"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 15 septembrie 2011

Cine cui și de ce dă șpagă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Citim, auzim şi vedem zilnic exemple de oameni corupţi, de oameni care au acceptat ca să fie mituiţi, de oameni care şi-au dat cinstea pe bani sau cârnaţi de Pleşcoi...
Până aici, nimic nou sub soare. Asemenea specimene au fost, sunt şi vor mai fi. Doar utopia comunistă presupunea dispariţia lor. Rezolvarea nu constă în dispariţia lor, ci în ţinerea sub control. Iar asta, conform vechiului dicton că nu e nebun cine cere, ci e nebun cine dă, presupune mai mult o corecţie a celor care dau, despre care însă, aproape niciodată, nu se spune nimic. Nu se spune nimic nu la modul că nu ne este prezentată persoana, ci nu sunt comentate motivele mitei...
Haideţi ca să revedem şi să analizăm pe scurt un caz citit de curând în ziar. Un cetăţean, pe nume Ovidiu Rusu, l-a păcălit pe un bărbat cu suma de 9,2 milioane de lei vechi, după ce i-a spus acestuia că-l poate ajuta să aibă câştig de cauză în mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor.
Tot Ovidiu Rusu a păcălit două femei spunându-le că le scoate fiul, respectiv nepotul din arestul poliţiei, contra sumei de 1.200 de euro.
Acelaşi Ovidiu Rusu l-a escrocat cu 55.000 euro pe un afacerist sucevean arestat preventiv în toamna lui 2009 pentru că ar fi comandat incendierea pensiunii unui alt om de afaceri.
A continuat ca să primească şpagă de la A. E. S., sora unui tânăr condamnat pentru tentativă de omor. Pentru achitarea fratelui ei i-a cerut 9.000 de euro.
O altă clientă, a plătit 3.200 de lei, pentru a obţine o soluţie favorabilă într-un dosar civil din 2008, în care una dintre părţi era tatăl ei.
Danielei E. S. i-a cerut 55.000 de euro ca să-i scoată iubitul din puşcărie.
M. V. voia ca să câştige un proces aflat pe rolul judecătoriei şi să obţină un titlu de proprietate, aşa că i-a trimis nu mai puţin de 14.000 de euro.
I. B. l-a îmbogăţit cu 4.000 de euro pentru a-i angaja o rudă la Centrul Regional de Imigrări.
10.700 de euro a plătit şi V. B. pentru a o ajuta ca să câştige două procese aflate pe rolul instanţelor de judecată.
A. C. a plătit un comision de 4.000 de euro, pentru a-i câştiga un proces soacrei sale.
În perioada decembrie 2010–martie 2011, a păcălit trei femei promiţându-le fel de fel de servicii. Uneia dintre victime i-a luat 60.000 de lei, promiţându-i că va influenţa instanţa de judecată şi-i va întocmi documente legale pentru un imobil şi o suprafaţă de 28 de ari de teren. Celelalte două păgubite sunt mamă şi fiică: primei i-a spus că o ajută şi celei de-a doua că face demersurile pentru a întabula 50 de ari de teren. Tariful: 11.500.
Acestea au fost, pe scurt, faptele prezentate în ziar. Acum, haideţi ca să le analizăm puţin. Chiar pentru o persoană înzestrată cu un spirit de observaţie mai puţin dezvoltat, toate ne prezintă un numitor comun: în toate cazurile au fost solicitate obţinerea unor drepturi dincolo de lege, a unor drepturi sau foloase necuvenite. Nimeni nu a dat mită pentru că era condamnat sau acuzat pe nedrept, nimeni nu a dat mită doar pentru a urgenta o acţiune sau a scurtcircuita un rând de aşteptare, nimeni nu a dat mită pentru a fi pus sau repus în drepturile cuvenite prin lege. Numitorul comun al păcăliţilor a fost dorinţa lor de eludare a legii, minciuna şi înşelătoria la adăpostul legii.
Ce putem spune după o asemenea evidenţă? Că vom fi o ţară în care corupţia va dispărea şi, odată cu ea, cei care iau mită, exact atunci când vor dispărea cei care vor ca să dea mită...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!