Mutu m-a lăsat mut

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă declar pe cuvânt de onoare: nu am fost la niciun meci de fotbal pe stadion, nu am vizionat niciun meci de fotbal la televizor, nu am ascultat niciun meci de fotbal la radio, nu cunosc nimic despre niciun fotbalist, nu am făcut niciodată, cu nimeni, vreun comentariu legat de fotbal. Iar unul din motivele pentru care am această atitudine faţă de fotbal, este că, atunci când deschid televizorul sau aparatul de radio şi urmează “Ştiri sportive”, ei bine, la aceste ştiri nu se vorbeşte decât despre fotbal. Şi, vreau, nu vreau, măcar până schimb postul, tot aud de numele Mutu. Mai mult, cu câteva zile în urmă am citit într-un ziar de seară un articol despre ultima lui prostie. Aşa că, având în vedere cele de mai sus, tot ce va cuprinde acest articol rămâne la stadiul celei mai subiective păreri.
Articolul din ziar se referea, evident, la faptul că respectivul a fost găsit pozitiv la ultimul control antidoping. Mai mult de atât, acum a fost A DOUA oară în ACEST AN când a fost găsit pozitiv, după ce trecuse cu timp în urmă printr-o experienţă similară care a avut ca rezultat excluderea lui dintr-o echipă. În mod absolut normal, se naşte prima întrebare:
- De câte ori trebuie să fie găsit pozitiv la controlul antidoping un sportiv pentru a se ajunge la concluzia că lui nu îi place să facă sport, ci să se drogheze?
Pentru că, la un asemenea număr de cazuri, nu se mai poate pune problema lui „a greşit şi el săracu’” sau „ei, nu a fost atent” sau „are duşmani care îi vor răul” sau „medicul trebuia să-l urmărească” şi alte bazaconii asemănătoare. În această situaţie voi credeţi că a greşit? Eu nu.
În articol, tatăl lui ne dă amănunte considerate relevante pentru caz. Prima afirmaţie este că el a luat “pastilele”, deci pluralul, nu una singură, crezând că sunt naturiste. Voi credeţi că un sportiv de performanţă ia pastile naturiste pentru slăbit aşa, din senin, când stă la un şpriţ cu neamurile? Că are nevoie, admiţând că nevoia e reală, de aşa ceva când are un batalion de medici la uşă? Eu nu.
Amănuntele continuă cu afirmaţia că a luat aşa, din curiozitate. Voi puteţi crede că un sportiv adult, la vârsta şi performanţele lui, ia „o pastilă” de slăbit din curiozitate? Ca să vadă ce? Voi credeţi că el se aştepta ca doar o singură pastilă să-şi facă efectul instantaneu şi să plece mai slab de la masă? Eu nu.
În articol se pomeneşte de faptul că pastilele erau la mama lui în poşetă, urmând să le dea unei rude din Italia de-a soţiei lui Mutu. Voi credeţi că o persoană care lucrează în cadrul unei ambasade din Italia, care are o nepoată (soţia lui Mutu) atât de bogată, căsătorită cu un am atât de bogat ca Mutu, are nevoie să-i aducă cineva pastile de slăbit cumpărate în Piteşti? Eu nu.
Şi mai am o nedumerire. Din acelaşi articol, reiese că toată întâmplarea s-a petrecut la masa de Crăciun. Voi credeţi că nişte oameni normali şi care nu se văd cu lunile, se strâng la masa de Crăciun ca să-şi transmită cutii de pastile naturiste de slăbit şi stau la masă cu cutiile în poşetă? Eu nu.
Asta a fost. Repet că aceste sunt părerile mele, adică ale unei persoane neautorizate şi necalificate nici măcar pentru postura de microbist.
Să auzim de bine!