Sunt de acord că formularea mea precum că „celui care cunoaşte limba greacă bine îi este uşor să înveţe oricare altă limbă europeană” sună puţin cam preţios şi pare puţin forţată. Dar, hai să facem o scurtă analiză a câtorva cuvinte din limba română, după care voi reformula afirmaţia anterioară. Cu observaţia că, unele cuvinte în limba română au derivat din forma scrisă a celor greceşti şi nu din forma fonică. De exemplu, litera dintre “a” şi „t” din cuvântul „auto...” este „u”, dar se pronunţă în greceşte „f”.
1. Pepene roşu, harbuz - karpoúzi
2. Şcoală (şcolar) - scholeío
3. Copil (vezi pediatrie, pediatru etc) - paidí (grupul “ai” se citeşte „e”)
4. Vânt - ánemos (vezi anemometru)
5. Poftă - órexi (vezi anorexie – lipsa poftei de mâncare)
6. Ocean - okeanós
7. Cer - ouranós
8. Ceas, orologiu - rolói
9. Oră - óra
10. Opus - antíthetos (vezi prefixul anti)
11. Dincolo - péra (vezi parapsihologie)
12. Mâncare - trofí (vezi lanţ trofic, atrofie)
13. Uşă - pórta (vezi poartă)
14. Drum - drómos
15. Călătorie - taxídi (vezi taxi)
16. Carte - vivlío (vezi bibliotecă etc). În mai multe limbi literele "b" şi "v" se substituie reciproc.
17. Soare - ílios (vezi heliomat, heliocentric. Zeul sorelui era Helios)
18. Doi - dyo
19. Trei - tría
20 Pedagog - dáskalos (vezi dascăl)
21. Cinci - pénte (vezi pentagon)
22. Şase - éxi (vezi hexagon etc)
23. Şa - samári (vezi samar)
24. Şapte eptá
25. Opt - októ
26. Zece - déka (vezi decalitru, decadă etc)
27. Sută - ekató (vezi hecatombă, hectar)
28. Mare (ca întindere de apă) - thalassa (vezi talaz)
29. Ieşire - éxodos
30. Mişcare - kíninisi (vezi cinetică)
31. A asculta - akoúo (vezi acustică. Grupul „oú” se pronunţă „u”)
32. Ceva ce ţine de vânt - eolian (vezi Eol, zeul vântului)
33. Cutie - koutí
34. Tată - patéras (vezi paternitate. Corect “o patéras”, numele masculine au particula „o” în faţă)
35. Mamă - mitera (vezi maternal, maternitate. Corect “i mitera”, numele feminine au particula „i” în faţă)
36. Pahar - potíri (vezi potir)
37. Plin - plirous
38. Cap - kefáli (vezi cefalee, cefalopod)
39. Corp - sóma (vezi somatic)
40. Gură - stoma (vezi stomatolog etc)
41. Deget - dáchtylo (vezi dactilografie etc)
42. Picior - pódi (vezi sufixul pod, cefalopod, miriapod etc)
43. Singuratic - monachikós (vezi monah, călugăr)
44. Biserică - ekklisía (vezi cler, ecleziast)
45. Preot - papás (vezi popă)
46. Hârtie - chartí
47. Dulce - glykós (vezi glicemie, gliceride etc)
48. Lămâie - lemóni
49. Verde - prásinos (vezi prăzuliu)
50. Portocală - portokáli
Observaţie: Am scris numele în forma lor nearticulată, pentru simplificare. Altfel, ar fi trebuit să scriu, de exemplu, “to kefáli”, în loc de „kefáli” ş.a.m.d.
