"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 16 mai 2011

Imaginea de ţară

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
După cum vă povesteam în postările mele anterioare, nu sunt un mare amator de filme americane. Nici măcar un mic amator... Dar există şi momente de rătăcire, momente în care, pentru o scurtă perioadă de timp, urmăresc vreun film difuzat la televizor. Aşa se întâmplă şi acum. Exact în momentul când intenţionez să comut pe Discovery, unul din personajele filmului îşi exprimă suferinţa că nu poate mânca o pizza ungurească, aşa cum este făcută ea într-un stabiliment din Chicago.
Afirmaţia personajului îmi stârneşte interesul. Pizza ungurească? De când e pizza pe pământ, aceasta a fost un produs italienesc. Şi nici nu am auzit ca ungurii să exceleze în asemenea preparate. A, vorbim de gulaş? Oho, cu prisosinţă! Papricaş? Cu siguranţă! Şi în altele. Dar nu în pizza. Atunci despre ce este vorba? stau eu şi mă întreb.
Dragii mei, răspunsul nu este departe. Nu este vorba de nimic altceva decât de reclamă. De adevărata reclamă de ţară pe care şi-o fac ungurii în locul celei cu frunze verzi pe pereţi... În contextul scenei din film, afirmaţia nu are nicio acoperire. Dar este o reclamă pură şi simplă, doar prin aceea că a fost pomenit numele ţării. Câteva sute de euro plătiţi scenaristului, şi textul este inclus, cu efecte precise şi fără să supere pe nimeni. Nu credeţi? O să credeţi dacă vă spun că nu e un caz singular. În numeroase filme de succes, se fac referiri la Ungaria sau la Budapesta. Doi traficanţi se întâlnesc? Păi, unde altundeva decât în Budapesta? Ea se supără şi pleacă de lângă el şi pleacă în Europa? Unde credeţi că schimbă trenul în altă parte decât în Ungaria? Doi flăcăi concurează într-o întrecere auto? Păi, unde altundeva gonesc pe străzi decât pe cele ale Budapestei? Şi exemple pot continua în ceea ce priveşte măcar menţionarea unuia din cele două nume.
Situaţia este oarecum asemănătoare cu imaginea Volvo, pentru că sper că aţi observat că nu există film american în care numele sau imaginea celebrei mărci să nu apară într-o formă sau alta. În același fel, puţine sunt filmele în care nu este amintit numele Ungariei sau al Budapestei. Dar asta nu este totul. Cine ştie instala o aplicaţie software, a observat că în fereastra de dialog de la începutul instalării apare o întrebare privind limba de comunicare dorită. Derulând opţiunile, observi că există posibilitatea alegerii dintre un număr foarte mare de limbi, din care ungara nu lipseşte. Româna? Da, lipseşte mai mereu! Dar ungara aproape niciodată.
Ce s-o mai lungesc, pentru că lucrurile mi se par clare. Bravo lor, ungurilor că sunt deștepți și că ştiu cum să-şi promoveze ţara! Aceasta este adevărata reclamă de ţară, aceasta este reclama eficientă şi cu impact maxim, care îi face pe străini ca să confunde Budapesta cu Bucureştii, acesta este adevăratul mod eficient de cheltuire a banilor. Panouri pe la colţurile străzilor cu imaginea unei frunze costisitoare? Apă de ploaie (că tot plouă în fiecare zi...).
Să auzim de bine!

12 comentarii:

  1. Nu guvernul de la Budapesta cheltuie bani, e vorba de altceva. Majoritatea acelor productii au in spate un producator sau scenarist ori cameraman, sau actori care au origine ungureasca sau sunt unguri. Centrele filmului american au fost de la inceputuri populate de multi unguri dintre care unii au ajuns la faima mondiala. In ultima vreme, celebrul producator Andy Vajna (Vajna Andras) impreuna cu scenaristul Jo Esterhas (Jozsef Eszterhazi) si nu mai putin celebrul cameraman Elemer Ragalyi au format o echipa care in mod declarat promoveaza cultul imaginii Budapestei si al ungurilor in general. Prin urmare, inainte de a reusi sa faci ceea ce fac ungurii, este nevoie sa ai personalitati de talia celor amintiti. Fara acestia, oricati bani ar cheltui guvernul, nu poti sa egalezi reusita ungurilor. Cred ca pe viitor, primul pas ar fi sa investim cat mai mult in talentele adevarate ale romanilor si sa-i lasam sa plece in America, cu timpul, toata investitia se va intoarce inzecit.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Anonim: Ce pot spune decât corect, corect, corect! Dar tot îşi merită laudele pentru că investesc în valori adevărate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu vreau sa vad un film american in care personajele joaca la ...."ruleta ruseasca"! Ei, asta da "reclama" facuta Rusiei ! Cum pizza nu a aparut la unguri, cred ca nici ruleta nu a aparut la rusi.... :)))Dar apare mentionata.....Rusia !
    Ca sa nu mai zic de "bufetul suedez", de "picatura chinezeasca", "sarutul frantuzesc", etc, etc.....

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Marco Polo: Ce spui tu sunt denumiri consacrate poate chiar înainte de apariţia reclamei sau a cinematografiei. "Anonim" a prins mai bine ideea mea. Eu m-am referit la pomenirea numelui indiferent de context sau de legătură. De exemplu, aseară era cât pe ce să urmăresc un film în care unul îi prezenta soţiei trei tipi, despre care spunea că "sunt unguri, sunt exotici", unul din cei trei având un nume neaoş unguresc: Ben! De ce sunt ungurii exotici şi nu boşimanii sau românii dintre toate naţiile pământului asta a explicat mai pertinent "Anonim". Iar admiraţia mea pentru felul în care ştiu să-şi promoveze ţara rămâne neştirbită.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intuiam ca veti invoca aceste argumente. Dar, in alte filme, ati mai vazut astfel de "reclame" care sunt cu trimitere indirecta sau camuflata la vreo tara si daca da, la ce tari anume faceau referire ? Ca sa vedem daca ungurii raman cei singulari si...."exemplari" (adica demni de a fi luati de exemplu)....sau daca s-au mai "prins" si altii de pe mapamond din...Mi[ni]sterele Turismelor.....

