Atenţie, câine rău!

Imagine preluată de pe scienceline.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Amicul Dănuţ este beneficiarul unui privilegiu: locuieşte, e drept că împreună cu socrii, într-o casă cu curte. Amplasată undeva, pe lângă Dristor, casa poartă numele pompos de casă boierească. Pentru mine nu este altceva decât o casă vagon, care te ucide iarna cu întreţinerea din cauza camerelor înalte de trei metri şi jumătate, iar vara din cauza ferestrelor minuscule. Ca să fiu obiectiv, căsoiul are şi o parte bună: o curte suficient de mare ca să poţi pune vara o masă pentru prieteni şi să îl poţi creşte pe Jean Francois Pierre de la Ratatoiulle, cunoscut de prieteni sub numele mai accesibil de Piţi.

Sincer cum sunt, trebuie să vă mărturisesc faptul că a durat ceva timp până i-am stabilit specia numitului Piţi. De câteva săptămâni suntem siguri că este un câine, dar până acum îi spuneam „chestia”. Asta din cauză că, fiind foarte flocos, nu ştiam cărei specii îi aparţine şi nici dacă are cap şi coadă. Aportul meu la identificare a fost substanţial prin aceea că am sugerat ca cineva să îl ciupească. În acest fel, el va scoate un sunet şi vom putea determina nu numai specia, ci şi poziţionarea capului. După câteva încercări nereuşite „chestia” a scos un sunet care putea fi echivalentul unui lătrat, ceea ce ne-a determinat să nu-i mai spunem „chestia”, ci câine.

Au fost momente când a fost observat că mănâncă, dar sursele nu sunt de încredere… Practic, Piţi nu latră, nu muşcă, nu schelălăie, nu aleargă, ci zace pur şi simplu toată ziua şi toată noaptea pe scările de la intrare. Nici măcar defilarea celor trei pisici aflate în dotarea socrilor lui Dănuţ nu îi trezesc spiritul competiţional. Personal, am observat de două ori cum una din pisici dormea sforăind practic pe el ca pe o saltea, lucru inacceptabil chiar pentru o persoană tolerantă cum sunt eu...

E o zi rece de toamnă şi ploaia burniţează mărunt. Mă aflu în apropierea locuinţei numitului Dănuţ în vederea unei partide de whist. Fiecare dintre participanţi îşi aduce aportul propriu: Dănuţ ne oferă masa de joc, Mirciulică aduce pachetele de cărţi de joc, Iulică aduce patru sticle cu suc, iar eu aduc seminţele de floarea soarelui atât de necesare unei bune desfăşurări. Se anunţă o partidă de pomină dacă ne luăm doar după numărul de pachete de seminţe pe care le transport prin buzunare. Bag de seamă că lumina de la intrare nu funcţionează aşa că, doar la lumina ferestrelor şi orbecăind prin ploaie dibuiesc poarta, intru în curte, ajung la treptele de la intrare, îmi şterg temeinic şi civilizat pantofii pe preşul de la intrare şi pătrund în casă. Dănuţ mă aude bocănind la uşă, aşa că apare şi el în hol însoţit de consoarta din dotare. Îi salut, la care Dănuţ, ca o gazdă bună şi politicoasă ce se află, îmi răspunde:

- Vezi că-mi murdăreşti parchetul!

Este modul lui delicat de a-mi răspunde la salut, avertizându-mă că trebuie să mă şterg pe pantofi sau să mă descalţ şi să iau o pereche de papuci. Nu suport neadevărul sau ascunderea lui, aşa că îi răspund prompt:

- Nicio şansă! M-am şters bine pe covoraşul de la intrare.

- Care co… începe să îmi răspundă mirată soţia lui Dănuţ.

Dar nu apucă să-şi continue cuvântarea că uşa bubuie de perete şi în prag apare victorios Iulică.

- Saluti a tutti! zbiară în stilu-i caracteristic. Să nu-mi zici nimic de parchet, îi spune el lui Dănuţ în loc de salut dovedind o bună cunoaştere a obiceiurilor casei, pentru că m-am şters un sfert de oră pe covoraş, încheie el scurta-i cuvântare şi trânteşte sticlele de suc pe podea. Dănuţ, de ce nu repari odată lumina aia că nu se vede mai nimic pe trepte? continuă el cu tupeu.

E rândul soţiei lui Dănuţ ca să ia atitudine:

- Staţi olecuţă! Care covoraş, frate, că m-aţi înnebunit. Ce covoraş, ce tot îi daţi cu covoraşul?

Instantaneu amuţim uitându-ne oripilaţi unul la altul fulgeraţi de un gând sinistru…

P.S. Pentru iubitorii de animale şi asociaţiile care se ocupă cu protecţia animalelor, vă confirm că numitul Jean Francois Pierre de la Ratatoiulle aka Piţi nu a fost lezat fizic sub nicio formă ca urmare a acţiunii mai sus povestite. Singurul efect palpabil a fost acela că seara de whist s-a transformat într-o seară de spălat a căţelului cel blând şi blănos.

Să auzim de bine!