Îmbinarea frumosului cu utilul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
De-a lungul istoriei sale zbuciumate omenirea s-a străduit din toate puterile să îmbine frumosul cu utilul. În mod tacit, se intuia că produsul din Frumuseţe şi Util trebuia să fie constant. Altfel spus, o creştere a frumuseţii se făcea în detrimentul utilităţii şi reciproc. Ideea a apărut odată cu zorii omenirii, dar primele ei materializări de amploare au fost piramidele egiptene. Aceste nu au nici urmă de frumuseţe, dar sunt deosebit de utile din punct de vedere al materializării cunoştinţelor matematice. Ulterior, vechii greci au materializat în sculpturile lor cele mai frumoase trăsături ale corpului omenesc, dar fără nicio utilitate, având în vedere că frumuseţile respective au fost şi au rămas simple statui.
Oamenii nu au reuşit să dea o formă ştiinţifică respectivei idei, dar odată cu dezvoltarea termodinamicii s-a observat o oarecare analogie cu celebra formulă P*V = constant.
Moda şi cinematografia au facilitat apariţia unei formule derivate în care constanta este reprezentată de produsul dintre Frumuseţe şi Prostie. Sau, altfel spus, cu cât o persoană este mai frumoasă, cu atât prostia îi este mai evidentă. Un exemplu deosebit de elocvent al materializării acestei formule este cazul prezentatoarelor posturilor noastre de televiziune. În acest aspect particular al formulei s-a observat şi o oarecare pedeapsă aplicată respectivelor proaste prin căsătorirea lor cu fotbaliştii găsiţi disponibili.
Până acum societatea a asistat placidă la apariţia şi dezvoltarea respectivelor constante, iar oamenii de ştiinţă au fost preocupaţi de lucruri mult mai serioase, cum ar fi numirea lui Băsescu ca academician. Dar nimeni nu a reuşit să găsească până acum o aplicare concretă, în folosul societăţii a respectivelor formule. Iată că viaţa nu stă în loc şi îşi găseşte singură soluţiile.
Nu de mult timp a apărut pe micile ecrane o reclamă thriller. Este vorba de reclama unei bănci în care apare o vrăjitoare, un personaj grotesc şi sinistru care încearcă să facă nişte vrăji voodoo asupra unor tineri inocenţi. Efectul paselor şi vrăjilor pare evident din moment ce tinerii încep să copieze mişcările de caracatiţă ale maşterei. Că este vorba de o vrăjitorie nu încape nicio îndoială din moment ce este îndeobşte cunoscut faptul că niciodată, dar niciodată tinerii nu ascultă de bătrâni.
Pe când populaţia României urmărea cu un deosebit interes respectiva reclamă încercând să-i desluşească tâlcurile ascunse, iată că o nouă nenorocire s-a abătut asupra bietei ţărişoare: norul de cenuşă emanat de un vulcan islandez. În stilul lor specific, românii au început să se vaite în loc să caute soluţii. Profitând de ocazie, românii se vaită acum de necazurile produse de nor, se vaită de soacre cicălitoare sau de gineri beţivi, se vaită că nu mai e Andrei Gheorghe purtător de cuvânt sau că nu se ieftinesc ardeii verzi.
Văzând disperarea ce a cuprins poporul, ca un bun patriot ce sunt, mă gândesc la faptul că, în sfârşit, viaţa ne oferă posibilitatea aplicării concrete pentru prima dată în istorie a respectivei formule, Frumuseţe * Utilitate egal constant şi aceasta ar fi:
SĂ FIE PROIECTATĂ IMAGINEA RESPECTIVEI VRĂJITOARE CĂTRE NORUL DE CENUŞĂ. Urâţenia ei şi a reclamei sunt atât de mari încât utilitatea le va creşte nemăsurat şi, cu siguranţă, acesta se va speria şi se va retrage nu în Islanda, de unde a pornit, ci tocmai în fundul pământului. Şi asta, în sunetele triumfale ale melodiei interpretate de Dan Bitman.
Să auzim de bine!