Recuperarea deşeurilor din plastic

Imagine preluată de pe hotnews.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În istoria omenirii a existat o epocă de pionerat când deşeurile din sticlă nu se recuperau. E drept, nici deşeuri nu existau... Dar omenirea nu a stat în loc din cauza unor deşeuri şi a evoluat cu nonşalanţă spre noi forme de deşeuri. Dar lucrurile se schimbaseră: apăruseră centrele de colectare a sticlelor vechi. O mulţime de oameni îşi rotunjeau veniturile datorită banilor încasaţi de pe urma predării sticlelor adunate de prin casă. Alţii, mai întreprinzători, nu se mulţumeau cu acest aspect şi predau şi sticlele altora, culese de pe stadioane sau de la gunoi. Dar, pe total, rezultatul era benefic pentru toţi participanţii.

Desigur că această dezvoltare paralelă (a deşeurilor şi a centrelor de colectare) a mers în paralel cu problema ceva mai veche, anume cea a deşeurilor din hârtie. Aici, e drept, trebuie ca să menţionăm şi existenţa unor abuzuri demenţiale de reducere a cantităţii de hârtie existente pe suprafaţa planetei prin arderea ei, aşa cum au făcut creştinii cu biblioteca din Alexandria sau, ceva mai târziu, naziştii.

Deci, ca să revenim la tematică, omenirea tocmai se confrunta cu rezolvarea problemelor legate de cele două tipuri de deşeuri, când a mai apărut un tip: deşeurile din plastic. Dar oamenii nu au mai fost prinşi pe picior greşit, cum am fi tentaţi ca să credem. Nu, nici vorbă! Geniul uman a găsit o rezolvare foarte elegantă: containerele amplasate prin diverse locuri în oraş. Frumos şi diferenţiat colorate, acestea ajută oamenii muncii (şi, trebuie să menţionăm, nu numai pe ei, ci şi pe pensionari sau studenţi) să depună deşeurile obţinute cu forţe proprii în containere dedicate, containere care, apoi, sunt ridicate de firme specializate.

Astfel, avem deseori ocazia ca să vedem coloane disciplinate de cetăţeni cu sacoşe în mâini aşteptând momentul de satisfacţie supremă, cel al depunerii deşeurilor în container.

După cum sper că aţi observat, aceste containere au o formă specifică, un cârlig în partea superioară şi o bază suficient de lată pentru a nu permite răsturnarea recipientului. Pe una dintre feţe, la o înălţime ştiiţific determinată, se află un orificiu circular destul de mare pentru ca cetăţeanul să poată arunca deşeul în interior fără teamă că nu va reuşi.

Dar lucrurile nu se termină aici. Aceste deşeuri colectate în cele trei tipuri de recipiente mai trebuie ca să fie recuperate. Ei, aici e aici! La recuperare! Pentru că, aşa cum există recuperatori de bani, există şi recuperatori de deşeuri din plastic. Spunând asta nu mă gândesc deloc la firmele de recuperare, ci la ţiganca pe care am văzut-o mai zilele trecute. Ce făcea persoana? Păi, ce vă spuneam, recupera. Dar nu în mod direct, ci indirect pentru că, după ce băgase copilul din dotare în recipientul de colectare (folosind orificiul pentru introducerea deşeurilor menţionat mai sus), acum îl aştepta lângă recipient ca acesta să scoată ambalajele din plastic din containerul colector, iar ea să le preia şi să le întroducă în saci.

Ei, aşa e că nu v-aţi gândit că recuperarea deşeurilor poate atinge asemenea culmi? Dar că un copilaş de câţiva anişori poate fi pus la asemenea munci?

Să auzim de bine!