- Yamas! îi răspund eu ca la armată.
- Ei, aşa mai merge. Hai să încercăm şi un Kum quat.
În mod absolut inutil încerc să protestez. Singurul rezultat e că mă trezesc cu un pahar plin ras în mână. Dăm şi acest rând pe gât şi se pare că lucrurile vor evolua normal. Nu cântă nicio muzică, aşa că singurul lucru mai rău care mi se poate întâmpla este să mai beau un rând din lichiorul minunat şi chiar aşa se întâmplă. Mai bem nu un rând, ci două. În acel moment se produce dezastrul.
- Gynaika! (se pronunţă ghineka şi înseamnă nevastă), zbiară tipul ca scos din minţi. Unde e muzica?
În două secunde magazinul e invadat de cea mai antrenantă muzică grecească. Mă felicit că mi-am văzut bătrâna mamă înainte de plecare, pentru că presimt ce va urma. Cea mai bună apărare e atacul, aşa că strig la rândul meu:
- Opa!
- Opa! Opa! se aud răspunsurile celor doi.
Să vă spun continuarea? Nu are nici un rost. A venit şi prietenul lui, patronul restaurantului de peste drum, soţia a plecat la culcare cu copila, iar noi am dansat şi am ras sticla cea enormă de lichior. Totul având ca fundal cea mai bună muzică grecească. Din acel moment, am decis ca la plecare şi sosire să conducă soţia, iar eu să stau ascuns după banchetă sub o pătură.
Să auzim de bine!