Şi mă opresc aici cu enumerarea celor câteva cuvinte care mi-au venit acum în minte. Nu pentru că nu ar mai fi cuvinte (oooh, dar aici sunt doar 50!), ci pentru că mă dor degetele de la cât am tastat. Se poate observa cu uşurinţă că respectivele cuvinte se regăsesc nu numai în limba română, ci şi în alte limbi europene, exceptând finlandeza şi ungara, limbi de sorginte asiatică. Dar voi lăsa altora plăcerea de a le identifica. Aşa că, ţinând cont de observaţia întemeiată făcută de QED, pot reformula afirmaţia mea după cum urmează:
“Cetăţeanului european care îşi cunoaşte foarte bine limba maternă îi va fi foarte uşor să înveţe limba greacă”.
Desigur că se pot găsi experţi filologi, deci mult mai pricepuţi ca mine (eu nu sunt filolog – hehe, filolog este tot un cuvânt grecesc…), care vor susţine că, de fapt, cuvântul românesc nu provine din limba greacă, ci din varianta franceză a unui cuvânt spaniol importat din slava târzie cu ocazia Revoluţiei de la 1848 din Bangladesh. Hihi, am glumit, dar am găsit scrise şi genul ăsta de prostii prin nişte dicţionare comuniste. Adevărul este că, la data când CUVINTELE (cuvânt - léxi, vezi lexic, lexicon) şi SCRIEREA (literă - epistolí, vezi epistolă şi număr - arithmós, vezi aritmetică) grecilor erau bine definite şi funcţionale, ceilalţi locuitori ai continentului încă se trăgeau de cozile lor de maimuţă. Iar la data când grecii întemeiau contoare comerciale şi colonii (de unde băştinaşii au învăţat ce înseamnă alfabet, vorbire şi scriere, ca să nu mai vorbesc de alte binefaceri), nu existau nici francezi, nici spanioli, nici italieni şi nici slavi, ci doar nişte triburi care bântuiau de colo-colo căutându-şi locuri de păşunat.
P.S. Dar de răsfăţat, tot mă răsfăţ. Pentru că o iubeeesc... muuult, muuult de tot!
1. Pepene roşu, harbuz - karpoúzi
2. Şcoală (şcolar) - scholeío
3. Copil (vezi pediatrie, pediatru etc) - paidí (grupul “ai” se citeşte „e”)
4. Vânt - ánemos (vezi anemometru)
5. Poftă - órexi (vezi anorexie – lipsa poftei de mâncare)
6. Ocean - okeanós
7. Cer - ouranós
8. Ceas, orologiu - rolói
9. Oră - óra
10. Opus - antíthetos (vezi prefixul anti)
11. Dincolo - péra (vezi parapsihologie)
12. Mâncare - trofí (vezi lanţ trofic, atrofie)
13. Uşă - pórta (vezi poartă)
14. Drum - drómos
15. Călătorie - taxídi (vezi taxi)
16. Carte - vivlío (vezi bibliotecă etc). În mai multe limbi literele "b" şi "v" se substituie reciproc.
17. Soare - ílios (vezi heliomat, heliocentric. Zeul sorelui era Helios)
18. Doi - dyo
19. Trei - tría
20 Pedagog - dáskalos (vezi dascăl)
21. Cinci - pénte (vezi pentagon)
22. Şase - éxi (vezi hexagon etc)
23. Şa - samári (vezi samar)
24. Şapte eptá
25. Opt - októ
26. Zece - déka (vezi decalitru, decadă etc)
27. Sută - ekató (vezi hecatombă, hectar)
28. Mare (ca întindere de apă) - thalassa (vezi talaz)
29. Ieşire - éxodos
30. Mişcare - kíninisi (vezi cinetică)
31. A asculta - akoúo (vezi acustică. Grupul „oú” se pronunţă „u”)
32. Ceva ce ţine de vânt - eolian (vezi Eol, zeul vântului)
33. Cutie - koutí
34. Tată - patéras (vezi paternitate. Corect “o patéras”, numele masculine au particula „o” în faţă)
35. Mamă - mitera (vezi maternal, maternitate. Corect “i mitera”, numele feminine au particula „i” în faţă)
36. Pahar - potíri (vezi potir)
37. Plin - plirous
38. Cap - kefáli (vezi cefalee, cefalopod)
39. Corp - sóma (vezi somatic)
40. Gură - stoma (vezi stomatolog etc)
41. Deget - dáchtylo (vezi dactilografie etc)
42. Picior - pódi (vezi sufixul pod, cefalopod, miriapod etc)
43. Singuratic - monachikós (vezi monah, călugăr)
44. Biserică - ekklisía (vezi cler, ecleziast)
45. Preot - papás (vezi popă)
46. Hârtie - chartí
47. Dulce - glykós (vezi glicemie, gliceride etc)
48. Lămâie - lemóni
49. Verde - prásinos (vezi prăzuliu)
50. Portocală - portokáli
Observaţie: Am scris numele în forma lor nearticulată, pentru simplificare. Altfel, ar fi trebuit să scriu, de exemplu, “to kefáli”, în loc de „kefáli” ş.a.m.d.
