"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

sâmbătă, 3 septembrie 2011

A murit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cel puţin aşa titrează agenţiile româneşti de ştiri. În vârstă de optzeci şi unu de ani, acesta ar fi decedat în spitalul Marie Curie.
Dacă omori un om eşti un criminal. Dacă omori un milion eşti un cuceritor. Aşa sună cuvintele lui Jean Rostand. Pentru o crimă există în orice sistem juridic pedepse mai mult sau mai puţin aspre. Pentru zece mii de crime nu mai există pedepse. Şi niciuna nu va părea suficientă. Dar pentru o viaţă salvată? Ce răsplată prevede legea? Dar pentru zece mii de vieţi salvate? Deja trecem de domeniul realului şi intrăm în cel al statisticii.
În mod curios pentru fiinţele înzestrate cu judecată numite oameni, suntem atraşi de cele mai multe ori de rău. De înfăţişările lui, de efectele lui, de prezenţa lui. Spre deosebire de bine, care trebuie făcut, răul există de la sine și nu necesită niciun efort. Pentru bine trebuie ca să te lupți.
Unii se luptă cu răul pentru victoria binelui. Alţii se luptă cu victoria binelui pentru stârpirea răului. Cei mai abili încearcă ambele metode. Iar unii reuşesc... Cu eforturi şi sacrificii mult mai mari şi mai valoroase decât ale celor care fac rău. Iar întâiul sacrificiu este uitarea de sine, supremul gest de dăruire. Pentru că nu poţi face bine dacă nu simţi ce simte cel aflat la nevoie, dacă nu trăieşti durerea sau suferinţa lui.
Într-o lume marcată de superficialitate, de ură şi dezmăţ, apar din suferinţă precum perlele şi astfel de oameni. Care trăiesc pentru alţii, suferă pentru alţii, mor pentru alţii, oameni rupţi total de vanitatea şi orgolilul inutile care ne caracterizează. Dacă gestul de a salva un om este sublim, cel de a salva un copil este dumnezeiesc. Dar cel de a salva mii sau zeci de mii de copii? Ce simte omul care face un bine unui semen? Dar care face bine unui număr de zeci de mii de oameni? Fiecare faptă bună făcută adaugă bogăție sufletelor noastre. Cât de bogat trebuie să fie omul care a făcut zeci de mii de fapte bune?
Gurile rele spun că profesorul Pesamosca a murit. Eu nu cred. Nu cred că poate muri un om care trăieşte prin alte cincizeci de mii de vieţi.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!