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok! 99,99% din producțiile americănești sunt gunoaie; restul de 0.01% sunt capodopere ale culturii universale. Că tot veni vorba de ruși (ruleta), personal, din "fragedă pruncie" sunt un "fan" al literaturii realiste ruse; pe când eram un biet cârlan, încercam să împart intelighenția mea printre semenii mei (amici de școală și de cârciumă), fără niciun ecou notabil... De fapt, eu nu știu o boabă de rusă, și la vremea când mă consideram mare și dăștept, eu nu văzusem un rus în carne și oase! Hai să mă întorc la cele 0.01%; un film care m-a marcat sufletește (pe bune,) este "The Deer Hunter" al lui Michael Cimino, sigur, cu o distribuție strălucită. După repetate vizionări, am reușit pentru prima oară să înțeleg pe adevăratelea esența sufletului rusesc; între timp, am depășit stadiul de "cârlan" și acum am foarte mulți prieteni ruși (în carne și oase). Si acum, despre legătura dintre americani, ruși, unguri și români: în 1979, la festivalul filmului din Berlinul de Vest, când s-a aflat că "Vânătorul de cerbi" a fost admis la juriu, toate țările comuniste, cu excepția României, s-au retras din competiție. Directiva era clară: comenduirea culturală de la Moscova a apreciat că producția în regia lui Cimino, aduce "grave ofense poporului rus și cauzei socialismului", prin urmare, toate "statele progresiste trebuie sa-și manifeste dezaprobarea publică față de această mistificare". Adevărul este că filmul, în fapt, aduce un elogiu culturii ruse (muzicii, obiceiurilor populare, tradițiilor ortodoxe, etc.), firește prin prisma prezentării realiste a vieții unei comunități de emigranți ruși dintr-o zonă industrială a americii anilor `60. Recent, am vizionat un interviu cu operatorul filmului, ungurul Zsigmond Vilmos (care, pentru această producție a luat toate premiile posibile). Celebrul artist povestea: "doi ani am lucrat, ziua și noaptea cu regizorul și scenaristul, numai pentru pregătirea producției; turnarea secvențelor de platou cu slujba ortodoxă și nunta rusească a fost cea mai grea sarcină din cariera mea, trei luni am lucrat pentru cele 22 de minute care se văd pe ecran. Cea mai mare palmă am simțit-o atunci când am fost informat că eu și întreaga echipă, suntem persoane nedorite în statele din Europa de Est, inclusiv în patria mea. Nu voi putea uita niciodată acel sentiment, de mâhnire, de revoltă, de neputință, de dorință de răzbunare..."(am citat aproximativ, din memorie)
    Interesantă este poziția României lui Ceaușescu, din acea perioadă. România, oficial nu s-a retras, dar peste vreo doi ani (de când am primele amintiri la obiect), a interzis "ab ovo", nu numai publicarea, dar și "vizionarea" peliculei de către "tineretul comunist". Cam asta este legătură dintre americani, ruși, unguri, români și alte orătănii (:-)) !

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Marco Polo: Indiferent dacă sunt sau nu singulari, eu consider că îşi promovează ţara mult mai eficient decât o facem noi. Chiar dacă am mai văzut filme cu trimiteri la o naţiune sau alta, trimiterile erau legate de contextul acţiunii, nu forţate. Personal nu am văzut niciun film în care să se pomenească de cât de bună este pizza rusească (pentru că, la fel ca cea ungurească, nu există acest tip de produs) sau portughezii să fie prezentaţi că sunt exotici (pentru că nu sunt exotici, dar, de exemplu, laponii sunt, conform DEX).

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Anonim: Felicitări! Se pare că eşti o adevărată enciclopedie cinefilă. Mi-aş dori să văd şi eu filmul de care pomeneai. În privinţa sufletului rusesc, sunt de acord cu tine: este la fel de mare şi de complex ca al oricărui alt popor lăsat de Dumnezeu şi merită acelaşi respect. Să nu uităm operele produse de acest suflet... iar a înţelege sufletul unui popor mi se pare un lucru splendid şi demn de toată lauda.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Anonim: OK!Eu as fi dat ca exemplu si capodopera lui Pasternak "Dr.Jivago", ecranizarea aia din 1965 si, bineinteles, istoria cu interzicerea filmului si a romanului.
    @ Vio : Agreez intru totul ideea sa avem respect fata de popoare, mai ales ca am printre rude si unguri, rusi, greci...Dar, retoric ma intreb : daca alte popoare NU ne agreeaza, nu trebuie nici macar sa strambam din nas ? Intoarcem si celalalt obraz ?

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Marco Polo: Grea întrebare, greu răspuns îmi ceri... Ca idee, deşi sunt creştin, nu sunt adeptul întoarcerii obrazului...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Vio : Cred ca am "lungit" cam tare discutia.Mi-as dori sa bem un "ouzo" impreuna la ...."Tip Top", vizavi de..."Moghioros" si sa mai continuam, candva....!

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Marco Polo: Erh, cum vrei... mie îmi fac plăcere discuțiile cu tine. Cât despre ouzo, ei bine, o să te rog ca să mai aștepți puțin, până mă întorc din Grecia. Atunci voi face eu cinste cu unul original, de la mama lui...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!