Reflexivul de la fluture

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Gicu s-a aşezat la masă obosit după orele de serviciu. Mioara, soţia lui, tocmai pune ciorba în farfurii. Îi pune lui Vlad, copilaşul lor care se joacă cu lingura în farfuria goală şi se întoarce pentru a-i umple farfuria lui Gicu. Grăbit ca să îi întindă farfuria, Gicu loveşte cu cotul paharul în care urma să îşi pună şpriţul cotidian. Paharul se rostogoleşte spre marginea mesei şi îşi începe căderea spre pardoseală, dar Gicu, cu o mişcare rapidă a mâinii îl prinde din zbor.

- Formidabil! Ce reflexe ai! exclamă încântată Mioara cu ochii strălucind.

Tot stadionul aşteaptă cu răsuflarea oprită. Lică Ţâmburel, renumitul portar al echipei gazdă, va trebui ca să apere o lovitură de la unsprezece metri. Iar lovitura va fi executată de nimeni altul decât de renumitul atacant advers, Sile Gogeamitu. Sile se apropie încet de minge, o mai priveşte odată, îl priveşte atent şi pe Ţâmburel, se dă doi paşi în spate şi, cu un avânt extraordinar, trage un şut năprasnic. Mingea pleacă ca din puşcă spre colţul din dreapta jos al porţii. Ţâmburel începe să se întindă spre stânga, dar, cu un reflex formidabil, se răsuceşte în aer în sensul opus şi prinde mingea.

- Ce reflex, ce reflex, stimaţi telespectatori! urlă crainicul în televizoare.
Acestea au fost doar două exemple a ceea ce considerăm noi în mod uzual ca fiind una din definiţiile reflexelor, adică reacţii foarte rapide ale unui organism ca urmare a apariţiei unor stimuli neaşteptaţi.

Poza nr. 1

Sunt în bucătărie şi îmi fac de lucru cu spălatul câtorva farfurii... Brusc, sunt trezit din visarea pe care mi-o provoacă respectiva activitate de chemările insistente ale fetelor mele. Mă îndrept spre sursa exclamaţiilor şi dau de ele în dormitor. Mă strigau ca să vin să văd un fluture destul de mare, care aterizase pe perdea. Gestul fluturaşului mi se pare de bun simţ şi mă simt dator ca să imortalizez momentul. Apuc un aparat de fotografiat, mă apropii tiptil, focalizez şi îi fac o poză (poza nr. 1). Nu sunt mulţumit de calitatea expenerii pentru că respectivul este aşezat în contra luminii, drept pentru care activez bliţul aparatului, îl setez la puterea cea mai mică şi declanşez. Surpriză! În cadru am prins doar o parte din funduleţul gângăniei (poza nr. 2). Mai trag un cadru fără bliţ, dar sunt nemulţumit în continuare, aşa că iarăşi activez bliţul şi trag o poză. Aceeaşi surpriză: în cadru nu apare decât o mică parte din fluture, şi aia mişcată. Reiterez operaţiunea urmărind fluturaşul pe aproape toată suprafaţa perdelei, dar rezultatele nu se schimbă: dacă fotografiez cu bliţul, fluturele zboară, aproape că dispare din cadru. Acum, haideţi ca să vedem ce înseamnă asta.

Poza nr. 2

Bliţul acestui aparat este sincronizat cu obturatorul pentru o durată a expunerii de 1/160 secunde. Sincronizat, înseamnă că el va emite lumină simultan cu deschiderea obturatorului pentru această valoare de timp de expunere. Ce înseamnă 1/160 dintr-o secundă? Înseamnă că acea durată mică de timp pe care noi o numim secundă, a fost divizată în 160 de părţi. Altfel spus, trebuie ca să declanşezi de 160 de ori pentru a acoperi durata unei secunde... Sau, şi mai sugestiv, dacă o asemena părticică minusculă ar avea durata unei secunde, atunci o secundă echivalentă ar dura două minute şi patruzeci de secunde!

Ei bine, în acest interval minuscul, fluturaşul nostru anonim a reuşit ca să parcurgă, în mare, următorii paşi:

- Ocelii lui au recepţionat impulsul luminos,

- L-au transformat în semnal neuronal şi l-au trimis la ganglioni,

- Ganglionii au evaluat impulsul primit şi au decretat starea de pericol,

- După evaluare, au trimis impulsul nervos muşchilor din aripi şi picioare,

- Fibrele musculare au reacţionat la impulsuri şi au declanşat activitatea motrice,

- Fluturaşul a început ca să dea din aripi şi A APUCAT SĂ ZBOARE CALE DE VREO CINCI CENTIMETRI!

Toate astea în timp de 1/160 dintr-o secundă! Ei, acum, sper că vă este mult mai clar despre ce vorbim când ne referim la reflexe.

Să auzim de bine!