Note şi impresii de călătorie din şi despre Corfu, insula feacilor (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Pornind de la sud la nord şi de la est către vest într-un ocol al insulei, iată staţiunile care merită o atenţie deosebită (este o selecţie aleatorie şi personală pentru că varietatea acoperă toate gusturile şi pretenţiile).
- Kavos, o localitate ceva mai mare decât cea în care se află hotelul nostru, foarte dotată cu magazine şi localuri de distracţie, situată chiar în extrema sudică a insulei, cu o plajă largă şi nisipoasă şi o apă minunată;
- Mesoggi, o localitate micuţă, cu o plajă nisipoasă mare cât toate zilele şi o apă de cristal;
- Moraitika, cu o plajă asemănătoare, dar mai dotată la capitolul taverne, magazine, distracţie. Între Mesoggi şi Moraitika îşi varsă apele în mare râul Mesoggi. Pe malurile lui se află cheurile unde acostează vasele care fac croaziere spre alte insule sau spre continent. În Moraitika se găsesc numeroase vestigii din vremea ocupaţiei romane (urmele unei locuinţe, ale unei băi etc). Mă uit la ruinele băii şi mă gândesc ce înţelegeau anticii prin civilizaţie, la cât de mult se respectau şi ce concepţii aveau din moment ce, în colţişorul acesta uitat de lume, şi-au găsit timp să construiască şi o baie;
- Benitses cu o plajă mică, îngustă şi pietroasă, destinat mai mult practicării sporturilor nautice;
- Kerkyra, capitala insulei, unde e bine să mergi ca să o vizitezi şi nu ca să faci plajă. Sfatul meu prietenesc este să îi consacraţi două zile: una pentru monumente şi alta pentru magazine deoarece scriu aceste rânduri şi îmi dau seama că sunt atâtea locuri interesante încât nu am pe care să vi-l recomand primul. Noul Fort, Vechiul Fort, Esplanada, Biserica Sf. Spiridon, monumentul lui Menecrates, Muzeul Arheologic, Muzeul de Artă Asiatică sunt doar puţine, foarte puţine din locurile care îmi vin acum în minte.
- Mergând spre nord în continuare este staţiunea Gouvia, aşezată într-un golf şi având în faţă insula Lazaretto. Sunt convins că numele ei vă spune totul despre fosta ei destinaţie… Dacă nu, vă spun eu: în vechime era locul de carantină al leproşilor. De aici a rămas expresia că leproşii erau trimişi la lazaret.
- Urmează Ypsos (nu are nicio legătură cu materialul de construcţie…), o staţiune bine dezvoltată şi cu o plajă lungă cât o zi de post;
- Vine localitatea Barbati cu o plajă prinsă între coastele munţilor, ceea ce face ca şoseaua să nu mai urmeze linia litoralului. Pe pantele muntelui se află Hotelul Pantokrator, hotel pe care îl consider a avea vederea cea mai frumoasă dintre hotelurile de pe coasta estică a insulei. O mică observaţie legată de numele localităţii: în limba greacă nu există semn pentru fonema „b” deoarece litera „β” (beta) se pronunţă „v” în cuvinte. De aceea, e posibil să găsiţi hărţi în care numele să apară ortografiat Mparmpati, unde grupul “mp” se pronunţă în greceşte „b”. Într-o croazieră pe una din insule am găsit un local cu titulatura aparent ciudată de „Mpar”. Desigur, nu era altceva decât binecunoscutul „Bar”.
- Vin la rând o suită de staţiuni micuţe, dar în care găsiţi tot ce vă doriţi: Nissaki (se traduce prin Insuliţă),
Kalami aşezată într-un golf nisipos, Kouloura şi Kassiopi, care este şi un port mai măricel, după care începem să virăm către coasta vestică a insulei.
- Vine la rând localitatea Roda cu o plajă îngustă şi şerpuită. De aici vi se deschid drumuri către numeroase locuri pline de vestigii istorice.
- Sidari, unde veţi avea prilejul să admiraţi (şi nu exagerez) adevărate opere de artă produse de eroziunea malurilor. Cel mai renumit loc de admirat este Canal d’Amour. Frumos nume şi sugestiv, nu?
- Cotim din nou la stânga şi începem să parcurgem coasta vestică a insulei.
- Prima localitate mai importantă are un nume puţin ciudat, Aghios Gheorghios ton Pagon, ceea ce s-ar traduce prin Sfântul Gheorghe al lui Pagon. O plajă nisipoasă şi liniştită sporeşte farmecul dat de golful perfect rotund şi cu apa de cleştar.
- Urmează Paleokastritsa, o localitate deosebit de mare, cu multe centre de scufundări şi plaja împărţită în mai multe golfuleţe, unele nisipoase, altele stâncoase, dar toate minunat de frumoase. Ca şi în Kassiopi sau Roda, de aici vi se deschid numeroase drumuri spre adevărate vestigii.
Mergând spre sud, urmează o porţiune stâncoasă, cu plaje care nu sunt accesibile decât dinspre mare, dar care nu le ştirbeşte frumuseţea. Şi o ţinem aşa, prin munţi şi văi până dăm de Ermones, cu o plajă mică, prinsă între coastele munţilor şi un hotel cu o aşezare superbă. Dacă ne luăm după spusele venerabilului Homer, aici ar fi naufragiat Ulyse pe când se întorcea spre Ythaca lui mult iubită.
