Ora de democraţie

Imagine preluată de pe calificativ.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Glasuri vesele umplu curtea şcolii şi culoarele. Elevii aleargă, se hârjonesc şi se bucură din plin de cele zece minute de pauză. Nicolas a venit cu un Airbus în ghiozdan şi îl tot aruncă în zbor prin curte, iar Barack sare ca să îl prindă. Silvio o apucă de mâini pe Angela şi o învârteşte sperând ca vântul să-i ridice puţin fustiţa. Jose Manuel stă încruntat într-un colţ, privindu-l pe Georgios cum se joacă cu fondurile primite în recreaţia anterioară. Un soare blând de toamnă scaldă locurile într-o lumină arămie, iar de prin frunzele căzute ţâşnesc vrăbii speriate. Brusc, vocile lor sunt acoperite de sunteul strident al soneriei. Elevii se opresc din alergătură şi se îndreaptă către clasă. Urmează ora cea mai dificilă a zilei.

Se aşează în bănci comentând încă ultimele manifestaţii din curtea lui José Luis Rodríguez. Tocmai atunci, uşa clasei se deschide şi intră profesoara de democraţie. Profa de demo sau chiar Democraţia îi spun cei mai zvăpăiaţi, din cauza dăruirii ei pentru această disciplină. Înaltă, sobră şi maiestuoasă, profa impune respect de la prima vedere, chiar dacă toga pe care o poartă este puţin vetustă. Profa se aşează la catedră şi face prezenţa. Lipseşte doar Yves Camille Désiré, dar el a promis că va aduce o scutire de la Comisia Europeană. După care, profa se duce la tablă şi, întorcându-se către clasă, îşi întreabă elevii:

- Ei, dragii mei, ce am avut pentru astăzi de învăţat?

În clasă se aşterne liniştea. Toţi stau cu capul în pământ, făcându-şi de lucru prin bănci. Profa aşteaptă câteva minute, după care, nevăzând niciun răspuns, începe să numească ea câte un elev.

- Silvio! Ce ai învăţat pentru azi?

Silvio se scoală alene, uitându-se speriat în jur. Nimeni nu are curajul să sufle la ora doamnei, care aşteaptă câteva momente, dar văzând tăcerea lui Silvio, îi face semn să se aşeze. Uitându-se prin clasă, privirea îi este atrasă de Barack. Acesta se tot fofilează pe lângă băncile din fundul clasei.

- Barack!

Acesta tresare şi se opreşte surprins.

- Ţi-am spus de atâtea ori să nu mai bagi fonduri în băncile din fundul clasei la ora mea!

- Angela! Nici tu nu ai învăţat? continuă profa interogatoriul.

Angela se scoală brusc, trăgându-se de o codiţă şi cu lacrimi în ochi. Ea, fruntaşa clasei, a fost surprinsă cu lecţia neînvăţată!

Doamna se mai uită de câteva ori prin clasă, îi face semn Angelei să ia loc şi le spune:

- Ei, dragii mei, pentru că văd că nimeni nu are curaj, vă rog să scoateţi câte o foaie de hârtie. Veţi da o scurtă lucrare de control!

Într-o tăcere mormântală, fiecare scotoceşte prin ghiozdan, iar Emil e nevoit să-i ceară o foaie împrumut lui Pedro Passos, pentru că a uitat că nu mai are nicio fabrică de hârtie în ţară. Îşi ascute creionul ca pe o coasă şi se pregăteşte şi el să scrie.

- Acum, vă rog să vă scrieţi numele în colţul din stânga sus al paginii, le spune doamna, în timp ce scrie pe tablă tema extemporalului. “Ce este democraţia?” le spune ea, aceasta este tema lucrării de astăzi. Aveţi zece minute la dispoziţie!

Tăcuţi, toţi elevii încep să moşmondească deasupra foilor de hârtie. Cele zece minute trec repede şi profa începe să strângă lucrările. Apoi, se aşează la catedră şi începe să le corecteze. După cât de repede a terminat corectarea, toţi elevii îşi dau seama că lucrările sunt un dezastru. Cu foile în mână, profa vine în faţa lor şi le spune supărată:

- Sunt supărată! Chiar foarte supărată! Aţi făcut cele mai proaste lucrări din criza aceasta. Singur Georgios a ştiut să răspundă. Papandreou! îl strigă ea pe numele de familie, aşa cum face ori de câte ori este supărată, te rog să te ridici şi să le spui colegilor tăi ce este democraţia.

Georgios se scoală cu obrajii îmbujoraţi şi spune:

- Democraţia este atunci când îţi întrebi poporul dacă vrea să facă sacrificii înainte de a-i cere să le facă!

Să auzim de bine!