marți, 29 noiembrie 2011

Chiriaşii României

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că am terminat seria celor patru articole pe tema cine “face legea”. Am trecut în revistă doar câteva aspecte, nu neapărat esenţiale, dar evidente pentru oricine.
Pe parcursul celor patru articole am văzut cum, societatea nu este trasă înainte de oamenii deştepţi, ci ţinută în loc de cei proşti. Nu cei proşti sunt motivaţi ca să devină deştepţi, ci tocmai pe dos, cei deştepţi sunt obligaţi să rămână la nivelul proştilor.
Am văzut cum, oamenii care iubesc curăţenia, deşi majoritari, sunt obligaţi să-şi ducă viaţa în murdărie, nu pentru că aşa vor ei sau vreo putere divină, ci pentru că vor aşa tocmai ceilalţi, cei murdari.
Am văzut cum, oamenii liniştiţi, care iubesc liniştea şi care sunt o mulţime, trebuie să trăiască într-o lume sonoră marcată de râgâieli şi înjurături de beţiv şi uruit de motociclete. Nu pentru că vor ei sau cine ştie cine altcineva, ci pentru că aşa vor cei puţini şi gălăgioşi.
Am văzut că, oamenii cinstiţi, că aşa e firea lor sau de frica legii, trebuie să trăiască o viaţă ascunsă după gratii, aidoma hoţilor, hoţilor care trăiesc liberi, fără gratii la ferestre.
Asemeni lor, oamenii curaţi rămân cu dorinţele lor la nivelul de dorinţe pentru că sunt doar alţi câţiva care se îngrijesc de curăţenia lor.
Am văzut patru aspecte ale vieţii noastre de zi cu zi. Desigur că numărul aspectelor ar putea fi mai mare. Practic, nu cred că este o singură condiţie de viaţă care să se petreacă conform dorinţelor mele. Şi nu numai dorinţelor mele...
Mai rămâne ceva de spus? Desigur! Mai rămâne de spus faptul că oamenii deştepţi, care trăiesc alături de oamenii cinstiţi, de oamenii liniştiţi sau de oamenii curaţi, trăiesc într-o lume pe care nu şi-o doresc. Trăiesc într-o lume care nu e a lor, ci a celor care „fac legea”. Trăiesc o viaţă de chiriaşi. Chiriaşii României.
Să auzim de bine!
P.S. Deși e posibil să nu mă credeți, într-o noapte, de fapt dimineață, la ora 01 (unu!) un vecin s-a apucat să folosească din plin rotopercutanta. Când noi, vecinii, ne-am dus în pijamale la ușa lui, ne-a răspuns să avem răbdare, că mai are puțin de lucru! În acea noapte, locatarii unui număr de 54 (!) de apartamente, oameni cumsecade de felul lor, au trebuit ca să se odihnească nu cum au vrut sau au visat ei, ci cum a vrut un nesimțit, care a "făcut legea".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!