Piciorul metric

Imagine preluată de pe kudika.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

De la bun început vă rog să nu fiţi prea severi cu mine în analiza rândurilor de mai jos pentru că acestea nu se constituie ca un tratat despre picior, ci rămâne la nivelul unui eseu.

De la prima sa apariţie, piciorul şi-a dovedit utilitatea. Chiar dacă era păros şi crăcănat, el se pare că a slujit de minune antropoizilor pentru un mers suficient de vioi ca să se poată distanţa de restul maimuţoilor.

Ulterior, odată cu dezvoltarea societăţii şi piciorul a suferit o dezvoltare corespunzătoare, devenind mai drept, mai puţin păros şi, de ce nu, mai atractiv... Iar funcţionalitatea lui s-a îmbunătăţit considerabil, el fiind folosit nu numai la mers, dar şi pentru sprijin sau pentru căţărat.

Creşterea numerică a populaţiei planetei a dus în mod proporţional şi la creşterea numărului de picioare. Mai mult chiar, însemnătatea şi utilitatea lui s-au multiplicat la fel de proporţional. Astfel, piciorul a ajuns ca să fie folosit drept unitate de măsură (un „picior” reprezintă vreo treizeci de centimentri, nu e cazul ca să intrăm în detalii tehnice...). Piciorul a început ca să fie folosit drept mijloc de promovare (a primit un picior în fund şi a fost numit ambasador în Finlanda...). Piciorul a devenit element decorativ (piciorul veiozei) sau mod de reprezentare geografică (pe un picior de plai...), piciorul este unitatea de măsură a sticelor de sticle goale (mută şi tu piciorul ăla de lăzi!), piciorul este cântat de poeţi (unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi şi scurte sau accentuate şi neaccentuate). Piciorul a devenit o unitate a fugii (a luat-o la picior) sau a scrisului medicilor (e scris cu picioarele). Piciorul este folosit chiar pentru desemnarea unei bucurii excesive (a sărit într-un picior de bucurie). Ce s-o mai lungim, piciorul este omniprezent şi omniutil.

La aceste aspecte de utilitate s-a adăugat cu fermitate şi cel estetic. Astfel, o femeie cu un picior frumos are şanse sporite de promovare. Iar dacă are două, lucrurile deja se complică... Chiar şi eu, aşa serios cum mă ştiţi, am fost surprins de numeroşi martori cum trăgeam ochiade la picioarele soţiei mele...

Dar iată că, recent, piciorul a căpătat noi valenţe. Aşa cum se poate observa din fotografia de mai jos, piciorul (putem spune chiar picioarele...) are o destinaţie de relaxare, chiar dacă este poziţionat temporar într-un autobuz şi chiar dacă există călători în acel autobuz...

după cum, în fotografia de mai jos, putem observa că picioarelor li s-a atribuit o destinaţie răcoritoare, chiar dacă sunt poziţionate pe asfaltul unui oraş populat.

Să auzim de bine!