Temenii din dicţionar

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

De ceva vreme se face mare caz pe marginea sensului peiorativ al cuvintelor ţigan şi jidan. Dacă în cazul cuvântului jidan nu am nimic de comentat, deoarece este atât de de josnic, încât nu l-am acceptat şi nu l-am folosit niciodată, în cazul celui de ţigan lucrurile necesită uşoare clarificări.

Termenul de ţigan există indiferent că vrem noi sau nu, pentru că aşa s-a numit etnia asta de când e ea. Nu este un termen inventat de mine şi nici de voi şi, personal, nu am înţeles niciodată nimic peiorativ în el. Utilizarea termenului de rom în locul celui de ţigan este asemănătoare ca cea a utilizării termenului de maghiar în loc de ungur. Dar insisteţa de a schimba termenii intre ei mi se pare nu numai ciudată, ci de-a dreptul penibilă, dacă ne gândim cel puţin la faptul că istoria nu poate fi rescrisă. În urice scrie, de exemplu, că domnul Vlad Ţepeş a împroprietărit trei sate de ţigani, nu de romi şi aşa va rămâne, indiferent că le place sau nu. La fel cum cronicile scriu că triburile ungureşti şi nu triburile maghiare au ocupat Panonia intre 895 şi 907. Ne place sau nu, aşa e scrisă istoria, iar ambâţul ONG-urilor de azi nu mi se pare altceva decât o cale de a justifica banii cheltuiţi. Ţigani le spun în dicţionar francezii, la fel ca englezii, nemţii sau portoricanii. Pur şi simplu pentru că acesta este termenul, fără vreun sens peiorativ. Iar faptul că, în limba lor, aşa se spune la ţigan nu are nicio relevanţă pentru că, invocând acelaşi motiv, mâine pot cere să nu mai spunem apă pe româneşte, ci aşa cum se spune în limba lor. Oricum, conform dictonului afar-i vopsit gardul, înlăuntru-i leopardul, schimbarea numelui nu prea are legătură cu schimbarea trăsăturilor specifice unei etnii... Una peste alta, utilizarea termenului de rom nu va avea alt efect decât consolidarea confuziei existente între cuvintele rom şi român, lucru spre care ne îndreptăm cu paşi vioi şi fără asemenea ajutoare lingvistice... Dar, ca să rămânem în limitele cerinţelor ONG-urilor, aştept cu mare interes momentul când acestea vor cere asemenea schimbări Academiei franceze. Sau engleze. Sau italiene.

Dar mai există un aspect solicitat de ONG-uri cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună. Este vorba de precizarea în dicţionare a sensului peiorativ care i se acordă cuvântului ţigan, mai precis expresiei „te dau la ţigani”. Aici, deja lucrurile sunt de neînţeles. Pur şi simpu pentru că expresia nu are nimic peiorativ în ea. A da copilul la ţigani a fost o ameninţare legată de specificul migrator al acestora şi nu de conduita lor socială deşi, trebuie să recunoaştem, aceasta are multe aspecte demne de criticat. Altfel spus, cu această ameninţare atenţionai copilul că va fi alungat din casă fără posibilitate de întorcere. Este la fel de echivalentă cu aceea de “te dau la tuaregi”..., iar dacă aceasta nu a fost utilizată este pur şi simplu din cauză că românii habar nu aveau de existenţa tuaregilor la momentul respectiv.

În concluzie, în lumina noilor prevederi solicitate, cred că părinţii posesori de copii indisciplinaţi, au două posibilităţi:

1. Să-şi ameninţe copiii cu expresia „te dau la rom”, în locul aceleia de „te dau la ţigan”. În acest caz, există riscul ca un copil mai mofturos să răspundă „prefer să mă dai la ţuică”...

2. Să îşi sperie copilul cu expresia: dacă nu eşti cuminte, „te dau la francezi”, ceea ce, trebuie să recunoaştem, are mari şanse ca să aibă efectul scontat...

Să auzim de bine!