Şi mă opresc aici cu enumerarea celor câteva cuvinte care mi-au venit acum în minte. Nu pentru că nu ar mai fi cuvinte (oooh, dar aici sunt doar 50!), ci pentru că mă dor degetele de la cât am tastat. Se poate observa cu uşurinţă că respectivele cuvinte se regăsesc nu numai în limba română, ci şi în alte limbi europene, exceptând finlandeza şi ungara, limbi de sorginte asiatică. Dar voi lăsa altora plăcerea de a le identifica. Aşa că, ţinând cont de observaţia întemeiată făcută de QED, pot reformula afirmaţia mea după cum urmează:
“Cetăţeanului european care îşi cunoaşte foarte bine limba maternă îi va fi foarte uşor să înveţe limba greacă”.
Desigur că se pot găsi experţi filologi, deci mult mai pricepuţi ca mine (eu nu sunt filolog – hehe, filolog este tot un cuvânt grecesc…), care vor susţine că, de fapt, cuvântul românesc nu provine din limba greacă, ci din varianta franceză a unui cuvânt spaniol importat din slava târzie cu ocazia Revoluţiei de la 1848 din Bangladesh. Hihi, am glumit, dar am găsit scrise şi genul ăsta de prostii prin nişte dicţionare comuniste. Adevărul este că, la data când CUVINTELE (cuvânt - léxi, vezi lexic, lexicon) şi SCRIEREA (literă - epistolí, vezi epistolă şi număr - arithmós, vezi aritmetică) grecilor erau bine definite şi funcţionale, ceilalţi locuitori ai continentului încă se trăgeau de cozile lor de maimuţă. Iar la data când grecii întemeiau contoare comerciale şi colonii (de unde băştinaşii au învăţat ce înseamnă alfabet, vorbire şi scriere, ca să nu mai vorbesc de alte binefaceri), nu existau nici francezi, nici spanioli, nici italieni şi nici slavi, ci doar nişte triburi care bântuiau de colo-colo căutându-şi locuri de păşunat.
P.S. Dar de răsfăţat, tot mă răsfăţ. Pentru că o iubeeesc... muuult, muuult de tot!
Nu te pot contrazice cu nimic. Aceste cuvinte pot fi simple coincidente, plus ca nu sunt chiar asemanatoare. Dar ar fi ciudat sa te contracarez cand nu am cu ce: nu m-am documentat, n-am habar de limba greaca, dar apreciez faptul ca sunt oameni care o invata si ma incanta faptul ca o iubesti. Dar, Vio, realizezi ca voi citi despre aceste lucruri si-ti voi raspunde in mod documentat. Cat despre rasfat, ma bucur mult ca ai prins gluma si acum o si confirmi.
RăspundețiȘtergereAcum, offtopic, o sa te intreb de Tiganesti cand ma voi decide sa purced inspre ea, mai ales daca nu e chiar departe. As vrea sa incerc sa ajung la Fundata in curand, doar ca trebuie sa am liber ca sa ajung acolo. Sa mai trec pe la Cheile Gradistei si prin imprejurimi. Daca stii ceva, povesteste-mi. Multumesc de amabilitate.