Un studiu despre Smart parking

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Trebuie să admit că am avut un sentiment ciudat când am văzut lipite pe uşile blocului primele anunţuri despre Smart parking. Credeam că e vorba de reclama la un film american. Dar, după nici o săptămână, a apărut primul muncitor. Iar în zilele următoare, cel de-al doilea şi cel de-al treilea. Încet, încet, am văzut cum se ridică parcarea etajată în spatele blocului meu. Practic, într-o lună a fost gata. Construcţia ei a fost un real element de socializare: vecinii, până atunci duşmănoşi din cauza luptei pe locurile de parcare, deveniseră prieteni, discutau, schimbau impresii, îşi făceau planuri. Nu m-a mirat când am văzut un mic grup format ad-hoc cum pleacă la o bere mică. Toţi recunoşteau impactul deosebit al construcţiei şi avantajele ei deosebite. Gata, îmi ziceam, s-a terminat cu ştergătoarele ridicate, cu uşile zgâriate cu cheia sau bilete triviale lăsate în parbriz (acţiune la care, trebuie să recunosc, am fost şi eu un participant activ).
Ce e drept, e drept. După finalizare, construcţia a mai stat o lună închisă până s-au obţinut toate aprobările. Rău nu a fost pentru că legăturile timide formate între posesori au avut prilejul să se cimenteze. Nu m-ar mira să aud că au fost încheiate căsătorii sau cine ştie ce legături de familie. Oamenii au obţinut şi cartelele, şi codurile, şi cheile, aşa că au dat buzna, cu mic cu mare ca să-şi ocupe locurile alocate. Prima zi a fost sublimă. Îi vedeam cum, după ce-şi băgau maşina şi poarta se închidea, omul se dădea puţin mai în spate şi admira minunea tehnicii de care el, un simplu posesor auto până atunci, era acum beneficiar. Un vecin îmi povestea că l-a văzut pe unul din aceşti fericiţi posesori de locuri Smart parking cum îşi făcea poze cu familia în faţa construcţiei.
Dar constructorul a omis din calcul două aspecte: că parcările vor fi amplasate în România şi că aici, în această zonă geografică, ziua alternează cu noaptea. Aşa că, într-una din primele seri de după inaugurare a apărut şi prima fisură: şoferii care veneau mai târziu de pe drumuri au găsit că cel mai ferit şi accesibil loc de parcare din zonă este chiar ÎN FAŢA porţii parcării! Efectul a fost devastator: cei care doreau să intre mai târziu nu mai puteau, iar cei care doreau să iasă mai devreme se izbeau de acelaşi baraj. În orice rău e un bine pentru că a fost un prilej nesperat de a auzi de la cei frustraţi cele mai moderne înjurături atât dimineaţa, cât şi seara. Sincer, într-o zi era să întârzii la serviciu pentru că nu mă mai săturam ascultându-i. Colac peste pupăză, Dumnezeu ne-a blagoslovit cu o iarnă bogată. A nins şi iar a nins, iar zăpada s-a depus nămeţi. Acum vine un mic test de final: unde credeţi că au aruncat zăpada cei cu maşinile parcate în jurul parcării? Cine a răspuns că ÎN FAŢA uşii parcării a câştigat automat 10 puncte şi un drum pe banii lui într-o excursie de „shopping”.
Morala povestirii? Nimic nu-l poate opri pe şoferul autohton să facă ce vrea cu maşina lui. Şi cu zăpada din jurul ei.
Să auzim de bine!