Curăţarea zăpezii (revenire)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dragii mei, cu alese sentimente de mândrie patriotică şi înaltă satisfacţie muncitorească, vă anunţ că trebuie să revin la articolul "Curăţarea zăpezii" din 11 ianuarie anul curent. Motivul este că, de câteva zile admir echipe de lopătari (=muncitori dotaţi cu lopeţi) lucrând harnice pe marginea principalelor bulevarde ale frumoasei noastre capitale.
Ce lucrează? Ehei, aici e aici! Diferite activităţi. Una este aceea că strâng zăpada de la marginea străzilor şi o aruncă pe trotuare. Acţiunea are un dublu scop: strada rămâne curată din bordură în bordură, iar pietonii nu mai pot traversa pe unde vor ei, fiind obligaţi să treacă doar prin potecile special amenjate şi acolo, doar în şir câte unul. Deja a fost semnalată o reducere drastică a accidentelor rutiere. Faptul că oamenii alunecă în neştire pe potecile înguste rămase nu se pune.
Al doilea tip de activitate este aceea de a strânge zăpada în mormane, apoi de a o încărca cu lopeţile în cupele unor excavatoare care, la rândul lor o aruncă în nişte bene abandonate din loc în loc. Vederea acestor echipe a produs asupra mea un efect devastator.
În primul rând, tot stresul provocat de deplasarea către serviciu a dispărut. Toată apăsarea, toată tristeţea inerente acestei acţiuni nu mai există atâta timp cât văd elanul şi dragostea de muncă pe care le manifestă aceste echipe. O singură privire către ei şi mă simt un alt om, un om renăscut.
În al doilea rând, uitându-mă la ei, văd cu adevărat ce înseamnă preogresul tehnic, ce înseamnă secolul al XXI-lea. Ce utilaje, ce productivitate, ce maşini care curăţă singure toată strada! Iată, aici vezi adevărata forţă brută a muncii, cea care a dus omenirea pe noi culmi de progres şi civilizaţie!
Privindu-i cu înaltă mândrie patriotică îmi dau seama că, în acest mod, cu siguranţă până în august nu va mai rămâne strop de zăpadă în capitala frumoasei noastre patrii.
Să auzim de bine!