Vine, vine primăvara!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu mai este nicio îndoială: primăvara îşi întinde braţele spre noi.

Gata cu frigul din case sau din autobuze, gata cu ninsorile abundente şi nămeţii făcuţi pe trotoare pentru ca apoi, să fie aruncaţi înapoi în stradă.

Gata cu hainele groase şi incomode care ne micşorează spaţiul vital în autobuze. Gata cu cizmele de fiţe la care vezi că s-a dezlipit talpa după a doua purtare. Gata cu hainele ude puse pe caloriferele reci ca să se usuce. Gata cu toate aceste necazuri.

De acum încolo, este primăvară, asta e cert. Zăpada se va topi şi va lăsa la iveală mormanele de gunoaie neculese de luni de zile. Vremea se va încălzi şi natura va reveni la viaţă. Păsările cerului vor umple iarăşi aerul de trilurile lor şi maşinile de găinaţi. Boscheţii şi tufele de pe marginea aleilor vor înflori în toată splendoarea lor, permiţând potăilor să-şi facă nevoile în condiţii de vizibilitate redusă pentru pietoni.

Vom purta haine tot mai uşoare, iar femeile cizme îmblănite până încolo, către 45 de grade la umbră, da’ de le-o cunfunda cineva cu Britney Spears. Bărbaţii vor putea purta din nou pantaloni scurţi, tocmai buni ca să-şi etaleze tatuajele stupide făcute pe gambele păroase şi crăcănate. Soarele ne va bronza pe durata unor zile care vor deveni tot mai lungi, exact ceea ce îşi doresc beţivii de la colţurile blocurilor. Autobuzele se vor umple din nou de larma şi de veselia tinerilor, alături de mirosurile grele de transpiraţie.

Oamenii vor ieşi tot mai des şi cu mai mare plăcere din casă pentru a călători în autobuze cu scaunele lipicioase de la boschetarii care le-au utilizat până atunci. Şoferii vor găsi mult mai multe locuri în care să-şi poată parca maşinile, urmărind să blocheze cât mai multe locuri cu o singură maşină parcată în cea mai deplină nesimţire. Populaţia îşi va îndrepta cu drag privirile către munţii noştri cei semeţi, ale căror pajişti vor fi umplute în regim de urgenţă de gunoaie.

Ştrandurile se vor deschide, tonetele nu vor mai prididi cu vânzarea sucurilor şi a apei minerale, terasele vor deveni neîncăpătoare, va începe migraţia sezonieră către litoral sau zonele de agrement.

Dar, mai presus de toate, vor înflori magnoliile...

Să auzim de bine!

E primăvară

Imagine preluatăde pe haaga.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cei mai atenţi dintre voi au observat că fiecare anotimp îşi are specificul său. Vara este anotimpul concediilor, al arsurilor căpătate la plajă şi, pentru mine, al excursiilor în Grecia (ah, nu mai vine odată concediul ăla...). Toamna este anotimpul recoltelor bogate culese de harnicii noştri fermieri de pe glia lăsată de izbelişte a patriei. Iarna este anotimpul săniuşului, al excursiilor montane şi al schiatului în Austria. A mai rămas primăvara. Ei bine, dragii mei, primăvara nu este numai anotimpul revenirii la viaţă, ci este şi anotimpul curăţeniei.

Să facem curăţenie, murmură gospodinele cu baticuri legate pe cap în timp ce soţii lor stau cu prietenii la o berică pe terasă.
Să facem curăţenie, cântă ecologiştii voluntari în timp ce strâng gunoaiele lăsate de românii ieşiţi la un grătar la iarbă verde.
Să facem curăţenie, declamă Boc, în timp ce întocmeşte o nouă listă de disponibilizări pentru bugetari.
Să facem curăţenie, declară ritos ONU, în timp ce mai trimite un nou raid pe capul lui Gaddafi.
Să facem curăţenie, recunosc şefii vămilor în timp ce mută în alte camere coşurile de gunoi în care strâng şpaga zilei.
Să facem curăţenie, recunosc cei din administraţia domeniului public. Ei, aici e buba! Ca să-şi realizeze crezul, ei trimit cohorte de măturători ca să bântuie aleile dintre blocuri ridicând nori de praf mai ceva ca Vezuviul în plină erupţie. Imaginea este deosebit de mobilizatoare. Mai că-ţi vine să pui mâna pe un târn ca să dai şi tu o tură...
Dar nu acesta este aspectul cel mai interesant. Ce este cu adevărat interesant şi atractiv este rezultatul muncii lor. Acesta se materializează în grămezi de gunoi, strânse în pungi negre din plastic sau lăsate grupate la marginea aleilor. Atât. Strânse în pungi sau lăsate grupate la marginea aleilor. Din acest moment, nimic nu se mai întâmplă. Nimeni nu mai vine să strângă nici pungile şi nici grămezile. Ele rămân acolo, la marginea drumului în voia Domnului. Nimeni şi nimic nu te mai scapă de ele.
Cu trecerea timpului, văzând şi această atitudine, sunt tot mai convins de modul dispreţuitor în care noi, românii, tratăm nu numai munca altora, ci chiar munca proprie.
Să auzim de bine!