Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Aceasta va fi, pentru moment, ultima postare pe teme turceşti. Pentru moment, pentru că mai am multe întâmplări de povestit legate de vizitele mele în Turcia, dar nu vreau să devin monoton.
Sunt convins că cele văzute de mine nu pot fi aplicate întregii populaţii turce. Sunt la fel de convins că nu tot ce se întâmplă în Istanbul se întâmplă şi în ultimul cătun din munţi. Cunosc statutul femeii turce şi condiţia ei. Sunt convins că au şi ei nemurile lor proaste, hoţii lor sau criminalii lor. Dar la fel de convins sunt că ceea ce am văzut în Istanbul în materie de comportament civic, NU am văzut nicăieri în România, ţară pe care, vă rog să mă credeţi, o cunosc foarte bine.
Vă povesteam mai dăunăzi despre comportamentul exemplar al unui poliţist turc, care m-a condus la ieşirea din oraş. Acum, mă voi referi la un alt exemlu de comportament civic.
Mă aflu la coadă la intrarea în Sfânta Sofia. Chiar dacă nu este o zi de odihnă, afluenţa este enormă date fiind importanţa obiectivului şi numărul enorm de turişti. Coada nu e o coadă ca oricare alta. Pe lângă faptul că trebuie să cumperi bilet, eşti controlat la intrare la fel ca pe aeroport, cu tot felul de detectoare. Iar dacă mai ai şi o gentuţă sau un rucsac în spinare, poţi fi sigur că vei avea parte de un tratament special. Terorismul e o treabă serioasă, iar oficialităţile o tratează ca atare.
În faţa mea, aliniaţi frumos în coloana care se întinde pe o lungime apreciabilă, trei persoane îşi aşteaptă rândul: tatăl, mama şi un copilaş de maximum doi anişori aflat într-un cărucior. Adică o familie. Nu le pot identifica naţionalitatea şi nici nu mă interesează. La intrarea în sfântul lăcaş văd o mulţime de poliţişti în plină activitate. Coada înaintează încet. La un moment dat, unul din poliţiştii de la intrare îşi aruncă privirile spre coadă şi observă familia din faţa mea. Instantaneu, lasă orice altceva şi se îndreaptă spre noi. Ajuns în dreptul familiei, se adresează doamnei şi ţinând-o politicos de braţ, o conduce cu copilaş cu tot în faţa rândului, chiar la intrare.
Cine a mai văzut aşa ceva în România este rugat să ridice mâna.
Să auzim de bine!
Aceasta va fi, pentru moment, ultima postare pe teme turceşti. Pentru moment, pentru că mai am multe întâmplări de povestit legate de vizitele mele în Turcia, dar nu vreau să devin monoton.
Sunt convins că cele văzute de mine nu pot fi aplicate întregii populaţii turce. Sunt la fel de convins că nu tot ce se întâmplă în Istanbul se întâmplă şi în ultimul cătun din munţi. Cunosc statutul femeii turce şi condiţia ei. Sunt convins că au şi ei nemurile lor proaste, hoţii lor sau criminalii lor. Dar la fel de convins sunt că ceea ce am văzut în Istanbul în materie de comportament civic, NU am văzut nicăieri în România, ţară pe care, vă rog să mă credeţi, o cunosc foarte bine.
Vă povesteam mai dăunăzi despre comportamentul exemplar al unui poliţist turc, care m-a condus la ieşirea din oraş. Acum, mă voi referi la un alt exemlu de comportament civic.
Mă aflu la coadă la intrarea în Sfânta Sofia. Chiar dacă nu este o zi de odihnă, afluenţa este enormă date fiind importanţa obiectivului şi numărul enorm de turişti. Coada nu e o coadă ca oricare alta. Pe lângă faptul că trebuie să cumperi bilet, eşti controlat la intrare la fel ca pe aeroport, cu tot felul de detectoare. Iar dacă mai ai şi o gentuţă sau un rucsac în spinare, poţi fi sigur că vei avea parte de un tratament special. Terorismul e o treabă serioasă, iar oficialităţile o tratează ca atare.
În faţa mea, aliniaţi frumos în coloana care se întinde pe o lungime apreciabilă, trei persoane îşi aşteaptă rândul: tatăl, mama şi un copilaş de maximum doi anişori aflat într-un cărucior. Adică o familie. Nu le pot identifica naţionalitatea şi nici nu mă interesează. La intrarea în sfântul lăcaş văd o mulţime de poliţişti în plină activitate. Coada înaintează încet. La un moment dat, unul din poliţiştii de la intrare îşi aruncă privirile spre coadă şi observă familia din faţa mea. Instantaneu, lasă orice altceva şi se îndreaptă spre noi. Ajuns în dreptul familiei, se adresează doamnei şi ţinând-o politicos de braţ, o conduce cu copilaş cu tot în faţa rândului, chiar la intrare.
Cine a mai văzut aşa ceva în România este rugat să ridice mâna.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!