Hoţii de peste drum

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Povestirea de azi se referă la o întâmplare produsă cu mulţi, mulţi ani în urmă, cândva pe la începuturile comunismului la noi în ţară. Mi-a fost povestită de un domn venerabil faţă de care nu am niciun motiv de îndoială.
Acţiunea se petrece pe Calea Victoriei într-un loc mai puţin obişnuit, şi anume peste drum de clădirea fostei Miliţii, actuala Poliţie. În acele vremuri, acolo se afla un magazin de bijuterii, practic singurul din Bucureştii acelor vremuri. Aici fac o mică paranteză ca să spun că am prins şi eu magazinul cu pricina şi, chiar mai mult, am intrat ca să văd o tabacheră masivă din aur care costa peste 40.000 de lei la vremea aceea (înainte de 1989). Revenind la întâmplarea noastră, vă repet precizarea că magazinul se afla peste drum de clădirea Miliţiei. Fac această precizare nu ca să defăimez Miliţia, ci ca să subliniez tupeul făptaşilor.
Într-o după amiază, după ora de închidere, apare în faţa magazinului cu pricina o dubiţă. Trage la bordură şi din ea coboară un tip în salopetă, şoferul rămânând în cabină. Tipul în salopetă începe să ciocănească în uşă şi să se foiască prin faţa magazinului dând semne de supărare din cauza faptului că obloanele erau trase. Revine la cabina dubiţei, vorbeşte ceva cu colegul lui, după care iar începe să se foiască în sus şi în jos prin faţa magazinului.
După un timp este observat de un sectorist aflat la o oarecare distanţă. Sectoristul se apropie şi îl ia la întrebări pe omul în salopetă:
- Ce este? Ce s-a întâmplat? De ce aţi oprit aici? Nu vedeţi semnul?
- Îmi cer scuze, răspunde omul în salopetă, dar avem o problemă şi nu ştiu cum putem s-o rezolvăm.
- Despre ce este vorba, intervine sectoristul ceva mai liniştit.
- Păi, să vedeţi, noi suntem de la Cooperativa Avântul din Baia Mare şi am avut o comandă pentru un fişet metalic. Trebuia să venim azi cu fişetul şi am venit, numai că am întârziat din cauza unei pene de cauciuc. Acum, vedem că magazinul e închis şi nu ştim ce să facem.
- Mda, răspunde agentul scărpinându-se în bărbie. Nu ştiu ce să vă zic. Nu aveţi vreun număr de telefon?
- Avem, dar e al magazinului care, vedeţi şi dumneavoastră, e închis.
- Da, atunci chiar că aveţi o problemă. Va trebui să vă întoarceţi cu fişetul la cooperativă.
- Vai de capul nostru! sare speriat omul în salopetă. Ne penalizează şeful de ne merg fulgii. Nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva.
Coboară şi colegul omului în salopetă şi încep toţi trei să se învârtă pe lângă maşină gânditori. După un timp, colegul şoferului îndrăzneşte:
- Dacă nu vă supăraţi, îi spune el sectoristului, mă gândesc la o soluţie. Noi coborâm fişetul din maşină şi îl punem chiar aici, lângă vitrină. Lăsăm în el documentele de însoţire şi plecăm liniştiţi. Mâine dimineaţă şeful nostru va suna la magazin să le explice ce e cu fişetul. Iar de furat, nu ne facem probleme că l-ar putea fura cineva chiar din locul acesta.
- Da, răspunde sectoristul după un timp de gândire, ideea nu e rea. Oricum, cât sunt în tură mai trec şi eu pe aici, după care îi voi spune şi colegului care mă schimbă.
Odată ajunşi la înţelegere, cei doi coboară fişetul, îl lipesc de vitrină chiar lângă uşa magazinului, se salută cu sectoristul şi pleacă. A doua zi de dimineaţă, personalul magazinului vine ca să deschidă magazinul. Descuie lacătele, descuie uşa şi intră. Surpriză! Vitrinele magazinului sunt goale! Nici urmă de vreo bijuterie. Ce se întâmplase? Se întâmplase că în fişet fuseseră ascunşi doi hoţi care, peste noapte, au deschis spatele fişetului, au tăiat geamul magazinului, au furat tot ce se putea fura şi au ieşit pe uşa din faţă a fişetului care era construit ca un spate fals.
Să auzim de bine!