Reparaţiile din Codlea dăunează spiritului românesc

Imagine preluată de pe clubafaceri.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Scriam nu de mult o postare despre spiritul românesc. Era vorba de acea latură meschină a spiritului, care îi face pe oameni să rateze o apreciere ulterioară de înalt nivel pentru un câştig meschin, dar imediat.

Era vorba de acea latură a spiritului care duce meschinăria la un asemenea nivel încât ajungi ca să devii propriul tău duşman.

Era vorba de acea latură a spiritului care îl face pe om să îşi uite sau să îşi renege propria valoare, chiar morală, pentru o găinărie.

Concret, mă refeream la personalul unei mari întreprinderi care, din dorinţa de a face cât mai multe vizite în străinătate datorită activităţii de service, au ajuns ca să fabrice produse atât de proaste, încât nu mai aveau comenzi şi, implicit, nici vizite... Dar, se pare că aceasta nu este o latură a spiritului care acţionează singular, ci în strânsă corelare cu o alta, cu cea care îi face pe oameni ca să zică “după noi potopul”.

Încheiam postarea cu o întrebare retorică, întrebare care, de fapt, ascundea optimismul meu că românii nu sunt aşa.

La televizor, într-o emisiune de ştiri, este prezentat un filmuleţ făcut de un cetăţean onest al patriei, filmuleţ în care câţiva muncitori din Codlea, fără frică sau ruşine că sunt filmaţi, reparau în secolul al XXI-lea o ţeavă spartă, cu o sârmă şi o sticlă PET goală, lucrarea având binecuvântarea şefilor.

Dar nu acest lucru evidenţiază spiritul la care mă refer azi. Ceea ce făceau ei acolo era în buna tradiţie meşteşugărească din România a lui „merge şi aşa”... şi nu necesită comentarii suplimentare pentru că sunt convins că nimeni, niciodată nu ne va scoate asta din sânge.

Comentariul meu de azi se referă la spusele unei doamne vârstnice: ei, maică, ei fac aşa intenţionat, ca să aibă de ce veni iarăşi ca să repare...

În aceste condiţii, vă rog ca să îmi permiteţi să îmi retrag optimismul manifestat la sfârşitul postării precedente şi să accept ca existentă şi această latură a spiritului la români.

Să auzim de bine!