Elena Udrea

Să auzim de bine!
Aşa cum declaram şi într-un articol anterior, nu sunt înregimentat politic. Şi nu numai. Am căutat să fiu independent în judecăţile mele şi să nu fiu robul patimii sau al ambiţiilor inutile. Încerc să-mi păstrez o minimă obiectivitate faţă de lumea care mă înconjoară. Singurul filtru pe care-l utilizez este cel al bunului simţ. Simţ cu care, după cum spunea G.B. Shaw, nu ne naştem... Deşi evit de ani buni să citesc vreun ziar, de voie, de nevoie, mă mai uit la televizor. Asta face inevitabilă urmărirea unor reportaje sau emisiuni, chiar dacă nu le suport în întregime. Iar atunci când urmăresc un reportaj, sunt atent atât la calitatea informaţiei, cât şi calitatea imaginii.
Astfel, am putut constata existenţa unor reporteri care, înainte de a începe să vorbească, trag aer în piept cu zgomotul unei locomotive. Şi nimeni nu le zice nimic. Am putut constatat existenţa unor reporteri care fac greşeli gramaticale enorme. Şi nimeni nu le zice nimic. La fel de bine am constatat existenţa unor reporteri care au o exprimare atât de încâlcită şi ilogică încât nu poţi înţelege ce vrea să spună. Şi nimeni nu le zice nimic. Dar, la fel de bine, am constatat existenţa unor reporteri misogini. Şi nimeni nu le zice nimic. Iar cel mai concludent exemplu este cel al Elenei Udrea. Dacă este vorba de o filmare din cadrul unei reuniuni de Guvern, i se filmează buclele părului, culoarea unghiilor, lungimea rochiei, dar nu este filmată atunci când, în calitate de ministru, face o declaraţie sau un comentariu. Aşa cum se întâmplă în cazul miniştrilor bărbaţi. Cred că am văzut cel puţin trei reportaje făcute pe plaja din Mamaia, ocazie în care reporterul a avut adevărate crize de fetişism, filmându-i numai călcâiele sau degetele de le picioare. Mă întreb, oare călcâiele lui Videanu nu sunt la fel de relevante? Reporterii noştri au ajuns la concluzia că nu, ele nu se compară cu ale Elenei Udrea. Atunci când este prezentă la o reuniune sau un spectacol, i se filmează picioarele, pantofii, poşeta sau orice altceva, dar care nu sunt imagini relevante pentru un reportaj. Oare frizura lui Geoană nu e la fel de relevantă? Se pare că nu, pentru că nu am văzut niciun reporter preocupat de ea. Că este sau nu o femeie frumoasă e un lucru de discutat.
Dar accentul care se pune cu atâta intensitate pe aspectul ei fizic, comparativ cu atitudinea faţă de oricare alte personalităţi politice, depăşeşte bunul simţ. Nu am văzut niciun reportaj în care să se comenteze frumuseţea lui Hrebenciuc, de exemplu. Pentru mine, imaginile şi comentariile făcute pe seama înfăţişării, ei mi se pare manifestări de misoginism din cele mai clare. Este reluată la o altă scară atitudinea tabloidelor, atitudinea de spectatori prin gaura cheii care, se pare că a devenit o dominantă a noastră. Dar lucrurile nu se opresc aici. În toată mass media are loc o adevărată exorcizare a Elenei Udrea. Niciun ministru nu beneficiază de o asemenea analiză dură şi nemiloasă a acţiunilor desfăşurate, niciun ministru nu e atât de pomenit în comentarii, indiferent dacă are legătură sau nu, ca Elena Udrea. E vinovată de toate relele, de toate imaginile nefavorabile ale ţării, până la urmă cred că va fi găsită vinovată că s-a născut. Berceanu a dat-o în dude cu autostrăzile? Şi ce dacă? hotărăsc reporterii noştri. Au fost câteva ştiri, vreo două comentarii. Că este vinovată sau nu, că face greşeli sau nu, astea nu sunt acţiuni specifice numai ei, ci şi altor miniştri sau parlamentari. Emisiuni întregi sunt dedicate acţiunilor desfăşurate de ea, în detrimentul prezentării acţiunilor altor personalităţi politice. Faptul că este bogată, faptul că a reuşit în viaţă nu consider că sunt nişte tare, decât în măsura în care le privim printr-o mentalitate comunistă. A fraudat vreun fond avut la dispoziţie sau şi-a dobândit averea în mod ilicit? Să-şi spună justiţia cuvântul. Lucrurile s-ar rezolva mult mai simplu dacă cel care o suspectează ar chema-o în instanţă. M-am săturat să-i văd pantofii la fiecare telejurnal, m-am săturat să aud cât de proastă este la fiecare emisiune de analiză.
Cu mic cu mare ne conformăm comportamentului de chibiţ. Să fim oare o naţiune de chibiţi misogini? Îmi doresc ziua când voi putea deschide televizorul fără să mi se prezinte imagini cu călcâiele ei, când, auzind pomenit numele ei de vreun reporter, să mă întreb „oare ce mai face Elena Udrea, că nu am mai auzit de mult de ea?”
Să auzim de bine!