"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

miercuri, 9 noiembrie 2011

Apropierea de părinţi

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Se pare că numerele dar, mai ales, cifrele, au constituit o descoperire majoră pentru omenire. Ne vine imediat în minte posibilitatea efectuării calculelor (deşi, între noi fie vorba, calculatorul utilizează pentru calculele lui atât de rapide sistemul de numeraţie binar şi nu cel zecimal, atât de folosit în viaţa de zi cu zi), posibilitatea notării unui număr de telefon sau a numărării restului la casă. Şi lista poate continua la nesfârşit…
Vorbeam de posibilitatea efectuării calculelor. E momentul să intervenim cu un exemplu concret. Cred că sunt puţini dintre voi, cititorii acestui blog, care nu ştiţi că 2 şi cu 2 fac 4. Şi, la fel de bine, ştiţi că 4 este de două ori mai mare decât 2. De ce? Păi, pentru că 2 intră în 4 de două ori. Dar 16 de câte ori este mai mare decât 4? Păi, de câte ori intră 4 în 16, adică de patru ori. Simplu, nu? Practic, putem spune că două numere sunt egale atunci când raportul lor este egal cu 1. Vă rog să reţineţi acest aspect.
Acum, că am trecut de această etapă, haideţi să trecem la o alta, superioară. Să trecem la o etapă în care numerele au o semnificaţie, fără ca să ne referim aici la numerologie. Să presupunem că un tânăr, pe nume Levier (ca să folosim un nume neaoş, românesc) se îndrăgosteşte de frumoasa Rosalinda, ca să folosim un nume la fel de neaoş, la fel de românesc. După nouă luni apare pe lume rodul iubirii lor, o frumuseţe de băieţel, pe nume Murdoch (vedeţi că rămânem în acelaşi domeniu al numelor româneşti). Coincidenţa face ca, exact când junele Murdoch împlineşte 1 an, Levier, tatăl lui, împlineşte 20 de ani. Ce putem observa din examinarea acestor cifre este că tatăl este fix de 20 de ori mai mare decât fiul (20 e mai mare de 20 de ori decât unu, conform regulilor matematice enunţate la începutul articolului). Dar anii trece, ca să folosim una din expresiile favorite ale lui Levier, şi bietul om se trezeşte că a ajuns la 30 de ani. Câţi ani are fiul lui în acel moment? Are 10 ani. Dacă repetăm împărţirea anterioară, descoperim că valoarea raportului este 3 (30 este de 3 ori mai mare decât 10). Hopa! Iată că valoarea raportului nostru a scăzut brusc de la 20 la 3. Dramatică scădere, nu? Diferenţa între ei este tot de 20 de ani, dar raportul este mult mai mic. Dar timpul trece şi Levier se trezeşte că a ajuns la 40 de ani. Copilu’ Murdoch a ajuns la 20 de ani (diferenţa dintre ei este de 20 de ani, nu uitaţi!). Ia să vedem cât este raportul acum. Este de 40 împărţit la 20, adică 2. Iată că raportul a scăzut şi mai mult. Ce se va întâmpla la 50 de ani ai lui Levier? Se va întâmpla că fiul lor va avea 30 de ani. Diferenţa dintre ei este tot de 20 de ani, dar raportul este de 1,66. La frumoasa vârstă de 60 de ani ai lui Levier, flăcăul lor va fi un adevărat bărbat, ajuns la vârsta de 40 de ani. Iar raportul va avea valoarea va fi 1,5. Cât era la momentul iniţial? 20. Cât e acum? 1,5. Dar Levier a dus o viaţă sportivă şi apucă bine mersi vârsta de 70 de ani. Iar Murdoch va ajunge la 50 de ani, ceea ce ne duce la un raport de 1,4. Cu medicamente şi internări la Ana Aslan, bătrânul părinte ajunge uşor la 80 de ani, iar fiul lor începe deja să îmbătrânească, având 60 de ani. Aceeaşi diferenţă de 20 de ani, dar un raport de 1,3.
Şi tot aşa, cu socotelile noastre, putem înainta în vârstă mult şi bine, cu o singură şi ciudată observaţie: teoretic, va exista un moment când fiul va avea aceeaşi vârstă ca tatăl (raportul va tot scădea până va avea valoarea unu), deşi între ei sunt 20 de ani diferenţă!
Să auzim de bine!

3 comentarii:

  1. Bine ca traind uitam de calcule.Interesanta postarea de astazi,multumiri!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Anonim: Da, trăind uităm cam de multe... inclusiv de părinţii noştri...

    RăspundețiȘtergere
  3. As minti daca as spune ca traind am uitat vreodata de parinti.Am stat langa tata pana in ultima clipa iar acum o ingrijesc pe mama.De calcule insa nu mai am timp sa ma ocup.Da,traind am uitat de altele...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!