Ce cuvinte folosim (4)

Imagine preluată de pe casapitas.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu am mai scris de mult pe această temă, aşa că, cerându-vă scuzele de rigoare, revin astăzi asupra acestui subiect.

De data aceasta nu mă voi referi la o tematică anumită, ci la câteva cuvinte alese la întâmplare. Şi acum ca şi în alte dăţi vă rog să nu vă mire referirile pe care le voi face tot la limba greacă, dar nu pot face nimic împotriva realităţii...

Primul cuvânt la care mă voi referi este, de fapt, un nume propriu: George/Giorgios. Cuvântul este unul compus, format din γη (citit gi), care înseamnă pământ şi εργασία (citit ergasia), care înseamnă muncă. Altfel spus, George se traducea iniţial prin lucrător al pământului, fermier.

Un alt nume propriu cu un înţeles mult mai interesant este Alexandra, care se treduce prin cea care doboară bărbaţii. Evident, înţelesul este tot în greceşte... Dar despre el îmi amintesc că am mai vorbit într-o postare anterioară, aşa că, haideţi să trecem mai departe.

Mă voi referi la un cuvânt care are aparenţa unei noutăţi absolute, un cuvânt specific secolului nostru şi care nu trădează vreo legătură cu trecutul: astronaut. Cine ar putea crede despre acest cuvânt nu numai că ascunde legături cu limba greacă, dar cu limba greacă veche? Şi acesta este un cuvânt compus, format din αστέρων (citit asteron), care înseamnă stea şi ναύτες (citit naftes), care înseană corăbier, navigator. Cele două cuvinte reunite formează astronaut, ceea ce s-ar traduce prin navigator/corăbier al stelelor. Frumos, nu? Numai că ναύτες este un cuvânt aparţinând limbii greceşti vechi, având mii de ani la activ. Interesantă această împletire a modernului cu trecutul...

Haideţi să mai vedem un cuvânt pe ziua de azi. Este vorba de numele de Nichifor. Şi acesta îşi are rădăcina înţelesului tot în limba greacă, provenind de la νικηφόρος (citit nikiforos) şi care se traduce prin victoriosul. Şi tot în categoria acestui gen de nume mai este Chiriac care, după părerea mea, ar proveni din grecescul kυριακή (citit kyriaki), adică născut duminica.

Iată şi un cuvânt frumos, care nu mai are nevoie de nicio traducere din greacă: euforie. Care nu provine din alt cuvânt decât ευφορία (citit euforia), cu înţelesul similar de bucurie, euforie.

Mai avem un cuvânt uzual şi acesta este ocean. Este plin globul pământesc de oceane şi sunt un loc comun nume ca Oceanul Pacific sau Oceanul Atlantic. Dar numele de ocean vine de departe, de foarte departe, din mitologia greacă de la numele lui Ώκεανός (citit Okeanos), care era unul dintre Titani, fiul lui Uranus (zeul timpului) şi al Gaiei (zeiţa pământului). Iniţial, numele desemna cuprinsul oceanului Atlantic şi al Mării Mediterane, ape care constituiau cea mai mare întindere de apă posibilă în viziunea vechilor greci. De fapt, acest sens s-a păstrat şi acum, desemnând cea mai mare întindere de apă definită geografic.

Şi, ca de obicei, un mic bonus pentru atenţia cu care m-aţi urmărit. Aveţi idee cum se spune în greceşte despre o mâncare că este delicioasă? Pun pariu că nu ştiţi, aşa că o voi face eu. Se spune mâncarea aceasta este νόστιμα (citit nostima), cu accentul la fel ca în limba română. Nostim, nu?

Să auzim de bine!