„La aniversară”

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ăsta e avantajul unui blog personal: poţi să trâmbiţezi bucuriile sau să îţi plângi necazurile. Iar astăzi e zi de bucurie, deşi nu e o zi a mea. Dar titulara, da, este a mea! Cine e titulara?
Este cea care mă linişteşte atunci când un coşmar mă sperie în miez de noapte,
Este cea care mă trezeşte dimineaţa în mângâieri şi sărutări şi în parfum de primăvară,
Este cea pe care o ocrotesc nu doar pentru că îmi ţine capul în poala ei,
Este cea pe care o încurajez nu doar pentru că mă ţine de mână,
Este femeia cu ochii mari şi blânzi şi cu mâini gingaşe,
Este femeia căreia îi admir picioarele cu coada ochiului,
Este femeia după care întorc capul pe stradă până o văd suindu-se în autobuz,
Este femeia care mi-a dat inima ei şi căldura ei,
Este femeia care îmi ascultă vorbele cu inima şi le înţelege cu mintea,
Este femeia care are încredere absolută şi necondiţionată în mine,
Este jumătatea mea căreia i-am jurat grijă şi ocrotire şi care mi-a jurat însoţire pentru toată viaţa.
Ei, da, este femeia mea, amanta mea, confidenta mea, iubita mea, prietena mea, în două cuvinte, soţia mea, iar astăzi e ziua ei aniversară şi aceste rânduri le-am scris ca să-i arăt doar a milioana parte din dragostea şi respectul ce i le port şi îi dedic un

Poem
de Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Să auzim de bine!