E primăvară

Imagine preluatăde pe haaga.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cei mai atenţi dintre voi au observat că fiecare anotimp îşi are specificul său. Vara este anotimpul concediilor, al arsurilor căpătate la plajă şi, pentru mine, al excursiilor în Grecia (ah, nu mai vine odată concediul ăla...). Toamna este anotimpul recoltelor bogate culese de harnicii noştri fermieri de pe glia lăsată de izbelişte a patriei. Iarna este anotimpul săniuşului, al excursiilor montane şi al schiatului în Austria. A mai rămas primăvara. Ei bine, dragii mei, primăvara nu este numai anotimpul revenirii la viaţă, ci este şi anotimpul curăţeniei.

Să facem curăţenie, murmură gospodinele cu baticuri legate pe cap în timp ce soţii lor stau cu prietenii la o berică pe terasă.
Să facem curăţenie, cântă ecologiştii voluntari în timp ce strâng gunoaiele lăsate de românii ieşiţi la un grătar la iarbă verde.
Să facem curăţenie, declamă Boc, în timp ce întocmeşte o nouă listă de disponibilizări pentru bugetari.
Să facem curăţenie, declară ritos ONU, în timp ce mai trimite un nou raid pe capul lui Gaddafi.
Să facem curăţenie, recunosc şefii vămilor în timp ce mută în alte camere coşurile de gunoi în care strâng şpaga zilei.
Să facem curăţenie, recunosc cei din administraţia domeniului public. Ei, aici e buba! Ca să-şi realizeze crezul, ei trimit cohorte de măturători ca să bântuie aleile dintre blocuri ridicând nori de praf mai ceva ca Vezuviul în plină erupţie. Imaginea este deosebit de mobilizatoare. Mai că-ţi vine să pui mâna pe un târn ca să dai şi tu o tură...
Dar nu acesta este aspectul cel mai interesant. Ce este cu adevărat interesant şi atractiv este rezultatul muncii lor. Acesta se materializează în grămezi de gunoi, strânse în pungi negre din plastic sau lăsate grupate la marginea aleilor. Atât. Strânse în pungi sau lăsate grupate la marginea aleilor. Din acest moment, nimic nu se mai întâmplă. Nimeni nu mai vine să strângă nici pungile şi nici grămezile. Ele rămân acolo, la marginea drumului în voia Domnului. Nimeni şi nimic nu te mai scapă de ele.
Cu trecerea timpului, văzând şi această atitudine, sunt tot mai convins de modul dispreţuitor în care noi, românii, tratăm nu numai munca altora, ci chiar munca proprie.
Să auzim de bine!