Portretul românului debitor, de Irina Olteanu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Aşa după cum precizează politica blogului, cu acordul proprietarului, pot publica materiale pe acest blog şi alte persoane. Persoane care, după cum veţi vedea în rândurile de mai jos, se întâmplă ca să aibă un real talent literar. Materialul a fost transpus exact în forma în care a fost trimis, cu exprimarea şi ortografia originale. Ce pot să mai spun? Că îi doresc succes şi sper ca să mă mai onoreze cu articole de calitate.

Îi vezi în parcuri, în autobuze, la coadă la pâine. Şi toţi par cumva înfrăţiţi printr-o vitregie a naturii, printr-o mină lipsită de mimică, o încruntare fără riduri, o încrâncenare fără scrâşnetul dinţilor. Privesc în gol şi par pierduţi într-o lume paralelă, visând la vremuri mai bune. Vremuri fără apăsarea ratelor la casă şi la maşină, fără greutatea celor cinci carduri de credit din portofele. Care şi în somn urlă după scadenţă. Scadenţă, un termen bancar care acum, a devenit o tristă rutină.

Cu studii medii şi uneori superioare, uită parcă de tot ce-i înconjoară şi-şi tuguiază mereu a dispreţ buzele subţiate de ură, dar pline de venin pe care ţin morţiş să-l transmită genetic. Căci vezi copiii care-i însoţesc cu aceleaşi feţe triste şi apatice, tânjind după puţină atenţie.

Viaţa i-a încremenit undeva pe la mijlocul existenţei într-o aşteptare dureroasă şi parcă fără sfârşit. Toţi speră la ceva mai bun, dar numai un 6/49 le-ar putea schimba destinul.

În cazul în care ai comis imprudenţa să-i atingi, trebuie să te înarmezi cu dopuri antifonate pentru a stăvili avalanşa de injurii nemeritate. Locul lor de parcare, garantat de sfânta chitanţă ADP, este sacru, iar dacă ai avut cumva proasta inspiraţie să-l/o pângăreşti, nu trebuie să te mire ştergătoarele ridicate, cauciucurile dezumflate sau, de ce nu, o vizită a poliţistului de proximitate. Dacă din plictiseală i te-ai adresat cumva, ai mare grijă ce spui şi, mai ales, pe ce ton, căci tot ce zici poate fi folosit împotriva ta. Bârfa e literă de lege, iar invidia ţi-o vei atrage chiar dacă ai doar o cameră în plus la apartamentul din Titan.

Vrei să ţi-l/-o faci duşman de moarte? Nimic mai simplu. Spune-i că ţi-ai luat o plasmă nouă şi ţi-ai atras antipatia şi ocările sale pentru tot restul lunii. Dar nu direct, bineînţeles, ci pe la spate, căci acolo doare cel mai tare.

Dacă-l/o întrebi cum se simte, îţi va răspunde că e cel/cea mai fericit/ă, dar coabitarea cu soacra/socrul, cumnatul/cumnata, căţelul, purcelul, şi-a lăsat profund amprenta asupra stării sale de optimism.

Butonând cu fervoare ultimul model de smartphone, nu are în buzunar nici bani de un covrig. E-adevărat, smartphone-ul e luat în rate pe 2 ani, dar ce contează?

Specimenul feminin manifestă în general un temperament arţăgos, corespondent fiindu-i temperamentul orgolios al variantei masculine. Cu origini preponderent rurale, urbanizate intensiv prin cultura de mall, manifestă o lipsă crasă de gust vestimentar. Cu toate că sunt la curent cu toate brandurile la modă, poartă haine posace, croite în special pe principiul „ce-i frumos, doar mie-mi place”.

Nu manifestă simţul umorului, uită de minima toleranţă şi singurul ţel este strict corelat cu ascensiunea corporatistă. Munca la birou de 10-12 ore e sfântă, cu riscul sacrificării sănătăţii psihice.

Prieteni? Toţi cei cu care împarte un interes comun (a se citi cel puţin un card de credit şi/sau minim o rată/leasing de rambursat) pentru putea plânge unul pe umărul celuilalt. Căci la ce altceva sunt buni prietenii? Hobby-uri? Bârfa cu aspect local sau internaţional, după caz, şi frecatul mentei, dudei sau al ţiparului, în funcţie de posibilităţi.

Cine e? E chiar tu, poate eu, noi la un moment dat în viaţă. Moment, de altfel, teribil de nefericit. Vrei să-l depăşeşti cu brio? Nimic mai simplu. Învaţă să spui nu. Spune nu la rata pentru un televizor nou sau la o altă maşină de spălat. Cele pe care le ai sunt suficient de bune. Şi nu uita să mai zâmbeşti din când în când. Chiar dacă ţi se pare că nu ai nici un motiv şi poate se uită lumea ciudat la tine. Vrei să ajungi ca el/ea? Ia-ţi un credit la bancă pe 30 de ani, câteva carduri de credit şi aşteaptă să te lovească criza.

NB: Studiul a fost realizat în urma analizei obiective asupra unui grup de 15 persoane cu vârsta medie de 35 ani şi vârsta maximă de 45 ani. Datorită logoreei cronicizate pe această temă, informaţiile necesare au fost obţinute extrem de facil.

 

Sper că v-a plăcut. Mie da, cu siguranţă!

Să auzim de bine!