Fenomene stranii pe teritoriul României (1)

Imagine preluată de pe bluesplazer.co.uk

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Încerc să fiu un atent şi perspicace observator a celor petrecute în jurul meu. Întâmplări sunt destule, una mai interesantă ca alta, dar cele stranii le pun capac. Astăzi voi încerca să vă prezint câteva din ele.

Primul fenomen straniu pe care l-am observat pe teritoriul României este cel legat de numărul impresionant de pensionari care stau cu zilele la cozi unde se dau produse ieftinite. Nu cred că sunt puţini bărbaţii, cei tineri în special, care nu au fost atenţionaţi sau sculaţi de către un pensionar de pe scaunul ocupat într-un mijloc de transport. Respectul faţă de neputinţa senectuţii este de necontestat, dar mă întreb de unde au resursele fizice aceşti pensionari care nu pot merge două staţii cu tramvaiul fără ca să stea pe scaun, în schimb pot sta în picioare două zile la o coadă pentru zahăr cu preţ redus. Nu este un fenomen straniu?

Alt fenomen straniu este legat de puterea de cumpărare a populaţiei. Sunt convins că veniturile familiei mele depăşesc veniturile mediei salariaţilor din România. În acelaşi timp, văd la televizor cozi enorme de oameni ai muncii care cumpără pungi de detergent la preţ redus. Nu este vorba de pungile de patru sute de grame, ci de pungi de trei sau cinci kilograme, ceea ce se traduce prin aproape un milion de lei vechi investiţi în detergent. Vă spun cu toată sinceritatea că, deşi avem veniturile mai sus menţionate, nu ne permitem să investim atâţi bani în detergent. Nu este un fenomen straniu faptul că o populaţie sărăcită îşi poate permite acest lucru?

Este şi un al treilea fenomen straniu şi el este legat de activitatea sindicală. Când guvernul grec a anunţat instituirea unor măsuri economice restrictive, la chemarea sindicatelor au ieşit în stradă toţi salariaţii, bugetari şi din sectorul privat. La noi au ieşit câţiva bugetari pentru că în România nu există sindicate decât în sectorul bugetar. Nu este un fenomen straniu că la noi nu există sindicate în sectorul privat, adică tocmai acolo unde ar trebui să fie?

Următorul fenomen straniu este legat tot de activitatea maselor de salariaţi aflate sub îndrumarea sindicatelor. Cred că pentru orice cetăţean matur al ţării este limpede ca lumina zilei că toate manifestaţiile sindicale se desfăşoară în faţa Guvernului sau se adresează acestuia. Nu avem ocazia să vedem nicio manifestare sindicală adresată patronatelor. Nu este şi acesta un fenomen straniu faptul că sindicatele nu găsesc niciodată vină patronatelor?

Următorul fenomen straniu se referă la Primul Ministru. Dacă cu o săptămână în urmă acesta îşi motiva măsurile antipopulare punând minciunile debitate în gura unui economist laureat al premiului Nobel, acum perseverează în minciună punând evaluarea ieşiri din criză în gura experţilor FMI. Nu este un fenomen straniu că, pe lângă un Preşedinte mincinos, avem şi un Prim Ministru mincinos?

Mai avem un fenomen straniu uşor observabil pe teritoriul ţării. Este cel al existenţei unui lider de sindicat (parcă Marica, dacă am auzit eu bine) care se declară de acord cu măsurile luate de minister de concediere a salariaţilor dacă nu le ajunge fondul de salarii. Nu este şi acesta un fenomen straniu, ca un lider de sindicat să se declare de acord cu concedierea sindicaliştilor săi?

Ar mai fi un fenomen straniu uşor observabil. Este cel legat de traversatul străzii. În Bucureşti cel puţin, la anumite ore ale zilei, traversatul străzii devine o adevărată aventură din cauza şirului nesfârşit de maşini. Cum bine spunea un prieten, e recomandabil să iei un taxi dacă vrei să traversezi. Nu este straniu că în condiţiile de pauperizare declarată a ţării un cetăţean onest nu poate traversa strada din cauza numărului de maşini care consumă benzină (scumpită), ulei (scumpit) şi piese (scumpite şi ele)?

Haideţi să mai vedem un fenomen straniu pe teritoriul acestei ţări. De zeci de ani există un adevărat război între producătrorii japonezi de automobile şi cei americani sau europeni. Motivul este bine ştiut: japonezii vin pe piaţă cu preţuri mult, mult mai mici, zdrobind concurenţa. Nu este un fenomen straniu faptul că, pe teritoriul României, preţurile maşinilor japoneze sunt mai mari decât ale celorlalte mărci, pentru aceeaşi clasă de maşini?

Iată acum un alt fenomen straniu. Se când există state pe suprafaţa pământului, acestea s-au luptat din răsputeri ca să-şi păstreze fiecare metru pătrat de teritoriu, iar unele chiar au încercat să şi-l extindă... În acelaşi fel, ele s-au luptat din toate puterile pentru ca populaţia să le fie cât mai numeroasă folosind cele mai diverse mijloace. Şi atunci mă întreb: nu este un fenomen straniu faptul că, după ce Constantinescu a cedat fără să clipească Insula Şerpilor ucrainienilor, cu o slugărnicie care ne este specifică, acum vine Băsescu şi îndeamnă populaţia să părăsescă ţara, confundând acest lucru cu dreptul la liberă circulaţie?

În sfârşit, un ultim dar nu cel din urmă fenomen straniu. Mii, zecii de mii de români de toate vârstele şi de toate categoriile sociale participă cu sârg la mainfestaţiile de masă organizate prin diferite oraşe ale ţării sub denumirea de “vânzări cu preţ redus”. Rar când se constată vreo absenţă de la aceste manifestări, iar prezenţa se dovedeşte deosebit de activă. Nu credeţi că este un fenomen staniu această apetenţă pentru “vânzările cu preţ redus” comparativ cu lipsa de interes faţă de manifestaţiile organizate de sindicate legate de scăderea nivelului de trai?

Să auzim de bine!