Setarea limbii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Dănuţ a rămas acelaşi tip jovial şi mototol pe care îl ştim. Ne aşteptăm în orice moment să îl dea la National Geographic nu numai pentru că a reuşit să termine facultatea, dar şi-a găsit şi un serviciu. Şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, omul a reuşit să se căsătorească. Este încă sub euforia căsătoriei celebrate anul trecut, aşa că face greşeala capitală să vină să ne arate ceva.

- Mâine e ziua soţiei mele, ne anunţă el pompos.

- Bravo, felicitări! îi răspundem noi neatenţi la vorbele şi faptele lui.

- Ia veniţi să vedeţi ce cadou i-am cumpărat, ne tentează el cu glas de sirenă.

Problema capătă conotaţii interesante, aşa că ne apropiem de birou. Pe masă, aşezat lângă cutie, un telefon celular de toată frumuseţea.

- Băi, da’ să ştii că e chiar mişto, zice unul din noi.

Începem să-l dăm din mână în mână admirându-i cu sinceritate dotările. Aparatul e elegant, puternic şi îşi merită banii pentru dotările avute.

- Ia, gata cu plimbatul, se răsteşte Iulică la noi. Poate vă scapă din mână. Hai să-l punem în cutie ca să nu îi facem probleme omului.

Aşa şi facem. Punem aparatul în cutie, îl mai felicităm odată pe Dănuţ şi ne îndepărtăm la treburile noastre. Pe parcurs, Mihai se apropie şi mă întreabă în şoaptă:

- Crezi că în poloneză e bine?

Mă gândesc câteva clipe şi cunoscându-i gândirea periculoasă, îmi dau seama că îi schimbase meniul în limba poloneză. Coduri, comenzi, meniuri, totul era schimbat în poloneză!

- Da, cred că e bine. N-am auzit să ştie vreunul din neamul lor limba asta.

Petrecerea urma să fie seara, aşa că, a doua zi toţi aşteptam cu nerăbdare rezultatul. Şi a venit odată cu Dănuţ. Fără nicio introducere din partea noastră, omul începe:

- Băi, am dat-o în bară.

- De ce, cu ce? îl întrebăm noi cu o surprindere nevinovată care ne prinde bine de fiecare dată.

- Fraţilor, nu are ce face cu telefonul. Nu e bun de nimic. E pentru altă ţară, din Africa, nu ştiu care, dar nu înţeleg meniul nici cât să-l trec pe engleză.

- Îngrozitor, ne lamentăm noi.

- Nu ştiu cum naiba, că doar mi l-a desfăcut la magazin şi am văzut meniul.

- Erh, nu ştii cum lucrează ăştia? Îi doare în direcţia cotului de clienţi.

Aşa că, până la urmă, Dănuţ a trebuit să se ducă la magazin şi să ceară schimbarea aparatului. Vestea bună este că nimeni din magazin nu a ştiut să îl reseteze. În mod absolut normal, comanda de reset era tot în poloneză.

Să auzim de bine!