- Puţin mai jos dăm de Glyfada cu o plajă nisipoasă şi lată cât cuprinde;
- Şi, uite aşa, ajungem la Ai Gordis, cu una din cele mai frumoase plaje de nisip de pe litoralul vestic al insulei;
- Continuând drumul spre sud dăm de Gardiki, cu frumoase vestigii şi de
- Lacul Korisson, cu o plajă nisipoasă foarte lată şi cu asfinţituri superbe pe malul lacului.
În continuare nu are rost să mai mergem pentru că ne vom întoarce în Kavos, adică punctul de unde am plecat.
Aceasta a fost, dragii mei, o scurtă, o foarte scurtă prezentare a frumuseţilor aflate pe coastele insulei Corfu.
Atât de scurtă, încât aş numi-o enumerare. Nici de departe nu v-am pomenit frumuseţile aflate în interiorul ei. Din fiecare dintre localităţile pe care vi le-am enumerat se desprind zeci, sute de drumuri, de bifurcaţii care duc către cele mai minunate locuri. Dacă mergând spre Benitses dăm de Podul Kaiserului (de fapt, de ruinele podului), pe drumul spre Ermones dăm de drumul spre Pelekas, sat aflat în vârful muntelui unde vom găsi Tronul Kaiserului, locul unde acesta admira priveliştea minunată a Mării Ionice. Şi chiar este minunată, vă spun pe cuvânt. Mănăstiri vechi de când lumea, ruine de forturi, cetăţi sau băi, peste tot poţi găsi ceva valoros cu care să-ţi încarci sufletul cu bunătate şi frumuseţe.
Dar, dincolo de aceste lucruri, care se pot vedea, se pot simţi sau fotografia, veţi găsi ceva ce depăşeşte simţurile. Veţi găsi oameni extraordinari de primitori, de deschişi, oameni care după cinci minute de conversaţie îşi vor pune sufletul în palmă, oameni veseli, cu drag de viaţă şi cu sângele aprins indiferent de vârstă. Veţi găsi oameni înţelegători şi buni, mândri că sunt ceea ce sunt şi că sunt aşa cum sunt. Veţi găsi acel parfum de neegalat al străzilor înguste şi al caselor albe cu multe, multe flori la ferestre. Al bătrânilor stând la poarta casei şi salutându-se cu orice trecător, chiar dacă e necunoscut. Al uşilor de la case deschise primitor toată ziua. Al oamenilor care te ajută fără să le-o ceri pentru că deasupra lor au un cer necuprins de albastru ce este, în faţa lor o mare de culoarea cristalelor de smarald, iar în spatele lor păduri nesfârşite de cedri şi pini. Tot ce ai de făcut este să te duci spre ei cu inima deschisă. Un zâmbet, o mână întinsă şi ţi-ai câştigat un prieten. Eram parcat la bordură aşteptându-mi fetele. Ca orice şofer grijuliu, am profitat de ocazie şi am ridicat capota motorului ca să verific nivelul diferitelor lichide şi umori. La trei persoane care treceau pe lângă mine, una se oferea să mă ajute. Iar ultima persoană chiar m-a ajutat atunci când mi-a atras atenţia că mă aflu pe contrasens pe o stradă cu sens unic! Oameni deosebit de gregari, de dornici de a comenta şi de a schimba impresii găseşti oriîncotro te uiţi. Cu ocazia unei discuţii avută cu un localnic, acesta mi-a vorbit cu o cadenţă de mitralieră timp de o jumătate de oră despre o melodie, ce e drept, foarte frumoasă. Am fost DJ, am o colecţie, zic eu, solidă de muzică, dar nu cunosc nicio melodie despre care să pot vorbi o jumătate de oră. Am reuşit să scap spunându-i că a fost anunţat că un mare tsunami va lovi insula şi vreau ca să fiu alături de familie în acele momente... Veţi găsi oameni care nu ştiu cum arată gardurile şi îngrăditurile, pentru că nu se ascund după ziduri groase ridicate până la cer aşa cum facem noi chiar dacă nu avem casa construită. Oameni simpli, modeşti şi cărora nu le e ruşine să-I mulţumească în felul lor lui Dumnezeu pentru viaţa care le-a fost dată. Populaţie trecută prin stăpânirile romană, turcă, veneţiană, austriacă şi germană, au ştiut să-şi păstreze capul sus, religia neschimbată şi aceeaşi limbă vorbită de străbunii lor, au ştiut să trăiască şi să se dezvolte în armonie cu toate neamurile care i-au călcat. Am parcurs pe şoselele acestei insuliţe de şaizeci de kilometri lungime aproape cinci sute de kilometri, echivalentul a peste opt lungimi de insulă şi peste tot am întâlnit aceeaşi oameni, peste tot aceleaşi locuri şi case de care nu ne mai puteam desprinde. Peste tot aceleaşi garduri nesfârşite de flori, peste tot aceeaşi curăţenie şi aceeaşi plăcere de a dansa. Aceştia sunt oamenii şi acestea sunt locurile de care este imposibil să nu te îndrăgosteşti. Iar acesta a fost concediul nostru din acest an, concediu pe care îl considerăm ca fiind cel mai frumos de când mergem în Grecia.
Să auzim de bine!